ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6342/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 574 din 17

iunie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1552/2002 al Tribunalului București, secția

a V-a civilă, format ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei

dispusă prin sentința civilă nr. 886 din 6 februarie 2002 a Judecătoriei

sectorului 1 București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul

Spitalul Universitar Căi Ferate Iași împotriva pârâtei C.A.S.T. și a chematei

în garanție C.N.A.S. și, pe cale de consecință, acestea au fost obligate în

solidar să plătească reclamantului suma de 1.515.145.972,094 lei indexată la zi

cu titlu de servicii medicale și suma de 604.918.121 lei cu titlu de

penalități.

Instanța a reținut că reclamantul

și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de furnizare servicii

medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu, furnizând

servicii medicale atât asiguraților pârâtei cât și asiguraților chematei în

garanție, fără a primi plata serviciilor prestate.

Totodată, instanța a respins

apărarea chematei în garanție, conform căreia nu are calitate procesuală

pasivă, cu motivarea că aceasta a fost chemată în judecată nu ca pârâtă, ci în

calitate de chemată în garanție și chiar dacă obligația imediată de plată

revine pârâtei, conform contractului, C.N.A.S. este ținută să plătească alături

de pârâtă, întrucât nu a făcut dovada virării în contul acesteia a sumei de

bani reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate de reclamant

asiguraților săi.

Prin decizia nr. 500 din 3 decembrie

2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâtă și de chemata în garanție.

Curtea a reținut, în ceea ce

privește apelul pârâtei, în prezent C.A.S.M.L.P.T.L. că susținerea acesteia, în

sensul că nu a existat suport legal pentru a deconta sumele solicitate, este

lipsită de temei, în condițiile în care obligația de plată derivă din contractul

încheiat cu reclamantul în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 145/1997, cu

modificările și completările ulterioare.

Referitor la apelul formulat de

chemata în garanție, instanța de apel a apreciat ca fiind lipsită de relevanță

împrejurarea că nu există raporturi contractuale directe între reclamant și C.N.A.S.,

câtă vreme aceasta din urmă avea obligația să deconteze toate serviciile

medicale prestate de reclamant și pentru alți asigurați decât cei ai C.A.S.M.L.P.T.L.,

obligație subsidiară celei C.A.S.T.

Instanța a reținut că noțiunea de

„alți asigurați” se referă la asigurații altor case de asigurări de sănătate și

nu la asigurații C.N.A.S., cum s-a susținut prin motivele de apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs

chemata în garanție care, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., a susținut în esență următoarele:

- Decizia instanței de apel cuprinde

motive contradictorii, întrucât deși a respins apelul pârâtei, reținând că a

existat suport legal pentru decontarea sumelor solicitate, respectiv obligația

prevăzută de contractul încheiat cu reclamantul, instanța a invocat și o anume

obligație a C.N.A.S. de a deconta serviciile medicale prestate de reclamant și

pentru alți asigurați decât cei ai C.A.S.M.L.P.T.L., obligație subsidiară celei

C.A.S.T.

Or, susține chemata în garanție,

consecința firească a raționamentului instanței, potrivit căruia C.A.S.M.P.T.L.

avea suport legal pentru a deconta sumele solicitate, era aceea că cererea de

chemare în garanție a C.N.A.S. nu este fondată.

- În mod greșit a reținut instanța

că cererea de chemare în garanție C.N.A.S. nu este fondată, câtă vreme

obligația decontării sumelor solicitate de reclamant este prevăzută în contract

numai în sarcina pârâtei, obligația C.N.A.S. de a deconta serviciile medicale

prestate de Spitalul Universitar Căi Ferate Iași, nefiind prevăzută de nici un

act normativ.

Prin întâmpinare, reclamantul a

solicitat respingerea recursului, cu motivarea că administrarea și gestionarea

fondului de asigurări de sănătate se face de către C.N.A.S.

La rândul său, prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea recursului, învederând că C.N.A.S., în calitate

de ordonator principal de credite, avea obligația să îi aloce prin fila de

buget, cheltuieli în vederea virării sumelor pentru decontarea serviciilor

medicale din ambulatorii de specialitate, pentru alți asigurați.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a menținut hotărârea

instanței de fond, reținând în mod corect că obligația de plată a pretențiilor

formulate de reclamant revine atât pârâtei, în temeiul contractului încheiat cu

acesta, cât și chematei în garanție, câtă vreme aceasta avea obligația să

deconteze toate serviciile medicale prestate de reclamant și pentru alți

asigurați decât cei ai C.A.S.M.L.P.T.L., obligație subsidiară celei C.A.S.T.

Ca atare, motivarea deciziei nu

numai că nu cuprinde motive contradictorii ci, dimpotrivă, cuprinde motivele pe

care se sprijină soluția respingerii apelului.

Critica privind greșita aplicare de

către instanță a dispozițiilor art. 60 C. proc. civ. este de asemenea

nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin.

(1) din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de

asigurări sociale de sănătate C.N.A.S. administrează și gestionează sistemul de

asigurări sociale de sănătate, iar conform art. 64 alin. (1) lit. a) din

același act normativ, C.N.A.S. administrează fondul prin președintele său,

împreună cu casele de asigurări.

În aplicarea acestor dispoziții

legale, C.N.A.S. avea obligația să includă în bugetul de cheltuieli alocat

pârâtei și cheltuielile destinate serviciilor medicale prestate de reclamant

altor asigurați.

Pentru considerentele ce preced, se

va respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

chemata în garanție C.N.A.S. împotriva deciziei nr. 500 A din 3 decembrie 2002

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2004.