ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2292/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria Ploiești prin încheierea din Camera de consiliu pronunțată la 23 februarie 2004 în dosarul nr. 481/2004 a admis cererea formulată de executorul judecătoresc R.R. și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 1214/2003 pronunțată de Tribunalul Prahova. Prin sentința civilă amintită a fost admisă în parte acțiunea reclamantului G.T. în contradictoriu cu A.F., I.T. și Primăria Ploiești și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe un aliniament indicat de expertiză. Executarea silită a fost încuviințată față de împrejurarea că nu s-a realizat executarea de bună voie.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâți împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Ploiești la 23 februarie 2004. Instanța de apel nu a primit motivarea apelanților că sentința nu se mai poate executa pentru că situația proprietăților limitrofe, cât îi privește pe proprietari, s-a schimbat. S-a constatat că expertiza efectuată în cauză și cu privire la care s-a referit sentința civilă nr. 1214/2003 a indicat iar instanța a dispus grănițuirea pe un anumit aliniament între două terenuri și nu între anumite persoane, astfel încât executarea trebuie să continue chiar dacă debitorii au înstrăinat înainte de a se conforma dispozițiilor titlului executiv, sentința rămânând definitivă anterior vânzării efectuate de pârâți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.F. și I.T. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând în fapt aceleași împrejurări ca și în apel invederând elemente care conduc la concluzia, în opinia acestora, că la acest moment o grănițuire nu se mai impune în raport cu temeiul art. 576 C. civ. Recursul este neîntemeiat. Instanțele au făcut o corectă aplicare a legii cât privește cererea cu care au fost investite și anume încuviințarea executării silite constatând că titlul este valabil și executarea putând fi făcută în mod silit, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă în termenii art. 379 C. proc. civ. Ca urmare, câtă vreme titlul nu s-a desființat, el întrunind condițiile pentru a determina pornirea unei executări silite, în mod corect s-a dispus această executare.

Pentru considerentele arătate recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de debitorii A.F. și I.T. împotriva deciziei nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.