Decizia nr. 2766/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 136 a Tribunalului Iași

Asupra conflictului negativ de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 78/2004 la Tribunalul Iași, creditoarea D.G.F.P. a județului Iași, a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, modificată, împotriva debitoarei SC D.R.E.N.A.G. SA București, filiala Iași. Prin sentința civilă nr. 136/ COM, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, potrivit cărora toate procedurile prevăzute în acest act normativ sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, în speță, Tribunalul București.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, prin sentința comercială nr. 104 din 21 ianuarie 2005, a admis excepția necompetenței teritoriale, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că față de prevederile art. 6 din Legea nr. 64/1995, modificată și republicată, excepția de necompetență teritorială apare întemeiată, în condițiile în care toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului, sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului.

În soluționarea conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Iași la data de 5 aprilie 2004, creditoarea mai sus amintită a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, modificată, împotriva debitoarei SC D.R.E.N.A.G. SA București, filiala Iași. În raport de obiectul cauzei, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, ambele instanțe au avut corect în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, în conformitate cu care toate procedurile prevăzute de legea menționată sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului.

Tribunalul Iași, apreciind însă că procedura instituită de Legea nr. 64/1995, nu poate fi aplicată unor sucursale sau filiale, ci întregii societăți debitoare aflată în insolvență, greșit și-a declinat competența de soluționare a cauzei, fără a observa dispozițiile art. 42 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată, potrivit cărora filialele sunt societăți comerciale cu personalitate juridică, care au regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit. Ca atare, cum sediul social al debitorului, conform relațiilor furnizate de O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Iași se află în municipiul Iași, str. Cronicar Mustea, județul Iași, în considerarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 64/1995, dar și a celor prevăzute de art. 42 din Legea nr. 31/1990, se constată că, în speță, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Iași și instanța supremă în soluționarea conflictului de competență astfel ivit va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestui tribunal, trimițându-i în acest sens dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată formulată de D.G.F.P. Iași, împotriva debitoarei SC D.R.E.N.A.G. SA București, filiala Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.