ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2669/2005

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Vâlcea sub nr. 667/Com/2004 B.Ș. a solicitat instanței ca prin

sentința ce o va da în contradictoriu cu SC A. SA Vâlcea și C.L.M. Vâlcea să

dispună anularea hotărârilor A.G.A. din 12 februarie 2004 și 17 februarie 2004

și a proceselor verbale întocmite în cadrul ședințelor respective.

Tribunalul Vâlcea, prin

sentința civilă nr. 768/ Com din 25 iunie 2004, a respins excepția lipsei

calității procesuale privind SC A. SA. A admis acțiunea și a anulat hotărârea A.G.A.

din 17 februarie 2004 și actele premergătoare acesteia.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut din actele dosarului că au fost încălcate dispozițiile art. 121

și art. 115 din Legea nr. 31/1990, privitoare la constituirea adunării,

desfășurarea deliberărilor și exercitarea dreptului de vot, că exista o singură

hotărâre A.G.A. cea din 17 februarie 2004 la data de 12 februarie 2004, s-a

încheiat doar un proces verbal.

Cu privire la excepție se

arată că hotărârea a cărei anulare se solicita a fost luată de SC A. SA și deci

are calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Pitești prin

decizia civilă nr. 226/A/C din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul

formulat de SC A. SA, împotriva sentinței mai sus menționate.

SC A. SA a declarat recurs

împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se arată că:

În raport de dispozițiile art.

131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 acțiunea era inadmisibilă. Motivația

instanței că reclamantul are o dublă calitate de administrator și director

executiv, iar numirea sa în funcția de administrator își are fundamentul în

existența contractului de performanță nu are fundament legal. Contractul de

performanță fiind, conform legii o anexă la contractul individual de muncă;

Greșit le-a fost respinsă

excepția privind lipsa calității procesuale pasive la SC A. SA că reprezintă

interesele C.L.M. nu pe cele ale acționarilor din cadrul societății;

Instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății. Hotărârea A.G.A. din 17 februarie 2004, a

fost greșit calificată ca un act de încetare a raporturilor de muncă a

reclamantului, este în realitate un act de revocare din funcția de

administrator al societății comerciale. La încetarea raporturilor de muncă s-au

avut în vedere dispozițiile H.C.L. nr. 25 din 16 februarie 2004, ale Legii nr. 53/2003

și nr. 19/2000. Hotărârea a fost contestată de reclamant și instanța a respins

contestația, situație în care sentința era obligatorie pentru A.G.A.;

Greșit reține că hotărârea A.G.A.

s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 31/1990. Procesul

verbal al Adunării generale din 17 februarie 2004, fiind semnat de patru din

cei cinci acționari;

Dispozițiile art. 158 alin.

(4) lit. c) și e) din aceeași lege nu erau aplicabile în speță, deoarece pe

ordinea de zi nu au fost probleme legate de gestiunea societății.

Recursul a fost respins ca

nefondat, pentru următoarele motive:

Hotărârea A.G.A. din 17

februarie 2004 a fost dată în aplicarea Hotărârii nr. 25 din 12 februarie 2004

a C.L.M. Vâlcea, care a fost luată la solicitarea membrilor SC A. SA. Din

coroborarea datelor celor două hotărâri rezultă „încetarea raporturilor de

muncă” ale intimatului din funcția de „director general”, funcție ce o deținea

în baza unui contract individual de muncă din 1 aprilie 2001 și a „contractului

de performanță” anexă la contractul respectiv.

În aceste condiții corect a

reținut instanța admisibilitatea acțiunii, activitatea desfășurată de intimat

având o natură mixtă concretizată în existența contractului de muncă și a celui

de performanță ce vizează funcția de administrator și că în dubla sa calitate

putea ataca hotărârea A.G.A.

Chiar dacă s-ar fi reținut

doar calitatea de administrator al intimatului, în raport de dispozițiile art. 131

pct. 2 potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută

dreptul la acțiune îl are „orice persoană interesată”, având în vedere că prin

Hotărârea A.G.A. din 17 februarie 2004, au fost încălcate dispoziții imperative

ale legii, respectiv art. 121 și ale art. 158 lit. c) din Legea nr. 31/1990,

încă reclamantul-intimat o putea ataca.

Hotărârea din 17 februarie

2004, fiind luată de A.G.A. SC A. SA nu se putea reține lipsa calității

procesuale pasive a acesteia.

Sentința nr. 798 din 24

septembrie 2004, prin care s-a respins contestația reclamantului a fost

desființată prin decizia nr. 367 din 7 decembrie 2004 de Curtea de Apel

Ploiești, având în vedere sentința nr. 768/ C din 25 iunie 2004, dată în

prezenta cauză reținând și faptul că, consiliul local nu avea capacitatea de a

încheia „contractul de muncă” și de a „dispune cu privire la încetarea

acestuia”. Față de aceste rețineri nu se putea primi apărare în sensul că

hotărârea nr. 25/2004 era obligatorie pentru A.G.A. fiind dată în baza Legii nr.

19/2000 și a Legii nr. 53/2003.

Față de susținerile

membrilor prezenți la A.G.A. consemnate în procesul verbal din 17 februarie

2004, corect a reținut instanța că hotărârea a fost luată cu încălcarea

dispozițiilor art. 121, raportat la art. 115 din Legea nr. 31/1990, semnarea procesului

verbal de către aceștia având doar semnificația participării la ședință și nu

acordul lor cu privire la ținerea adunării situație în care au fost nesocotite

și dispozițiile art. 158 din Legea nr. 131/1990.

Pentru motivele arătate

reținându-se legalitatea deciziei recurate s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A. SA Vâlcea, împotriva deciziei nr. 226 din 22

septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 aprilie 2005.