ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6679/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 110/S din 8

martie 2002, Tribunalul Brașov a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul

M.D. în contradictoriu cu pârâtul L.C., obligându-l pe acesta din urmă la plata

sumei de 188.448.681 lei cu titlu de pretenții și a sumei de 12.257.947 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că la data de 18 ianuarie 1991 între reclamant și pârât s-a

încheiat o convenție de vânzare-cumpărare a unui imobil, reclamantul achitând

pârâtului, în perioada 18 ianuarie 1991-22 ianuarie 1994, suma de 280.000 lei

cu titlu de preț.

Ulterior, pârâtul a refuzat semnarea

actului autentic de vânzare-cumpărare și a solicitat în instanță anularea

antecontractului de vânzare-cumpărare, cerere admisă de instanța de judecată,

reținându-se că antecontractul este nul întrucât a fost încheiat de pârât fără

a avea consimțământul expres al soției sale, imobilul în litigiu având

calitatea de bun comun.

Tribunalul Brașov a admis acțiunea

reclamantului M.D. cu motivarea că antecontractul de vânzare-cumpărare fiind

desființat, pârâtul L.C. este obligat să restituie prețul plătit de reclamant,

reactualizat, în baza principiului restituirii îmbogățirii fără justă cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul L.C., apelul fiind nemotivat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

nr. 45/Ap din 18 iunie 2002, a anulat apelul ca netimbrat, reținându-se că deși

apelantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru, nu a fost depusă

dovada îndeplinirii acestei obligații legale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul L.C., recursul fiind nemotivat.

Ulterior, decedând pârâtul, au fost

introduși în cauză moștenitorii acestuia și, deși au fost acordate mai multe

termene de judecată, aceștia nu au depus motivele de recurs.

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs.

Prin urmare, ținând seama de

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nul, nefiind motivat în termenul legal prevăzut de art. 303 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de pârâții

L.F., D.M. și C.C. împotriva deciziei nr. 45/Ap din 18 iunie 2002 a Curții de

Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie

2004.