ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5321/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1153 din 21

aprilie 2004 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă cererea de grănițuire

formulată de M.G. și M.M. împotriva pârâților U.E. și U.I., stabilindu-se linia

de hotar dintre proprietățile lor, situate în Bârlad pe aliniamentul 6, 7, ABC

individualizat în schița anexă nr. 2 la expertiza L.L. și F.G., parte

integrantă din hotărâre. A fost admisă cererea reconvențională formulată de

pârâții-reclamanți U.E. și U.M., dispunându-se obligarea reclamanților-pârâți

de a respecta granițele fixate potrivit cărora picătura streașinii să cadă în

proprietatea lor, în urma scurgerii de pe acoperișul proprietății. Au fost

obligați reclamanții-pârâți să sudeze rama de la ferestrele proprietății lor,

în număr de trei, orientate înspre proprietatea pârâților-reclamanți U., sau să

le zidească cu cărămidă de sticlă. Au fost respinse solicitările făcute prin

cererea reconvențională privind revendicarea unei suprafețe de teren, demolarea

acoperișului și refacerea acestuia.

Instanța a hotărât asupra grănițuirii

proprietăților învecinate ale părților, astfel încât să nu se încalce

întinderea suprafețelor de teren trecute în actele de proprietate ale părților

și să se înlăture inconvenientele referitoare la scurgerea apelor. S-a apreciat

și că soluția propusă de cei doi experți este în măsură să înlăture

obiecțiunile referitoare la noua lucrare, precum și să contribuie la stingerea

unor divergențe apărute de la data cumpărării imobilelor, prin efectuarea

defectuoasă a schițelor de plan.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1454

din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că

prin soluția de grănițuire adoptată de instanță, în raport de concluziile

raportului de expertiză efectuat de cei doi experți s-a asigurat posibilitatea

reclamanților de a utiliza terenul la care sunt îndreptățiți conform titlului

de proprietate, precum și efectuarea unor lucrări de întreținere de către

aceștia, ca și scurgerea apelor pe teren propriu.

În același timp, prin această

soluție nu se obturează fereastra de la camera pârâților.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanții au declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea apelului, întrucât linia de hotar stabilită de

instanță este greșită, fiind fixată peste voința părților, astfel că familia U.

este alături de recurenți pentru susținerea acestui punct de vedere. Se susține

și că hotărârea dată în apel este nemotivată, instanța face numai o trecerea în

revistă a motivelor de apel fără a le analiza și nu s-a pronunțat asupra

probelor solicitate în apel.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Cu privire la motivul de recurs

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta

nu este de primit întrucât instanța de apel nu a pronunțat o hotărâre lipsită

de temei legal, nici cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Dimpotrivă,

prin hotărârea recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 584 C.

civ., potrivit cărora orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la

grănițuirea proprietății lipite cu a sa.

De altfel, textul redat, astfel cum

este redactat, nu este susceptibil de diverse interpretări, fiind în măsură de

a permite instanței să stabilească linia de demarcație dintre două proprietăți

învecinate și astfel în temeiul acestei prevederi legale, instanțele care s-au

pronunțat în cauză au stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, în

raport de constatările și concluziile cuprinse într-un raport de expertiză

efectuat de 2 experți.

Este de observat și că în cauză a

fost cerută opinia mai multor specialiști cum sunt: M.C., B.I., că la cererea

părților și îndeosebi a recurenților s-a răspuns în mod repetat la obiecțiunile

formulate și în final, instanța a stabilit linia de hotar în raport de soluția

propusă printr-un raport de expertiză a doi experți. În raport de cele arătate,

rezultă că nu se justifică critica adusă prin recurs deciziei dată în apel,

prin care s-a respins corect cererea de efectuare a unei noi expertize. De

altfel, dezacordul recurenților și numai al acestora, nu și al intimaților, cum

se pretinde în motivele de recurs, pentru că aceștia din urmă nu au exercitat

nici o cale de atac împotriva soluției primei instanțe, nu se poate constitui

în motiv legal de recurs, deoarece vizează numai eventuala netemeinicie a

soluției, ceea ce nu se regăsește în art. 304 C. proc. civ., în vigoare.

Analizând hotărârea recurată se

constată că aceasta este motivată în sensul că sunt redate elementele de fapt

esențiale ale litigiului și temeiul de drept pe care se sprijină soluția. Tot

astfel, se constată că hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii, astfel că nu sunt incidente în speță prevederile art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

M.G. și M.M. împotriva deciziei nr. 1454 din 29 septembrie 2004 a Curții de

Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.