ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3427/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 11280 din 11

octombrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.S.P. și a C.N.A.S. ca

neîntemeiate. A admis în parte acțiunea formulată de SC F.P.D.C.I. SA în

contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U. Timișoara, obligând pârâtul la plata sumei

de 553.214,66 lei contravaloare produse, conform contractului din 2004 și din 2005

și la plata sumei de 27.148,45 lei reprezentând penalități de întârziere

calculate la 12 decembrie 2006 și în continuare până la achitarea integrală a

debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

A admis cererile de

chemare în garanție a M.S.P. și C.N.A.S., obligând chematele în garanție la

plata sumei de 580.363 lei daune către pârât.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că printre atribuțiile ce revin M.S.P. ca

autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică este și aceea

privind elaborarea normelor de organizare și funcționare a unităților care

asigură asistența de sănătate publică, autorizează și controlează activitatea

instituțiilor de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din

subordine, după cum prevede art. 16 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006.

Spitalele publice

sunt instituții publice ce funcționează pe principiul autonomiei financiare,

înțelegând prin aceasta organizarea activității spitalului pe baza bugetului de

venituri și cheltuieli propriu, dar aprobat de conducerea unității și cu

acordul ordonatorului de credite ierarhic superior, conform art. 188 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 500/2002, precum și conform prevederilor art. 191 alin. (3) din

aceeași lege.

Totodată a mai

reținut instanța de fond, conform prevederilor art. 192 din Legea nr. 95/2006

că stingerea obligației de plată ale spitalelor, înregistrate la 31 decembrie

2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare, alți furnizori de

bunuri și servicii, se efectuează din veniturile proprii ale M.S.P. și în

completare de la bugetul de stat, prin transferuri către bugetul fondului, din

sumele prevăzute în bugetul aprobat al M.S.P. în Programul de administrație

sanitară și politicii de sănătate. Condițiile și modalitatea de stingere a

obligației de plată se stabilesc prin ordin comun al ministerului sănătății

publice și al președintelui C.N.A.S.

Instanța de fond, a

apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Sănătății Publice și a C.N.A.S. sunt neîntemeiate, bugetul de venituri și

cheltuieli fiind aprobat anual pe categorii de cheltuieli de M.S.P. prin C.A.S.,

în speță prin C.A.S. Timiș și Autoritatea de Sănătate Publică Timiș, M.S.P.

fiind ordonatorul principal de credite ce asigură finanțarea unităților din

subordine conform art. 16 din Legea nr. 95/2006, iar sumele în litigiu nu s-au

dovedit a fi cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli, pentru a da

posibilitatea pârâtului să își onoreze obligațiile față de furnizor și nici nu

s-a contestat cuantumul creanței.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel atât M.S.P. cât și C.N.A.S., pe rolul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, formându-se astfel Dosarul nr. 8361/3 din

27 noiembrie 2007.

Prin Decizia comercială

nr. 60 din 18 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a respins ca nefondate apelurile.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut corect faptul

că, deși spitalele sunt instituții publice finanțate integral din venituri

proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare (art. 188 din Legea

nr. 85/2006), acestea primesc, în completare, sumele de la bugetul de stat sau

de la bugetele locale care vor fi utilizate numai pentru destinațiile pentru

care au fost alocate (art. 190 din Lege) iar bugetul de venituri și cheltuieli

al spitalului public, deși se elaborează de către comitetul director, se aprobă

de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului

spitalului (art. 191 alin. (3), din Legea nr. 95/2006), respectiv de către M.S.P.,

execuția bugetului raportându-se lunar sau trimestrial unităților M.S.P. și se

publică pe site-ul M.S.P. pentru unitățile subordonate (alin. (6) art. 191).

S-a reținut că în mod

legal și temeinic instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor

art. 192 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată și s-a admis cererea de

chemare în garanție a apelanților.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs M.S.P. București și C.N.A.S. București.

Recurentul M.S.P. a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond

respingerea cererii.

În dezvoltarea în

fapt a recursului s-a susținut că instanța a interpretat greșit art. 192 din

Legea nr. 95/2006, că nici în Legea nr. 95/2006 și nici în Ordinul nr. 1419/533/2006

nu se prevede obligația M.S.P. de a vira bani pentru plata penalităților și că

Ordinul nr. 1419/533/2006 prevede clar modalitățile în care se pot face plățile

și documentele pe care spitalele trebuie să le depună.

Recurenta C.N.A.S. a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii

apelului C.N.A.S. și pe fond respingerea cererii de chemare în garanție ca

netemeinică și nelegală.

În dezvoltarea în

fapt a recursului s-a susținut în esență că în mod netemeinic a fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale a C.N.A.S. interpretându-se greșit

dispozițiile art. 188, 192, 266 din Legea nr. 95/2006, că nici o dispoziție

legală invocată de către instanța de apel și instanța de fond ca temei al

stabilirii obligației de plată în sarcina C.N.A.S., nu prevede faptul că

recurentei în incumbă o astfel de obligație și că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivului de apel formulat de C.N.A.S. de respingere a cererii

de acordare a daunelor către S.C.J.U. Timișoara.

Intimata SC F.P.D.C.I.

SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

Recursurile declarate

de chemații în garanție M.S.P. București și C.N.A.S. București sunt întemeiate

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în toate cazurile judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Aceste prevederi

legale au caracter imperativ și obligă judecătorii să se pronunțe doar cu

privire la acel obiect al cererii stabilit de către reclamant, ori după caz de

către pârât.

În cauza de față,

pârâtul S.C.J.U. Timișoara a formulat cerere de chemare în garanție a M.S.P. și

C.N.A.S. solicitând obligarea acestora la alocarea sumelor către S.C.J.U.

Timișoara în vederea stingerii debitelor pe care acesta le are față de

reclamantă.

Prin sentința

comercială nr. 11280 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București

s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârât și au fost obligate

în solidar chematele în garanție M.S.P. și C.N.A.S. la plata sumei de 580.363

lei reprezentând daune către pârâtul S.C.J.U. Timișoara.

În aceste

circumstanțe instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) întrucât a

examinat și s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv pe o acțiune în

daune.

Instanța avea

obligația să dea cererii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta

să verifice condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în garanție și să

se pronunțe apoi în concret în raport de obiectul cererii.

Nepronunțarea

instanței asupra obiectului cererii stabilit de pârât echivalează cu o

nesoluționare în fond a cererii de chemare în garanție și cu o încălcare a

principiului disponibilității părții ceea ce atrage nulitatea hotărârii

atacate, sub acest aspect.

În raport de aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se vor

admite recursurile declarate de M.S.P. și C.N.A.S. se va casa în parte decizia

atacată, sub aspectul modului de soluționare a cererii de chemare în garanție,

cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de

chematele în garanție în raport de obiectul determinat al cererii de chemare în

garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de chematele în garanție M.S.P. București și C.N.A.S. București

împotriva Deciziei nr. 60 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Casează în parte

decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de

chematele în garanție și menține decizia sub aspectul respingerii apelului

declarat de pârâtul S.C.J.U. Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2008.