ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10231/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 1996 pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București reclamantele B.E.M., B.V.O., au chemat în

judecată pe pârâții D.F. și N.F., solicitând instanței pronunțarea unei

hotărâri prin care să se constate că reclamantele sunt coproprietarele

imobilului situat în București, astfel cum rezultă din actul de vânzare

cumpărare autentificat sub nr. 9568 din 24 martie 1950, să se dispună anularea

actelor în baza cărora Consiliul General al municipiului București și SC H.N.

SA, au predat acest apartament pârâților și să fie obligați pârâții să lase

reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în cauză.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, prin

actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9568 din 23 martie 1950 de

Tribunalul Ilfov, autoarea lor M.B. a dobândit de la autorul pârâților I.D.,

apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului în litigiu, împreună cu

cota indiviză de ½ din terenul în suprafață de 461 mp situat la aceeași

adresă și ½ din părțile comune ale imobilului.

Prin Decretul nr. 92/1950 s-a dispus naționalizarea

întregului imobil de la autorul pârâților.

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința

civilă nr.20027 din 23 noiembrie 1993, a admis excepția insuficientei timbrări

a acțiunii și a anulat acțiunea formulată de reclamantele B.E.M., B.V.O.

S-a reținut că, în vederea stabilirii timbrajului și a

competenței materiale s-a dispus efectuarea unei expertize din care a reieșit

că apartamentul și terenul în litigiu valorează 582.909.000 lei, echivalentul a

30.000 dolari SUA.

Că, deși le-a pus în vedere reclamantelor să timbreze

acțiunea, acestea nu s-au conformat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

reclamantele B.E.M., B.V.O., susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra excepției privind propria sa competență.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

decizia nr. 1380A din 22 mai 2000, a admis apelul și a trimis cauza spre

rejudecare în fond la Tribunalul București.

S-au reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile

art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența materială pentru soluționarea

pe fond a cauzei, revenind tribunalului, întrucât obiectul pricinii are o

valoare mai mare de 150.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 456 din 25 iunie 2001,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamantele B.E.M., B.V.O. ca fiind nefondată, reținând că din probatoriile

administrate nu a rezultat temeinicia susținerilor acestora.

Prin decizia civilă nr. 101 din 25 februarie 2002

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul reclamantelor,

a anulat sentința instanței de fond și a reținut cauza pentru evacuarea

fondului.

Evocând fondul, Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 421A din 15 septembrie 2003, a emis în parte

cererea completată formulată de reclamantele pârâte reclamantele B.E.M., B.V.O.

și în consecință.

A constatat că reclamantele pârâte sunt coproprietare

ale apartamentului nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului situat în București,

și ale cotei indivize de ½ din terenul situat la aceeași adresă în

suprafață de 461 mp și ½ din părțile comune ale imobilului.

A respins ca nefondate cererile reclamantelor pârâte

privind constatarea greșită a dreptului de proprietate al numitei D.F. prin

sentința civilă nr. 12169 din 2 decembrie 1994 pronunțată de Judecătoria

sectorului 1 București și anularea actelor prin care Consiliul Local al

municipiului București și SC H. SA au predat apartamentul pârâtelor.

A dispus anularea parțială a certificatului de legatar

nr. 20 din 7 februarie 1996 eliberat de N.P. V.B. în sensul excluderii din masa

succesorală rămasă de pe urma defunctei D.F., a apartamentului nr. 2 a cotei

indivize de ½ din suprafața de 461 mp și din părțile comune ale imobilului.

A respins ca neîntemeiată cererea privind anularea

parțială a certificatului de moștenitor nr. 1315 din 4 septembrie 1985 și a

constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 343 din 1

martie 1996 și nr. 1316 din 16 august 1996 cu privire la apartamentul nr. 2, în

litigiu.

A respins cererea privind constatarea nulității

absolute parțială a contractului de vânzare cumpărare nr.881/2001.

A respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii

formulată împotriva pârâtei I.C. și excepția lipsei calității procesuale pasive

a acestor pârâți.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor pârâte

privind revendicarea părții din imobil, rejudecând din actul de vânzare

cumpărare nr. 9569 din 24 martie 1950, împotriva pârâtului N.F. și cererea

conexă a pârâtelor reclamante.

Împotriva acestei decizii, reclamantele B.E.M., B.V.O.

au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2003, instanță competentă la acea

dată.

Ulterior, prin Legea nr. 219/2005 au survenit

modificări ale Codului de procedură civilă, în sensul că tribunalele ca

instanță de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate

de judecătorii în primă instanță [art. 2 pct. 2 și art. 282 alin. (1)], iar

curțile de apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de tribunale în apel (art. 3 pct. 3 și art. 299).

Prin dispozițiile tranzitorii ale art. II alin. (1) și

(3) din Legea nr. 219/2005 s-a prevăzut că procesele în curs de judecată la

data schimbării competenței instanțelor legal investite precum și căile de atac

se judecă de instanțele competente, potrivit legii, iar recursurile aflate pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a

prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de

apel se trimit la curțile de apel.

Față de cele expuse, cauza va fi scoasă de pe rolul

instanței supreme și va fi trimisă spre competentă soluționare la Curtea de

Apel București, pentru soluționarea recursurilor declarate de B.E.M., B.V.O.,

N.D.F., M.C. și M.J. împotriva deciziei civile nr. 421A din 15 septembrie 2003

pronunțată ca instanță de apel de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Scoate

cauza de pe rol și trimite dosarul la Curtea de Apel București pentru

soluționarea recursurilor declarate de B.E.M., B.V.O., N.D.F., N.F., M.C. și

M.J. împotriva deciziei civile nr. 421/A din 15 septembrie 2003 pronunțată ca

instanță de apel de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 8 decembrie 2005.