ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3427/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11280 din 11 octombrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.S.P. și a C.N.A.S. ca neîntemeiate. A admis în parte acțiunea formulată de SC F.P.D.C.I. SA în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U. Timișoara, obligând pârâtul la plata sumei de 553.214,66 lei contravaloare produse, conform contractului din 2004 și din 2005 și la plata sumei de 27.148,45 lei reprezentând penalități de întârziere calculate la 12 decembrie 2006 și în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

A admis cererile de chemare în garanție a M.S.P. și C.N.A.S., obligând chematele în garanție la plata sumei de 580.363 lei daune către pârât. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că printre atribuțiile ce revin M.S.P. ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică este și aceea privind elaborarea normelor de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică, autorizează și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine, după cum prevede art. 16 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 95/2006.

Spitalele publice sunt instituții publice ce funcționează pe principiul autonomiei financiare, înțelegând prin aceasta organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, dar aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior, conform art. 188 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 500/2002, precum și conform prevederilor art. 191 alin. (3) din aceeași lege. Totodată a mai reținut instanța de fond, conform prevederilor art. 192 din Legea nr. 95/2006 că stingerea obligației de plată ale spitalelor, înregistrate la 31 decembrie 2005 față de furnizorii de medicamente, materiale sanitare, alți furnizori de bunuri și servicii, se efectuează din veniturile proprii ale M.S.P.

și în completare de la bugetul de stat, prin transferuri către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat al M.S.P. în Programul de administrație sanitară și politicii de sănătate. Condițiile și modalitatea de stingere a obligației de plată se stabilesc prin ordin comun al ministerului sănătății publice și al președintelui C.N.A.S. Instanța de fond, a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și a C.N.A.S. sunt neîntemeiate, bugetul de venituri și cheltuieli fiind aprobat anual pe categorii de cheltuieli de M.S.P. prin C.A.S., în speță prin C.A.S. Timiș și Autoritatea de Sănătate Publică Timiș, M.S.P.

fiind ordonatorul principal de credite ce asigură finanțarea unităților din subordine conform art. 16 din Legea nr. 95/2006, iar sumele în litigiu nu s-au dovedit a fi cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli, pentru a da posibilitatea pârâtului să își onoreze obligațiile față de furnizor și nici nu s-a contestat cuantumul creanței. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât M.S.P. cât și C.N.A.S., pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, formându-se astfel Dosarul nr. 8361/3 din 27 noiembrie 2007. Prin Decizia comercială nr. 60 din 18 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondate apelurile.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut corect faptul că, deși spitalele sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare (art. 188 din Legea nr. 85/2006), acestea primesc, în completare, sumele de la bugetul de stat sau de la bugetele locale care vor fi utilizate numai pentru destinațiile pentru care au fost alocate (art. 190 din Lege) iar bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului public, deși se elaborează de către comitetul director, se aprobă de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului spitalului (art. 191 alin. (3), din Legea nr. 95/2006), respectiv de către M.S.P., execuția bugetului raportându-se lunar sau trimestrial unităților M.S.P.

și se publică pe site-ul M.S.P. pentru unitățile subordonate (alin. (6) art. 191). S-a reținut că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 192 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată și s-a admis cererea de chemare în garanție a apelanților. Împotriva acestei decizii au declarat recurs M.S.P. București și C.N.A.S. București. Recurentul M.S.P. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond respingerea cererii. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că instanța a interpretat greșit art. 192 din Legea nr. 95/2006, că nici în Legea nr. 95/2006 și nici în Ordinul nr. 1419/533/2006 nu se prevede obligația M.S.P.

de a vira bani pentru plata penalităților și că Ordinul nr. 1419/533/2006 prevede clar modalitățile în care se pot face plățile și documentele pe care spitalele trebuie să le depună. Recurenta C.N.A.S. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului C.N.A.S. și pe fond respingerea cererii de chemare în garanție ca netemeinică și nelegală. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că în mod netemeinic a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a C.N.A.S. interpretându-se greșit dispozițiile art. 188, 192, 266 din Legea nr. 95/2006, că nici o dispoziție legală invocată de către instanța de apel și instanța de fond ca temei al stabilirii obligației de plată în sarcina C.N.A.S., nu prevede faptul că recurentei în incumbă o astfel de obligație și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel formulat de C.N.A.S.

de respingere a cererii de acordare a daunelor către S.C.J.U. Timișoara. Intimata SC F.P.D.C.I. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Recursurile declarate de chemații în garanție M.S.P. București și C.N.A.S. București sunt întemeiate pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Aceste prevederi legale au caracter imperativ și obligă judecătorii să se pronunțe doar cu privire la acel obiect al cererii stabilit de către reclamant, ori după caz de către pârât. În cauza de față, pârâtul S.C.J.U. Timișoara a formulat cerere de chemare în garanție a M.S.P.

și C.N.A.S. solicitând obligarea acestora la alocarea sumelor către S.C.J.U. Timișoara în vederea stingerii debitelor pe care acesta le are față de reclamantă. Prin sentința comercială nr. 11280 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârât și au fost obligate în solidar chematele în garanție M.S.P. și C.N.A.S. la plata sumei de 580.363 lei reprezentând daune către pârâtul S.C.J.U. Timișoara. În aceste circumstanțe instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) întrucât a examinat și s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv pe o acțiune în daune. Instanța avea obligația să dea cererii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în garanție și să se pronunțe apoi în concret în raport de obiectul cererii.

Nepronunțarea instanței asupra obiectului cererii stabilit de pârât echivalează cu o nesoluționare în fond a cererii de chemare în garanție și cu o încălcare a principiului disponibilității părții ceea ce atrage nulitatea hotărârii atacate, sub acest aspect. În raport de aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate de M.S.P. și C.N.A.S. se va casa în parte decizia atacată, sub aspectul modului de soluționare a cererii de chemare în garanție, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de chematele în garanție în raport de obiectul determinat al cererii de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de chematele în garanție M.S.P. București și C.N.A.S. București împotriva Deciziei nr. 60 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează în parte decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de chematele în garanție și menține decizia sub aspectul respingerii apelului declarat de pârâtul S.C.J.U. Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2008.