ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5075/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5075/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 928 din 13
octombrie 2003, Judecătoria Pucioasa a respins cererea formulată de reclamantul
Z.V. împotriva pârâtului F.N., având ca obiect „servitute”, cerere întemeiată
pe dispozițiile art. 612 C. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut, în esență, că:
- din probele administrate în cauză
rezultă că pârâtul a construit casa în baza autorizației de construcție nr. 17
din 20 iunie 1973, dată la care reclamantul nu era proprietar al terenului ce
se învecinează cu cel al pârâtului;
- reclamantul a devenit proprietar
al terenului pe care se află și o construcție în baza contractului de
vânzare-cumpărare nr. 10428 din 15 septembrie 1992, încheiat între soția sa, Z.M.L.,
în calitate de cumpărător și soții U., în calitate de vânzători, dată la care
construcția, casă proprietatea pârâtului exista deja;
- reclamantul a acceptat inițial
această situație, în sensul că locuința pârâtului are ferestrele spre
proprietatea lui, fără a face obiecțiuni până la promovarea acțiunii;
- distanța de la ferestre la zidul
despărțitor este de 60 cm, însă ferestrele de la parter sunt prevăzute cu
obloane iar de la ferestrele de la etaj pârâtul are vedere doar în grădina
reclamantului, în care sunt pomi și viță de vie și nu în interiorul locuinței
reclamantului, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 612 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel reclamantul, formulând critici asupra legalității sentinței
civile apelate.
Prin decizia civilă nr. 170 din 28
ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a anulat apelul reclamantului, ca
netimbrat.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut că apelantul nu a făcut dovada satisfacerii timbrajului în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997 și art. 9 din O.U.G. nr.
32/1995, deși pentru termenul de judecată a fost citat cu mențiunea achitării
taxei judiciare de timbru în sumă de 85.500 lei și 1.500 lei timbru judiciar.
În contra acestei ultime hotărâri
judecătorești a declarat recurs reclamantul, susținând că procedura de citare
nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, din procesul verbal dovadă de îndeplinire
a procedurii de citare nu
rezultă cu claritate locul afișării și nici nu i-a fost
înmânată personal citația, împrejurări față de care nu a avut cunoștință de
obligația de a timbra apelul.
Recursul va fi admis pentru cele
succed.
Din procesul verbal dovadă de
îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul, aflat la fila 5 dosar apel,
rezultă că acesta a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de
timbru, în cuantum de 85.500 lei și 1.500 lei timbru judiciar.
Nu rezultă însă cu claritate locul
afișării, agentul procedural subliniind în totalitate pct. c din procesul
verbal (s-a afișat citația pe ușa principală a locuinței destinatarului s-au pe
ușa principală a clădirii ).
Reclamantul nu a semnat de primirea
citației pe procesul verbal, care are subliniată mențiunea „nici o persoană nu
a fost găsită acasă”.
Potrivit dispozițiilor art. 100,
alin. (1), pct. 4 C. proc. civ. procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu
înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă numele, prenumele și
domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului,
etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea
locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel și
dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa
acestei locuințe.
Alin. (3) al aceluiași articol
prevede că arătările de la pct. 1, 2, 4, 5, 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa
nulității.
Față de cele ce preced și din
textele legale menționate, rezultă că nu a fost legal îndeplinită procedura de
citare cu apelantul reclamant în faza apelului, motiv pentru care, în raport cu
dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa
decizia atacată și a se trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru
rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Z.V.
împotriva deciziei civile nr. 170 din 28 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de
Apel Ploiești, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru
rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.