ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4671/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 300 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Botoșani, au fost condamnați inculpații B.I.

și M.B., primul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de un an și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., iar cel de-al doilea inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de un an, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., pentru ambii inculpați și s-a dedus arestarea preventivă a acestora pentru perioada 5 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 (pentru primul inculpat) și respectiv 16 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 (pentru cel de-al doilea inculpat). Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată I.M.A., ca inadmisibile și s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în ce-i privește pe cei doi inculpați. Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: În vara anului 2002 B.A., sora inculpatului B.I., a plecat în Spania unde a avut relații de concubinaj cu S.C.

și a lucrat într-un club de noapte. Inculpatul B.I. a acceptat propunerea făcută, de aceștia, a contactat pe minorele I.N. și I.M.A. și pe numita V.C., majoră, le-a propus să plece în Spania ca „dame de companie” ce urmau să practice și relații sexuale cu clienții și le-a ajutat sub toate aspectele (formalități, bani, călătorie), să plece în Spania unde au fost preluate de inculpații S.C. și B.A.. Fetelor le-au fost explicate condițiile și anume că datorează fiecare deja 500 euro, iar din ceea ce urmau să facă vor da jumătate inculpatului S.C. Fiind tratate necorespunzător (bătute, li se luau banii) I.N. și V.C. după câteva zile au fugit. I.M.A. și B.A. și-au continuat activitatea. Minorei i s-a procurat un pașaport fals până la majorat.

La data de 8 februarie 2003, ajutată de un client I.M.A. a fugit la Consulatul din Madrid care, a trimis-o în țară. Cum activitatea s-a repetat, doar că inculpatul B.I. să le însoțească pe Z.M.C. și T.O., iar acestora nu li s-a mai spus că vor întreține și relații sexuale ca dame de companie, s-a ajuns la prinderea și reținerea lor la data de 4 aprilie 2003 în Vama Nădlac. Posibilitatea reținerii situației de fapt și a vinovăției inculpaților a survenit din administrarea a numeroase probe: proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, planșe foto, declarațiile părților vătămate, adresa I.J.P.E. Arad cu datele de ieșire din țară a celor 3 părți vătămate, înscris sub semnătura privată emanând de la (intermediarul) inculpatul M.B.

procese verbale de confruntare, declarațiile inculpaților. Activitatea inculpaților a fost încadrată juridic în infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, pentru care au fost condamnați, ținându-se seama de toate circumstanțele reale ale faptelor și personale, ale inculpaților. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 50 pronunțată la data de 6 februarie 2004, în dosarul penal nr. 6074/2003, a admis apelurile și a descontopit pedepsele aplicate inculpatului B.I., a schimbat încadrarea juridică a primei fapte, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.

și-l condamnă la 2 ani și 6 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul B.I. va executa pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul M.B., din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și l-a condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.B., perioada executată de la 11 decembrie 2003 la 22 decembrie 2003. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În considerente s-a arătat că nu pot fi reținute dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/201, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, situația de fapt neîncadrându-se în niciuna din cazurile prevăzute de lege. Din declarațiile părților vătămate a rezultat că le-a fost adus la cunoștință scopul, respectiv și întreținerea de relații sexuale cu clienții. Așadar părțile vătămate nu au fost induse în eroare cu privire la adevăratul scop și deci nu se poate reține înșelăciunea, în absența căreia părțile vătămate nu ar mai fi plecat în Spania.

Este argumentarea în baza căreia, instanța de apel a considerat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, așa cum este ea incriminată în dispozițiile art. 328 și art. 329 C. pen. Pentru inculpatul B.I. s-a păstrat încadrarea juridică în Legea nr. 678/2001, pe principiul aplicării legii mai favorabile și al neagravării situației, în propria cale de atac, dispozițiile art. 329 alin. (3) C. pen., în care s-ar fi încadrat, prevăd pedepse mai grele. Împotriva acestei decizii, inculpații B.I. și M.B., în termen legal au declarat recurs, amândoi criticând hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, motiv de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea, chiar aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen. B.I. în principal a solicitat achitarea, în temeiul art. 385 9 pct. 12 referitor la art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că s-a făcut o gravă eroare de fapt, deoarece el nu a recunoscut adevăratul scop al plecării fetelor în Spania. Examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ambele recursuri sunt nefondate sub toate aspectele. Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.I., din probe rezultând că a știut și a și comunicat părților vătămate că urmau să se prostitueze.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei instanțele au ținut seama de gravitatea faptelor, perseverența infracțiunii, în același timp de absența antecedentelor penale, de împrejurarea că victimele au colaborat, nu au fost silite, nici mințite și chiar că nu au avut de unde să știe cum se va comporta S.C. în Spania cu ele. De aceea, pedeapsa fiind just individualizată, neapărând elemente noi care să conducă la reducerea sau suspendarea pedepsei, critica apare neîntemeiată. Având în vedere aceste aspecte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține decizia și sentința așa cum a fost individualizată, fiind legale și temeinice.

Recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și M.B., împotriva deciziei penale nr. 50 din 6 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava. Constată că inculpatul B.I. a fost arestat în perioada 5 aprilie 2003 – 2 iulie 2003, iar inculpatul M.B. în perioada 16 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 și 11 decembrie 2003 – 22 decembrie 2003. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2004.