ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din 27

noiembrie 2002, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpaților:

- K.V.;

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu aplicarea art. 13 C.

pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

proxenetism, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp

de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen.

A menținut măsura arestării

preventive a inculpatului și a dedus prevenția începând cu data de 18 octombrie

2001.

- K.A.G.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

proxenetism, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpatul K.V. în favoarea statului a sumei ce

reprezintă contravaloarea în lei a 300 dolari canadieni.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen.,

a dispus confiscarea de la inculpatul K.V. a sumei de 35.900.000 lei, a sumei

ce reprezintă contravaloarea în lei a 25.000 forinți și a sumei ce reprezintă

contravaloarea în lei a 200 mărci germane, iar de la inculpata K.A.G.,

confiscarea sumei de 35.900.000 lei, a sumei ce reprezintă contravaloarea în

lei a 25.000 forinți și sumei de reprezintă contravaloarea în lei a 200 mărci

germane.

A constatat că partea vătămată P.A.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat pe inculpați să plătească

statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-au reținut, în esență, următoarele:

în perioada aprilie 2000, octombrie 2001, cei 2 inculpați au ademenit în vederea

practicării prostituției mai multe persoane de sex feminin, dintre care o parte

erau minore și le-au obligat să practice prostituția, în barul SC E. SRL Zalău,

ai cărui patroni erau, însușindu-și foloase materiale de pe urma acestora.

De asemenea, în cursul lunii

noiembrie 2000, într-una din nopți, prin violență, inculpatul K.V. a deposedat-o

pe partea vătămată P.A.M. de suma de 300 dolari canadieni.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: proces-verbal de confruntare dintre inculpatul K.V. și partea

vătămată P.A.M., declarațiile martorilor V.N., P.V., C.A. și V.L.

În cursul urmăririi penale,

inculpații nu au recunoscut faptele, arătând că nu se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel inculpații, solicitând achitarea, în baza dispozițiilor art. 10 lit.

a) C. proc. pen., arătând că nu se fac vinovați de faptele reținute în sarcina

lor și că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile

martorilor date în faza de cercetare judecătorească.

Apelanții au mai solicitat să se

aibă în vedere poziția lor constantă de nerecunoaștere a faptelor.

Prin decizia penală nr. 82 din 24

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de

inculpați, motivând că infracțiunile și vinovăția inculpaților au fost

stabilite pe baza probelor administrate, iar pedepsele aplicate au fost legale

și judicios individualizate, raportat la gradul de pericol social concret al

faptelor săvârșite și poziția procesuală de nerecunoaștere a inculpaților.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, solicitând:

- achitarea, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de proxenetism, întrucât materialul probator administrat nu a

stabilit vinovăția lor;

- să se constate că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, reținută în

sarcina inculpatului K.V.

În subsidiar, pentru inculpata K.A.G.

s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând decizia atacată în baza

lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Înalta Curte constată

că, atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit o corectă situație de

fapt și au dat faptelor o încadrare juridică corespunzătoare, evaluând detaliat

probatoriul administrat.

Contrar declarațiilor de

nerecunoaștere ale inculpaților, martorii audiați în faza de urmărire penală au

relatat că angajatele barului au fost îndemnate, și chiar obligate de către

inculpați să întrețină relații sexuale contra cost, iar o parte din banii

obținuți pentru aceste servicii era dată inculpaților.

În același sens martora C.A. arată

că a lucrat pentru inculpați, în perioada 25 iulie 2000, 4 februarie 2001, și

întrucât era minoră, inculpatul K.V. i-a cerut să ascundă acest lucru și să

spună, dacă este întrebată, că este majoră și, de asemenea, i-a cerut să

întrețină relații sexuale cu diferiți clienți ai barului.

Aceeași martoră arată că a fost de

față când inculpatul K.V. a lovit-o pe partea vătămată P.A.M. și i-a luat din

mână 300 dolari canadieni, obținuți de aceasta de la un client, cu care

întreținuse relații sexuale.

În același sens, a declarat martorul

P.V., angajat, în calitate de barman, la barul inculpaților, în perioada mai

2000, iunie 2001, arătând că dansatoarele barului întrețineau relații sexuale

cu diferiți clienți, în camerele de la mansarda barului și le plăteau

inculpaților sume cuprinse între 100.000 și 300.000 lei, pentru fiecare client.

În ceea ce privește declarațiile

date de martori în faza de cercetare judecătorească, se reține că într-adevăr

s-au exercitat presiuni și amenințări asupra acestora, dar nu de către organele

de urmărire penală, ci chiar de inculpata K.A.G.

În acest sens, martorele C.A. și V.L.

au arătat că au fost căutate de către inculpată, care le-a cerut să se prezinte

la instanță și să retracteze declarațiile date în fața procurorului.

Astfel fiind, corect s-a stabilit că

sunt probe indubitabile, din care rezultă atât existența faptelor, cât și

vinovăția inculpaților.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatei K.A.G., ambele instanțe au făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., în raport de multitudinea

actelor materiale comise, de gradul de pericol social, precum și de pedeapsa

prevăzută de lege și de poziția procesuală a inculpatei.

Față de considerentele arătate, și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile

fiind nefondate, Înalta Curte, urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului K.V., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2001, la 18

februarie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații K.V. și K.A.G., împotriva deciziei penale nr. 82 din 24

aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului K.V., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2001 la 18

februarie 2004.

Obligă pe recurenta inculpată K.A.G.

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul inculpat K.V.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.