ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5437/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgoviște la data de 21 aprilie 2003, reclamanții A.I. și A.N. au

chemat în judecată pe pârâta I.F., pentru ca prin sentința ce instanța va

pronunța s-o oblige pe aceasta din urmă să zidească cele 6 ferestre, situate la

nordul casei sale, să schimbe geamurile de la baia imobilului, în partea de est

a casei reclamanților și să înceteze a mai urmări casa proprietatea acestora.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 612, art. 613 C. civ., reclamanții au arătat că

pârâta și-a construit casa cu ferestrele orientate spre imobilul proprietatea

acestora, așa încât la parterul imobilului sunt 2 geamuri în suprafață de 1,60

m/1,80 m, un geam la baie de 0,60 m/0,40 m, iar la etaj sunt 3 geamuri de

1,60/1,80 m, precum și un geam la baie de 0,60 m/0,40 m și că picătura de la

acoperișul pârâtei cade pe proprietatea acestora, îngrădindu-le și

încălcându-le zilnic dreptul la intimitate.

La termenul de judecată din 4 iunie

2003, reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind încetarea urmăririi

activității de zi cu zi a reclamanților de către pârâtă.

Ulterior, aceștia și-au precizat

cererea de chemare în judecată arătând că obiectul acțiunii îl constituie

zidirea celor 6 ferestre, care sunt situate pe peretele dinspre nord al casei

pârâtei și schimbarea acelor ferestre pe partea de est a casei, unde este

grădina pârâtei, nu și servitutea picăturii streșinilor.

Prin sentința civilă nr. 3813 din 19

noiembrie 2003, Judecătoria Târgoviște a admis în parte acțiunea, astfel cum a

fost precizată.

A dispus obligarea pârâtei la

zidirea ferestrei de la baie și mutarea acesteia pe zidul dinspre est, precum

și construirea unui panou (parapet) din lemn sau metal, având dimensiuni de

1,65 m x 1,10 m, depășindu-se spre baie cu 40 cm, situat la o distanță de 0,50

m de perete, conform schiței din raportul de expertiză.

A respins cererea de zidire a

celorlalte ferestre de către pârâtă.

A luat act de renunțarea

reclamanților la judecarea capătului de cerere referitor la încetarea urmăririi

casei reclamanților de către pârâtă.

A admis în parte cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la

plata către reclamanți a sumei de 1.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut concluziile raportului de expertiză care arată că, la imobilul

aparținând pârâtei, pe partea dinspre hotarul despărțitor al proprietăților, au

fost construite mai multe ferestre, situate la parter și la etaj, care au

restrâns dreptul de a deschide ferestrele de la proprietatea reclamanților.

Ca atare, au fost încălcate

dispozițiile art. 612 C. civ., care prevăd că „nimeni nu poate avea vederea sau

ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea, asupra proprietății

îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19

decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi în proprietatea vecină.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții A.I. și A.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în sensul că din probele administrate instanța a omis a avea în

vedere următoarele aspecte:

- că ferestrele imobilului pârâtei

au fost construite la o distanță mai mică decât prevede legea, și anume 1,90 m

față de gardul sau zidul despărțitor de proprietatea vecină;

- că datorită apropierii sub limita

distanței legale de la ferestrele imobilului pârâtei se poate vedea direct în

gospodăria reclamanților;

- că imobilul pârâtei este mult mai

înalt decât cel al reclamanților și fiind construit foarte aproape de acesta se

poate auzi și vedea de la ferestre, direct în imobilul reclamanților, impietând

asupra dreptului la intimitate al reclamanților în propriul imobil;

- că au fost ignorate înscrisuri,

respectiv adresa emisă de Primăria comunei Lucieni nr. 1017 din 25 februarie

2003 în care se precizează că „locuința pârâtei este situată necorespunzător

față de linia de proprietate, respectiv 0,50 m, iar ferestrele au vedere spre

vecini” și totodată, că atât prin ferestrele aflate la fațada casei, cât și

prin ferestrele care sunt amplasate pe partea de est a locuinței sale, pârâta

are posibilitatea de aerisire a camerelor;

- că au fost omise a se analiza

toate concluziile raportului de expertiză.

Prin decizia nr. 409 din 18

februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanți.

Expertiza tehnică construcții civile

și industriale a avut ca obiective: identificarea celor șase ferestre ce fac

obiectul servituții; stabilirea dimensiunilor, a destinației acestora, cu

luarea în considerare a prevederilor art. 612, art. 613, art. 614 C. civ.;

stabilirea distanței de la ferestre la linia de hotar; determinarea

posibilităților schimbării ferestrelor pe partea de est a casei pârâtei, fără

cauzarea de prejudicii asupra construcției acesteia, iar pe baza măsurătorilor

și constatărilor efectuate s-au stabilit dimensiunile ferestrelor.

În acest sens, s-a arătat că, în

cadrul parterului: la baie, acestea sunt de 0,60 m x 0,40 m; la bucătărie 1,15

x 1,10 m, la cameră 1,45 m x 1,10 m.

Distanțele față de hotar au fost

determinate, astfel: la baie 1,40 m, cu 50 cm mai puțin decât normal, 1,90 m

(art.612 Cod civil).

La bucătărie: 70 cm, cu 1,20 m mai

puțin decât normal – 1,90 m (art. 612 C. civ.).

