ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2292/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2292/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Ploiești prin încheierea
din Camera de consiliu pronunțată la 23 februarie 2004 în dosarul nr. 481/2004
a admis cererea formulată de executorul judecătoresc R.R. și a încuviințat
executarea silită a sentinței civile nr. 1214/2003 pronunțată de Tribunalul
Prahova.
Prin sentința civilă amintită a fost
admisă în parte acțiunea reclamantului G.T. în contradictoriu cu A.F., I.T. și
Primăria Ploiești și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe un
aliniament indicat de expertiză.
Executarea silită a fost
încuviințată față de împrejurarea că nu s-a realizat executarea de bună voie.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia
nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondate apelurile formulate de
pârâți împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de
Judecătoria Ploiești la 23 februarie 2004.
Instanța de apel nu a primit
motivarea apelanților că sentința nu se mai poate executa pentru că situația
proprietăților limitrofe, cât îi privește pe proprietari, s-a schimbat.
S-a constatat că expertiza efectuată
în cauză și cu privire la care s-a referit sentința civilă nr. 1214/2003 a
indicat iar instanța a dispus grănițuirea pe un anumit aliniament între două
terenuri și nu între anumite persoane, astfel încât executarea trebuie să
continue chiar dacă debitorii au înstrăinat înainte de a se conforma
dispozițiilor titlului executiv, sentința rămânând definitivă anterior vânzării
efectuate de pârâți.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs A.F. și I.T. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând
în fapt aceleași împrejurări ca și în apel invederând elemente care conduc la
concluzia, în opinia acestora, că la acest moment o grănițuire nu se mai impune
în raport cu temeiul art. 576 C. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Instanțele au făcut o corectă
aplicare a legii cât privește cererea cu care au fost investite și anume
încuviințarea executării silite constatând că titlul este valabil și executarea
putând fi făcută în mod silit, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă în termenii
art. 379 C. proc. civ.
Ca urmare, câtă vreme titlul nu s-a
desființat, el întrunind condițiile pentru a determina pornirea unei executări
silite, în mod corect s-a dispus această executare.
Pentru considerentele arătate
recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
debitorii A.F. și I.T. împotriva deciziei nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a Curții
de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.