ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1082/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 1

octombrie 2003 reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul N.D. pentru a

fi obligat să-și retragă peretele unei magazii, ce intra în proprietatea sa

până dincolo de hotarul despărțitor al celor două fonduri limitrofe, astfel

încât picătura streașinii acestei magazii să cadă în proprietatea pârâtului

(iar în caz contrar să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea

solicitată pe cheltuiala pârâtului).

În motivarea acțiunii întemeiată pe

dispozițiile art. 1073, art. 1075 C. civ. a arătat că pârâtul, are construită o

magazie, pe care refuză să o demoleze din proprie inițiativă al cărei perete se

află în proprietatea reclamantului încălcând linia de hotar stabilită cu

autoritate de lucru judecat prin admiterea acțiunii anterioare în grănițuire

potrivit deciziei civile nr. 1935/1998 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă

irevocabilă prin decizia civilă nr. 460 din 18 februarie 1999 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Pârâtul a ridicat excepția

autorității de lucru judecat iar prin întâmpinare a susținut că magazia a fost

construită de fostul proprietar cu acordul reclamantului, păstrându-se

amplasamentul inițial stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1526

din 21 mai 1971. Ca atare s-a cerut a se constata că nu sunt îndeplinite

condițiile răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 1073-1075 C. civ.,

invocate de reclamant urmând a se respinge acțiunea ca nefondată.

S-au depus la dosar copii ale

hotărârilor judecătorești pronunțate între aceleași părți în cauzele civile

anterioare, au fost audiați martorii R.S. și C.E., s-a efectuat cercetare

locală și expertiză topografică privind construcția în litigiu.

Examinând obiectul cererii și

susținerile părților cu arătarea dovezilor administrate în cauză-în raport de

motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, Judecătoria Târgoviște,

prin sentința civilă nr. 449 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondate

excepția autorității de lucru judecat și acțiunea.

Respingerea excepției prevăzută de

art. 1201 C. civ. a fost justificată în raport de lipsa identității de cauză

juridică și obiect: a) art. 480 și art. 584 C. civ. în acțiunea anterioară în

grănițuire soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 460/1999 a Curții de

Apel Ploiești și respectiv b) art. 1073 și art. 1075 C. civ. în acțiunea

actuală privind obligația de a face.

În soluționarea acțiunii au fost

preluate constatările de fapt din decizia civilă nr. 1935/1998 a Tribunalului

Dâmbovița, menținută în totalitate prin decizia nr. 460/1999 arătată anterior,

potrivit cărora „...magazia din lemn, situată lângă casa intimatului depășește

hotarul imaginar în linie dreaptă, cu 10 cm, spre proprietatea apelantului,

însă acest amplasament a fost stabilit de vechiul proprietar, de la care

intimatul a dobândit inițial prin cumpărare cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1526

din 21 iunie 1971 (fila 10 dosar de fond) construcțiile fiind precizate și în

schița anexă” a autorizației de modificare a casei (fila 14 din dosar de fond).

La cercetarea locală din 12

octombrie 1998 s-a putut lesne constata că apelantul și-a edificat o

construcție compusă din parter și etaj, pe o lungime de 7,92 m pe linia de

hotar, în continuarea magaziei din lemn a intimatului pârât, intrând cu colțul

construcției în interiorul proprietății intimatului circa 40 cm, ocupând astfel

abuziv o parte din terenul pârâtului...”

„Cu privire la revendicarea

suprafeței de 8 mp teren de către apelant urmează a se respinge acest capăt de

cerere întrucât apelantul nu poate invoca propria turpitudine pentru obținerea

unor avantaje care nu i se cuvin și care nu se datorează culpei intimatului”.

Ca atare s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

art. 1073-1075 C. civ. invocate de reclamant ca temei al raportului juridic

dedus judecății, fiind respinsă acțiunea ca nefondată.

Apelul declarat de reclamant prin

care s-a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii

acțiunii, prin reaprecierea împrejurărilor de fapt ca fiind de natură a atrage

incidența art. 1073-1075 C. civ. a fost respins ca nefondat de către Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1491 din 7 mai 2004.

Prin recursul de față se reiterează

criticile din apel apreciate de reclamant a constitui motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Motivele de drept, element esențial

al cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 112 pct. 4 C. proc. civ.,

constituie cauza cererii de chemare în judecată, care poate fi schimbată de

instanță după ce, în respectarea principiilor contradictorialității și al

dreptului la apărare, a pus în discuția părților noua cauză; de asemenea

potrivit art. 294 alin. (1) și art. 316 C. proc. civ., cauza cererii de chemare

în judecată nu se poate schimba în apel sau recurs.

În speță, cauza cererii de chemare

în judecată, menținută de reclamant nemodificată, este constituită de

dispozițiile art. 1073-1075 C. civ., cuprinse în capitolul VII „Despre efectele

obligațiilor” aparținând titlului III „Despre contracte sau convenții” din

Codul civil.

Ca atare, art. 1073-1075 C. civ.

invocate de reclamant ca motive de drept, își au aplicabilitate doar în caz de

neexecutare de către debitor a obligațiilor asumate față de creditor prin

contracte sau convenții; în cauză existența raportului obligațional între părți

este exclusă întrucât magazia din lemn a cărei ridicare este solicitată ocupă

un amplasament stabilit de pârât în înțelegere cu vechiul proprietar, de la

care reclamantul recurent a dobândit imobilul prin cumpărare, a cărui existență

a fost cunoscută și acceptată la data încheierii actului în anul 1971.

În consecință, hotărârile anterioare

sunt legale și temeinice, iar recursul în cauză va fi respins ca nefondat

potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva

deciziei civile nr. 1491 din 7 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.