ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1976/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300

din 5 aprilie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul V.F.V. la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor 64 C. pen. și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata aplicată detenția preventivă de la 9 iulie 2003 la 14 iulie

2003.

În baza art. 255 alin. (5)

C. pen., a restituit denunțătorului P.B., 20 bancnote în copiură de 50.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 9 iulie 2003,

denunțătorul P.B. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și a

declarat că inculpatul în calitate de președinte al C. Craiova i-a solicitat o

sumă de bani, respectiv 50.000.000 lei pentru perfectarea actului de

vânzare-cumpărare a spațiului comercial B. Teasc, situat pe raza localității

Teasc – Dolj, spațiu pe care îl cumpărase anterior la licitație cu suma de

166.723.898 lei, și pentru care i s-a emis la data de 12 iunie 2003, factura

fiscală seria DJABC nr. 6003474, însă inculpatul a refuzat să încheie

contractul în forma autentică până la momentul în care denunțătorul va aduce de

la reparat un motor marca DEUTZ (proprietatea inculpatului și pe care

denunțătorul la rugămintea numitului S.C. îl dusese pentru reparat la I.R.A.

Câmpina).

S-a reținut, de asemenea, că

la sfârșitul lunii iunie 2003, inculpatul l-a contactat telefonic pe numitul P.B.,

căruia i-a solicitat să vină în Craiova pentru a discuta, motiv pentru care la

8 iulie 2003, cei doi s-au întâlnit la restaurantul N. din Craiova, aflat în

apropierea sediului F. Craiova, împrejurare în care inculpatul i-a solicitat

denunțătorului să-i aducă motorul nereparat, pretinzând însă suma de 50.000.000

lei pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică a

spațiului menționat mai sus.

În acest sens, la data de 9

iulie 2003, ca urmare a denunțului numitului P.B., s-a organizat prinderea în flagrant

a inculpatului.

Ca urmare, după ce P.B. a

primit un telefon, a mers la sediul F. Craiova cu suma de 50.000.000 lei în

bancnote de 50.000 lei, pe care a fost inscripționat cu creion fluorescent data

și cuvântul „mită”, banii fiind transportați până la sediul unității într-o

pungă de plastic de culoare neagră cu inscripție galben-aurie, a intrat în

biroul inculpatului, iar punga cu bani a fost pusă pe o masă aflată în birou,

unde a fost observată și de martora C.A. pe care inculpatul o chemase să însoțească

pe denunțător la notariat.

La scurt timp, după ce

denunțătorul a părăsit biroul, au intervenit organele de urmărire penală, care

l-au găsit pe inculpat în biroul secretariat, iar într-un fișet metalic, în

spatele unei mașini de scris a fost găsită punga din material plastic în care

se găseau banii.

Fiind întrebat despre

proveniența acestora, inculpatul a declarat că fusese căutat de numitul P.B.,

pentru a-i achita suma de 70.000.000 lei contravaloarea unui motor, însă nu i-a

adus nici un ban și nu are cunoștință despre conținutul pungii de plastic

găsită în fișetul metalic.

Pe parcursul procesului

penal, inculpatul nu a recunoscut că a pretins și primit suma de 50.000.000 lei

pentru a îndeplini un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, acesta având

o atitudine sfidătoare încă de la început, deoarece nu au fost descoperite pe

mâinile acestuia urme de praf fluorescent, întrucât nu a pus mâna pe banii

aflați în plasa adusă de denunțător.

De asemenea, inculpatul a

negat că în perioada anterioară vorbise la telefon și se întâlnise cu

denunțătorul, iar ulterior, a revenit și a declarat că s-a întâlnit cu acesta

dar nu pentru a pretinde bani, ci pentru a stabili data la care urmau să se

prezinte la notariat pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare a

spațiului.

