ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4847/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2001 pe rolul Judecătoriei Pucioasa, reclamanții M.I. și I.M., în contradictoriu cu pârâta M.C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună grănițuirea pe latura de est a celor două proprietăți, pe o distanță de aproximativ 3 m, pe urmele vechiului hotar. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 100 mp situată în orașul Pucioasa, suprafață ce se învecinează pe latura de est cu terenul pârâtei, dobândit prin cumpărare conform contractului autentificat sub nr. 9268 din 29 august 1995, existând neînțelegeri asupra liniei de hotar.

În cauză s-au admis și administrat probe, respectiv înscrisuri, martori și expertize tehnice de specialitate. După un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 876 din 8 mai 2003, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat ambele hotărâri pronunțate și a trimis cauza, pentru rejudecare, la judecătorie, reținând, în esență, că este fondată critica recurentei privind modalitatea stabilirii liniei de hotar prin omologarea raportului de expertiză care a fost întocmit avându-se în vedere suprafețele de teren împrejmuite de părți și nu suprafețele de teren cu care dovedesc proprietatea prin actele depuse la dosar.

Judecătoria Pucioasa a reînregistrat cauza sub nr. dosar 966/2003 și, prin sentința civilă nr. 646 din 30 iunie 2004, a admis acțiunea reclamanților și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul D.M., apreciind că această variantă este cea care corespunde cerințelor părților, fiind avantajoasă pentru ambele părți. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta M.C. susținând, în esență, că, grănițuirea proprietăților părților trebuia dispusă conform variantei de expertiză efectuată de expertul D.M. la data de 2 februarie 2004, întrucât aceasta respectă dreptul de proprietate al părților, iar prin modul în care prima instanță a stabilit linia de hotar i s-a redus proprietatea, fiind o adevărată expropriere.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 2603 din 12 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul, reținând în motivarea sa, că stabilirea liniei de hotar conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expertul D.M. este în concordanță cu situația de fapt și respectă întrutotul dreptul de proprietate al părților, asigurându-se și accesul acestora la proprietățile lor fără crearea vreunui drum de trecere sau de acces. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâta M.C. arătând, în esență, că instanțele nu au respectat, prin varianta de expertiză omologată, dreptul său de proprietate, precum și îndrumările deciziei de casare privind efectuarea unei expertize de specialitate cu obiective clar stabilite.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse: Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de recurs, a dispus prin decizia de îndrumare, efectuarea unei expertize în sensul identificării ambelor terenuri în funcție de lungimile laturilor prevăzute în actul de vânzare-cumpărare al recurentei, cu respectarea lățimii de 8,80, atât pe latura de la str. M., cât și pe latura dinspre proprietatea lui N.A., urmând ca, ulterior, după identificarea terenului pârâtei, să se coroboreze situația existentă în teren și să se pronunțe instanța asupra amplasamentului liniei despărțitoare dintre cele două proprietăți. Analizând lucrările dosarului, se constată că nu au fost respectate indicațiile instanței de casare.

În consecință, instanța de trimitere urmează să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților cu respectarea dispozițiilor mai sus-menționate, după ce, în prealabil, va dispune efectuarea unei expertize de specialitate cu obiectivele arătate. În ceea ce privește motivul de recurs invocat de pârâta M.C., pe cale de excepție, este de reținut faptul că, pentru formularea unei acțiuni în grănițuire, trebuia respectat principiul unanimității, în sensul formulării acțiunii în contradictoriu cu toți coproprietarii imobilului. După cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9268 din 29 august 1995 și aflat la fila 38 din dosarul nr. 2138/2001 al Judecătoriei Pucioasa, au calitatea de cumpărători și, deci, coproprietari ai terenului de 42 mp situat în intravilanul orașului Pucioasa, atât pârâta M.C., cât și soțul său, M.C.G.

Or, acțiunea a fost promovată cu încălcarea principiului unanimității, fiind chemată în judecată doar M.C. Așadar, se impune ca instanța de trimitere să dispună citarea în cauză, în calitate de pârât și a lui M.C.G. Față de cele ce preced, recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, hotărârile pronunțate vor fi casate și cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta M.C. împotriva deciziei civile nr. 2603 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 646 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Pucioasa și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Pucioasa. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.