ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6378/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 955 din 22 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul E.I.R. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 3 iunie 2004 la zi. Instanța a constatat că 0,03 grame heroină a fost consumată în procesul realizării constatării tehnico-științifice. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 3 iunie 2004, inculpatul O.R.D., și el condamnat în cauză, a vândut prin intermediul inculpatului E.I.R., cantitatea de 0,03 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 300.000 lei.

Făptuitorii au fost surprinși în flagrant, faptele au fost stabilite prin probele administrate, respectiv, declarațiile martorilor T.C.T.C., M.C., S.G.C. și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 280091 din 3 iunie 2004, probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 728/ A din 1 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, ce viza reducerea pedepsei. S-a considerat de instanța de control judiciar că pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul în termen legal a declarat recurs, cazul de casare susținut este cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv, i s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Art. 72 C. pen., text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare, prevede că la stabilirea și aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul final fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Privită prin prisma acestor texte de lege, pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului recurent, coborâtă sub limita minimă a textului incriminator, este just individualizată și totodată corespunzătoare reeducării lui și preîntâmpinării comiterii de noi fapte penale. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins . În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 iunie 2004 la 29 noiembrie 2004. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I.R. împotriva deciziei penale nr. 728/ A din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 3 iunie 2004 la 29 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.