Starea de fapt reținută de

prima instanță a fost dovedită pe baza probelor administrate în cauză. Astfel,

martora C.A., pe care inculpatul a chemat-o în biroul său în timp ce se afla și

denunțătorul, a declarat că inculpatul i-a cerut să-l însoțească pe acesta la

notariat, afirmând că a venit cu actele și banii arătând spre punga de plastic

de culoare neagră, aflată pe birou, aceeași pungă care a fost găsită ulterior

în fișetul metalic.

Acest aspect a fost

confirmat și de martora P.I., secretara telefonică a unității, care l-a văzut

pe denunțător în ziua respectivă, intrând în biroul inculpatului, după ce

anterior acesta discutase la telefon, apelând un număr de mobil cu o persoană

pe nume M.

Apărarea inculpatului este

infirmată și de înregistrarea convorbirii dintre acesta și denunțător din

momentul în care i se aduce la cunoștință că va primi banii solicitați.

De asemenea, prima instanță

a stabilit situația de fapt pe baza declarațiilor denunțătorului,

procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșele

fotografice, înregistrările pe bandă magnetică, declarațiile martorilor R.M., S.C.,

Șt.F., C.M., care se coroborează cu celelalte acte de la dosar.

Reținând vinovăția

inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, iar la

individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., aplicând o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimum special

prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție, întrucât a apreciat că

numai în acest moment acesta își va atinge scopul preventiv și educativ.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinic și

solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond, achitarea

inculpatului în baza art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că suma

de bani care a stat la baza organizării flagrantului a fost pretinsă și primită

de inculpat pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.

Se arată că suma de bani a

fost găsită de organul de urmărire penală nu a intrat efectiv în posesia

inculpatului, fiind găsită într-un fișet aflat în alt birou decât cel al

inculpatului, iar pe aceasta nu au fost constatate amprentele inculpatului,

neexistând nici o probă din care rezulte cu certitudine că inculpatul a pus

plasa în care se aflau banii în fișetul metalic.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 380 din 1 septembrie 2004, a admis apelul declarat de

inculpatul V.F.V. împotriva sentinței penale nr. 300 din 5 aprilie 2004 a

Tribunalului Dolj.

Desființează sentința penală

apelată sub aspectul laturii penale.

Aplică art. 74 și art. 76 C.

pen. și reduce pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului în baza art.

254 alin. (1) C. pen., la un an și 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Nemulțumiți de această

hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul.

Prin recursul declarat de

parchet, se critică individualizarea pedepsei în special pentru nejustificata

aplicare a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., texte ce se solicită a fi

înlăturate. În consecință, se cere majorarea sancțiunii penale.

Prin recursul formulat de

inculpat, se critică evaluarea probelor și pe baza cărora, se cere achitare, el

nefiind vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele și

probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se

constată că, evaluarea instanței de apel asupra situației de fapt, vinovăției

inculpatului, precum și cu privire la încadrarea juridică dată infracțiunii

reținute, au suport probator și corespund întocmai activități infracționale

efectiv desfășurată de făptuitor și care evidențiază vinovăția sa penală.

În consecință, nu ne aflăm

în prezența vreunei erori grave de fapt și nici a unui probatoriu incomplet sau

contradictoriu.

Așa deci și încadrarea

juridică se reține că este cea legală.

Ca atare, cererea de

achitare formulată de inculpat e doar rezultatul simplelor sale aprecieri, a

poziției sale de apărare, dar neconfirmată de actele dosarului și de evidența

activității infracționale.

Trecând la analiza motivului

ce privește nejustificarea recunoașterii de circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului, se constată că și această critică nu este întemeiată.

Astfel, cerințele art. 74 C.

pen., în cauza de față, se regăsesc întocmai și care au fost examinate complet

în hotărârea atacată.

Așa deci, aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., va fi menținută, cu atât mai mult cu cât, cuantumul

pedepsei stabilite (ca urmare a recunoașterii circumstanțelor atenuante),

respectiv de un an și 6 luni închisoare și cu executare în detenție, nu se

impune a fi majorat.

În raport de cele analizate,

ambele recursuri, urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul V.F.V. împotriva

deciziei penale nr. 380 din 1 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2005.