ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 august 2002, reclamanta P.N. a chemat în judecată pe pârâții SC C.T. SRL, municipiul București, prin Primarul General, A.P.A.P.S., S.I.F. M. SA, B.V., N.G., G.L., C.C., C.P., R.A., D.M. și M.D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria B nr. 0033 din 19 martie 1996, a contractelor de vânzare de acțiuni nr. 6861/1998, nr. 5614/1998, nr. 5833/1998, nr. 3552/1999, nr. 3551/1999, nr. B. 015/1999, nr. 21/2000 și contractul de cesiune părți sociale nr. 8013/2001.

Prin sentința civilă nr. 1480 din 4 martie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, s-a admis excepția de necompetență materială, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ.

La Tribunalul București

, secția de contencios administrativ, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere 2 - 9, privind constatarea nulității unor contracte, renunțând, totodată, să se judece în contradictoriu cu ceilalți pârâți, în afară de pârâții municipiul București, prin Primarul General, și SC C.T. SRL, înțelegând să se judece numai pentru constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria B nr. 0033 din 19 martie 1996, eliberat de Consiliul municipiului București și pentru revendicarea suprafeței de 1000 mp, situată în București, șos. București - Târgoviște.

Prin sentința civilă nr. 824 din 27 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competentă și s-a dispus înaintarea dosarului, la Curtea de Apel București, în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin sentința nr. 747/2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a stabilit că instanța competentă este Tribunalul București, secția a VIII-a, ca instanță de contencios administrativ, deoarece anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ, atrage competența tribunalului, care devine competent să soluționeze și cererea privind revendicarea suprafeței de 1000 mp teren din București, prin prerogare legală de competență, conform art. 17 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, susținând că aparține Judecătoriei sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei, deoarece a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria B nr. 0033 din 19 martie 1996, eliberat în favoarea SC C.T. SRL București, de către Consiliul municipiului București, pentru suprafața de 1000 mp din București, șos. București - Târgoviște, precum și revendicarea suprafeței de teren menționate.

Recurenta a precizat că nu invocă nulitatea relativă a certificatului atacat, ci nulitatea absolută a acestuia și că numai anularea (nulitatea relativă) actului este de competența instanței de contencios administrativ.

Referitor la acțiunea în revendicare, recurenta a arătat că aceasta este de competența judecătoriei, și nu a instanței de contencios administrativ și a precizat că este o cerere de sine stătătoare.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea reține următoarele.

Cererea privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor circumscrie dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Certificatul invocat este un act administrativ de autoritate și competența de soluționare a pricinii aparține tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., cu referire la art. 3 pct. 1 din același cod.

Susținerea recurentei referitoare la distincția dintre nulitatea absolută și cea relativă a certificatului în discuție, nu poate fi primită.

Dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, se referă în mod expres la „anularea actului”, astfel încât, în această materie nu se face distincția clasică din dreptul civil între nulitatea absolută și cea relativă a unui act.

Referitor la al doilea capăt din cererea introductivă de instanță, acțiune în revendicare, se constată că acesta este de competența Judecătoriei sectorului 1 București.

Cererea nu este accesorie și nici incidentală. Este o cerere principală, de sine stătătoare și nu poate fi soluționată de instanța de contencios administrativ.

Cum în regulatorul de competență și în recurs nu se poate dispune disjungerea celor două capete de cerere din acțiunea introductivă de instanță, urmează ca recursul să fie respins, considerentele prezentei decizii suplinind motivarea sentinței curți de apel.

Tribunalul București, secția a VIII-a, ca instanță de contencios administrativ, primind cauza, va menține, spre soluționare, cererea referitoare la desființarea (anularea) actului administrativ și dispunând disjungerea, va trimite Judecătoriei sectorului 1 București, cererea referitoare la revendicarea suprafeței de teren.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva sentinței civile nr. 747 din 21 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.