ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7319/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9009 din 19

noiembrie 2002, Judecătoria sector 1 București a admis excepția de necompetență

materială a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulate de reclamantele N.V., L.M.M. și L.F., în favoarea Tribunalului

București.

S-a reținut că reclamantele au cerut

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea lor de proprietare

ale imobilului situat în București, preluat de stat fără titlu valabil și

nulitatea absolută a actului prin care bunul a fost înstrăinat pârâtului R.I.

La termenul din 12 noiembrie 2002, reclamantele au precizat că primul capăt de

cerere are ca obiect revendicarea imobilului.

La dosar a fost depus raportul de

expertiză întocmit de expert tehnic P.M.E., precum și suplimentul la raportul

de expertiză, iar la termenul din data de 19 noiembrie 2004, față de valoarea

imobilului care face obiectul cererii (2.080.000.000 lei), reclamantele au

invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei.

Reține judecătoria, că excepția este

întemeiată, pentru că valoarea imobilului revendicat fiind de 2.080.000.000

lei, în raport cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competent să

soluționeze acțiunea este tribunalul.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 495 din 9 mai 2005, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea,

reținând că la termenul din data de 14 martie 2005 li s-a pus în vedere

reclamantelor că au obligația să timbreze cererea cu suma de 48.895.000 lei

taxă judiciară de timbru, corespunzătoare valorii imobilului, iar acestea nu

și-au îndeplinit obligația de plată prevăzută de lege.

Prin decizia civilă nr. 19 din 24

ianuarie 2006, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanta N.V. împotriva acestei sentințe.

Curtea de apel a reținut că acțiunea

nu este scutită de taxele de timbru, așa cum susține apelanta, deoarece nu sunt

incidente prevederile art. 51 din Legea nr. 10/2001 și art. 15 lit. r) din

Legea nr. 146/1997.

Acțiunea nu are ca obiect

restituirea bunului după procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Reclamantele

au formulat acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 480 C. civ., situație în

care sunt aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 și nu textele

invocate de apelanta-reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta N.V..

Invocând prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurenta, în esență, a susținut că acțiunea era scutită de

plata taxelor de timbru, în raport cu prevederile art. 51 din Legea nr.

10/2001, pentru că, potrivit textului, sunt scutite de taxă de timbru toate

acțiunile care privesc un bun ce face obiectul acestei legi și nu numai cele

legate de aplicarea Legii nr. 10/2001.

Întrucât acțiunea vizează

nevalabilitatea titlului statului, iar capătul de cerere privind revendicarea

este subsecvent, nu datora taxă de timbru, fiind incidente dispozițiile art. 51

din Legea nr. 10/2001, coroborate cu dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr.

146/1997.

Din oficiu, Înalta Curte a invocat

motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Prin acțiune și precizările aflate

la filele 38-40 din dosarul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantele

au investit instanța cu două cereri, obligarea pârâților să le lase imobilul în

deplină proprietate și liniștită posesie și constatarea nulității absolute a

actului de înstrăinare a imobilului.

Față de obiectul acțiunii și

valoarea bunului care face obiectul cererilor formulate de reclamante, la data

de 24 ianuarie 2006 când s-a pronunțat decizia atacată, competent să

soluționeze pricina era tribunalul și nu curtea de apel.

Articolul II din Legea nr. 219/2005,

în vigoare la data pronunțării deciziei, prevede, în alin. (2), că apelurile

aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la

tribunale.

Față de prevederea „potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalului”, instanța competentă material

să soluționeze apelul se stabilește în raport cu obiectul pricinii și normele

de competență materială C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 219/2005 și nu

în raport cu instanța care a soluționat pricina în fond, competentă conform

normelor de competență anterioare.

Legea nr. 219/2005 a modificat art.

2 C. proc. civ., iar, conform alin.1 lit. b al acestui text, tribunalul judecă

în primă instanță, procesele și cererile al căror obiect are o valoare de peste

5 miliarde lei.

Procesele și cererile al căror

obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei sunt, conform art. 1 C. proc.

civ., de competența judecătoriilor, iar, conform art. 2 alin. (2) C. proc.

civ., tribunalul a devenit instanță de drept comun pentru soluționarea

apelurilor.

Prin urmare, în raport cu obiectul

pricinii și valoarea de 2.080.000.000 lei, la data de 24 ianuarie 2006

competent să soluționeze apelul era Tribunalul București, iar Curtea de apel,

care a soluționat apelul nesocotind prevederile art. II alin. (2) din Legea nr.

219/2005, a încălcat competența tribunalului.

De aceea, fiind incidente

prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. fără să se analizeze motivul de

recurs invocat de recurentă, se va admite recursul, se va casa hotărârea

atacată, iar, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., dosarul se va trimite,

spre judecarea apelului, Tribunalului București.

Sentința apelată fiind pronunțată

tot de tribunal, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac

împotriva propriei hotărâri, prin derogare de la prevederile art. 282 alin. (1)

C. proc. civ., însă prin art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, este

stabilită această reglementare cu caracter tranzitoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta N.V. împotriva deciziei civile nr. 19 din 24 ianuarie 2006 a Curții

de Apel București, pe care o casează.

Trimite dosarul spre judecarea

apelului Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.