ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4671/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300 din 30

octombrie 2003 a Tribunalului Botoșani, au fost condamnați inculpații B.I. și M.B.,

primul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la

pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru o perioadă de un an și 4 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.,

iar cel de-al doilea inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de un an, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 C. pen., pentru ambii inculpați și s-a dedus arestarea preventivă a acestora

pentru perioada 5 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 (pentru primul inculpat) și

respectiv 16 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 (pentru cel de-al doilea inculpat).

Au fost respinse pretențiile civile

formulate de partea vătămată I.M.A., ca inadmisibile și s-a constatat că

părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în ce-i privește pe cei doi

inculpați.

Au fost obligați inculpații să plătească

statului câte 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

În vara anului 2002 B.A., sora

inculpatului B.I., a plecat în Spania unde a avut relații de concubinaj cu S.C.

și a lucrat într-un club de noapte.

Inculpatul B.I. a acceptat

propunerea făcută, de aceștia, a contactat pe minorele I.N. și I.M.A. și pe

numita V.C., majoră, le-a propus să plece în Spania ca „dame de companie” ce

urmau să practice și relații sexuale cu clienții și le-a ajutat sub toate

aspectele (formalități, bani, călătorie), să plece în Spania unde au fost

preluate de inculpații S.C. și B.A.. Fetelor le-au fost explicate condițiile și

anume că datorează fiecare deja 500 euro, iar din ceea ce urmau să facă vor da

jumătate inculpatului S.C.

Fiind tratate necorespunzător

(bătute, li se luau banii) I.N. și V.C. după câteva zile au fugit. I.M.A. și B.A.

și-au continuat activitatea. Minorei i s-a procurat un pașaport fals până la

majorat.

La data de 8 februarie 2003, ajutată

de un client I.M.A. a fugit la Consulatul din Madrid care, a trimis-o în țară.

Cum activitatea s-a repetat, doar că inculpatul B.I. să le însoțească pe Z.M.C.

și T.O., iar acestora nu li s-a mai spus că vor întreține și relații sexuale ca

dame de companie, s-a ajuns la prinderea și reținerea lor la data de 4 aprilie

2003 în Vama Nădlac.

Posibilitatea reținerii situației de

fapt și a vinovăției inculpaților a survenit din administrarea a numeroase

probe: proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, planșe foto,

declarațiile părților vătămate, adresa I.J.P.E. Arad cu datele de ieșire din

țară a celor 3 părți vătămate, înscris sub semnătura privată emanând de la

(intermediarul) inculpatul M.B. procese verbale de confruntare, declarațiile

inculpaților.

Activitatea inculpaților a fost

încadrată juridic în infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori,

pentru care au fost condamnați, ținându-se seama de toate circumstanțele reale

ale faptelor și personale, ale inculpaților.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 50 pronunțată la data de 6 februarie 2004, în dosarul penal nr. 6074/2003,

a admis apelurile și a descontopit pedepsele aplicate inculpatului B.I., a

schimbat încadrarea juridică a primei fapte, din infracțiunea prevăzută de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. și-l condamnă la

2 ani și 6 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și un an interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., inculpatul B.I. va executa pedepsele de 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică a

faptei săvârșită de inculpatul M.B., din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin.

(2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și l-a condamnat la 2 ani și 6

luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului M.B., perioada executată de la 11 decembrie 2003 la 22 decembrie

2003.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

În considerente s-a arătat că nu pot

fi reținute dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/201, privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane, situația de fapt

neîncadrându-se în niciuna din cazurile prevăzute de lege. Din declarațiile

părților vătămate a rezultat că le-a fost adus la cunoștință scopul, respectiv

și întreținerea de relații sexuale cu clienții. Așadar părțile vătămate nu au

fost induse în eroare cu privire la adevăratul scop și deci nu se poate reține

înșelăciunea, în absența căreia părțile vătămate nu ar mai fi plecat în Spania.

Este argumentarea în baza căreia, instanța de apel a considerat ca fiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, așa cum este

ea incriminată în dispozițiile art. 328 și art. 329 C. pen.

Pentru inculpatul B.I. s-a păstrat

încadrarea juridică în Legea nr. 678/2001, pe principiul aplicării legii mai

favorabile și al neagravării situației, în propria cale de atac, dispozițiile art.

329 alin. (3) C. pen., în care s-ar fi încadrat, prevăd pedepse mai grele.

Împotriva acestei decizii,

inculpații B.I. și M.B., în termen legal au declarat recurs, amândoi criticând

hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, motiv de casare, prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea, chiar

aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen.

B.I. în principal a solicitat

achitarea, în temeiul art. 385

9

pct. 12 referitor la art. 11 pct. 2 lit.

a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că s-a făcut o gravă

eroare de fapt, deoarece el nu a recunoscut adevăratul scop al plecării fetelor

în Spania.

Examinând hotărârea atacată și

sentința, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că ambele recursuri sunt nefondate sub toate

aspectele.

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului B.I., din probe rezultând că a știut

și a și comunicat părților vătămate că urmau să se prostitueze.

Din punct de vedere al individualizării

pedepsei instanțele au ținut seama de gravitatea faptelor, perseverența

infracțiunii, în același timp de absența antecedentelor penale, de împrejurarea

că victimele au colaborat, nu au fost silite, nici mințite și chiar că nu au

avut de unde să știe cum se va comporta S.C. în Spania cu ele.

De aceea, pedeapsa fiind just

individualizată, neapărând elemente noi care să conducă la reducerea sau

suspendarea pedepsei, critica apare neîntemeiată.

Având în vedere aceste aspecte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține decizia și sentința

așa cum a fost individualizată, fiind legale și temeinice.

Recurenții vor fi obligați la

cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I. și M.B., împotriva deciziei penale nr. 50 din 6

februarie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Constată că inculpatul B.I. a fost

arestat în perioada 5 aprilie 2003 – 2 iulie 2003, iar inculpatul M.B. în

perioada 16 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 și 11 decembrie 2003 – 22 decembrie

2003.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2004.