La cameră: 50 cm, cu 1,40 m mai

puțin decât normal – 1,90 m (art. 612 C. civ.).

Totodată au fost stabilite

dimensiunile, astfel: la baie 0,60 m x 0,40 m; la bucătărie 1,15 m x 1,10 m; la

cameră 1,45 m x 1,10 m și s-a apreciat că este posibilă schimbarea ferestrelor

de la baie, și s-a propus demontarea ferestrei cu dimensiunile de 0,60 m x 0,40

m amplasată la baie, zidirea golului rămas, spargerea zidului de la baie

dinspre est cu dimensiunile de 0,60 m x 0,40 m și montarea ferestrei demontate.

Răspunzându-se și la obiecțiunile

aduse de reclamanți raportului de expertiză s-a învederat că, în conformitate

cu schița în detaliu ce este anexată la raportul de expertiză, fereastra de la

baia pârâtei se va muta din locul existent, în partea de est și, prin fereastra

de la bucătărie, pentru a se împiedica nerespectarea distanței legale, se va

construi un paravan, din lemn sau metal, având dimensiunea de 1,65 m x 1,10 m,

depășindu-se spre baie cu 40 cm.

În acest fel, vederea către imobilul

reclamanților se va închide, iar panoul poate fi montat și pe gard, paralel cu

casa.

S-a concluzionat că, de la etajul

imobilului pârâtei nu se poate vedea în curtea reclamanților, deoarece

înălțimea fânarului nu permite acest lucru.

Din măsurătorile de pe teren a

rezultat și că streașina fânarului depășește hotarul către pârâtă, dar și

streașina pârâtei depășește hotarul către reclamanți. Cum, prin încheierea de

la 12 noiembrie 2003, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că nu

solicită a se reglementa servitutea picăturii streșinilor, instanța de apel a

ținut cont de această manifestare de voință a reclamantei ce se înscrie în

principiul disponibilității.

Instanța de apel și-a motivat

soluția respingerii acestei căi de atac, având în vedere concluziile raportului

de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză.

Decizia nr. 409 din 18 februarie

2004 a Curții de Apel Ploiești a făcut obiectul exercitării de către reclamanți

a recursului declarat împotriva acestei hotărâri și au fost reiterate criticile

din apel, referitoare la netemeinicia hotărârii, în ceea ce privește

concluziile reținute de instanță în urma aprecierii juste cu expertiză tehnică

științifică de specialitate.

Astfel s-au adus critici vizând

admiterea în parte a acțiunii, reproșându-se instanței că nu a dispus zidirea

tuturor celor 6 ferestre de la imobilul pârâtei, s-a insistat în nesoluționarea

capătului de cerere privind „încetarea urmăririi imobilului reclamanților de

către pârâtă; s-a invocat omisiunea instanței de a se pronunța asupra:

procesului-verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării locale, în ceea ce

privește amplasarea ferestrelor de la imobilul pârâtei, nu s-a ținut cont de

faptul că, astfel cum a concluzionat raportul de expertiză, imobilul pârâtei

este mult mai înalt decât imobilul reclamanților, nu s-a avut în vedere că

pârâta are posibilități de aerisire a camerelor de la etaj și parterul

clădirii, că imobilul pârâtei a fost construit la o distanță mai mică decât cea

prevăzută de lege, de 1,90 m față de gardul sau zidul despărțitor de

proprietatea vecină și că au fost interpretate greșit de către instanțe prevederile

art. 612, art. 613, art. 614 C. civ.

Referitor la motivele de recurs ce

critică netemeinicia, este de precizat că acestea nu pot fi examinate de

instanță, întrucât pct. 11 al art. 304 C. civ. a fost abrogat prin dispozițiile

O.U.G. nr. 138/2000, iar „hotărârea întemeiată pe o greșeală gravă de fapt,

decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor” nu mai constituie un motiv de

casare.

Cât privește criticile încadrate de

recurenții A.I. și A.N. în art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., nici aceste

motive nu pot fi primite.

Deși reclamanții sunt nemulțumiți că

instanța nu s-a pronunțat asupra petitului privind „încetarea urmăririi

imobilului acestora de către pârâți”, motivul de recurs întemeiat pe această

critică este nefondat, întrucât la termenul din 4 iunie 2003, aceștia au

renunțat la judecarea capătului de cerere, iar instanța în mod legal a dat

eficiență principiului disponibilității procesului civil (fila 24 dosar nr.

2099/2003), luând act de această manifestare de voință a reclamanților.

Nici motivul încadrat de reclamanți

în pct. 9 al art. 304 din același cod nu este pertinent, întrucât instanța a

avut în vedere prevederile art.612, 613, 614 C. civ., și-a motivat soluția de

admitere în parte a acțiunii în conformitate cu aceste texte de lege, iar

raportul de expertiză construcții tehnice de specialitate (construcții civile)

a stabilit dimensiunile și destinația ferestrelor de vedere la imobilul pârâtei

cu aplicarea corectă a acestora (a se vedea pct. b al art. 3. Obiectivele

expertizei, filele 52-53 dosar nr. 2099/2003 al Judecătoriei Târgoviște).

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge recursul reclamanților, ca nefondat, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții A.I. și A.N. împotriva deciziei nr. 409 din 18

februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată, față de intimata I.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.