ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2766/2005

Asupra conflictului negativ

de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 78/2004 la Tribunalul Iași, creditoarea D.G.F.P. a județului Iași, a

solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, modificată,

împotriva debitoarei SC D.R.E.N.A.G. SA București, filiala Iași.

Prin sentința civilă nr. 136/

COM, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, reținând că, în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, potrivit cărora toate procedurile

prevăzute în acest act normativ sunt de competența exclusivă a tribunalului în

a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, în speță, Tribunalul

București.

La rândul său, Tribunalul

București, secția a VII-a comercială, prin sentința comercială nr. 104 din 21

ianuarie 2005, a admis excepția necompetenței teritoriale, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și, constatând

ivit conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul București a reținut că față de prevederile art. 6 din Legea nr. 64/1995,

modificată și republicată, excepția de necompetență teritorială apare

întemeiată, în condițiile în care toate procedurile prevăzute de această lege,

cu excepția recursului, sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărei

rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în

registrul comerțului.

În soluționarea conflictului

negativ de competență de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul Iași la data de 5 aprilie 2004, creditoarea mai sus amintită a

solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, modificată,

împotriva debitoarei SC D.R.E.N.A.G. SA București, filiala Iași.

În raport de obiectul cauzei,

deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, ambele

instanțe au avut corect în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, în

conformitate cu care toate procedurile prevăzute de legea menționată sunt de

competența exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul

debitorului.

Tribunalul Iași, apreciind

însă că procedura instituită de Legea nr. 64/1995, nu poate fi aplicată unor

sucursale sau filiale, ci întregii societăți debitoare aflată în insolvență,

greșit și-a declinat competența de soluționare a cauzei, fără a observa

dispozițiile art. 42 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată, potrivit

cărora filialele sunt societăți comerciale cu personalitate juridică, care au

regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.

Ca atare, cum sediul social

al debitorului, conform relațiilor furnizate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Iași se află în municipiul Iași, str. Cronicar Mustea, județul Iași, în

considerarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 64/1995, dar și a celor

prevăzute de art. 42 din Legea nr. 31/1990, se constată că, în speță,

competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Iași și instanța supremă

în soluționarea conflictului de competență astfel ivit va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea acestui tribunal, trimițându-i în acest sens

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a litigiului având ca obiect cererea de deschidere a procedurii

prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată formulată de D.G.F.P. Iași,

împotriva debitoarei SC D.R.E.N.A.G. SA București, filiala Iași, în favoarea

Tribunalului Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 mai 2005.