ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 2774 din 25 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr.257/ A din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, respectiv de ce instanțele anterioare nu au procedat legal atunci când au considerat că dispozițiile art.998 și 999 C. civ. nu pot fi aplicabile speței. Simpla afirmație că toate probele sunt concludente și dovedesc caracterul ilicit al faptei nu reprezintă o critică de nelegalitate care să se circumscrie art. 304 C. proc.

civ., iar netemeinicia hotărârii instanței de apel nu poate fi invocată în recurs. Casarea sau modificarea unei hotărâri în calea de atac a recursului se poate cere numai pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct.1-9 C. proc. civ., care reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Întrucât recurentul nu a invocat prin cererea de recurs vreo critică posibil de încadrat în dispozițiile art.304 C. proc. civ. sau vreun motiv de recurs de ordine publică, recursul a fost constatat nul. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat cerere de revizuire arătând că hotărârea a cărei revizuire o solicită nu s-a pronunțat cu privire la pretențiile sale de daune materiale și morale și că în ziua când s-a soluționat pricina, cauza a fost luată în prezența mandatarei recurentului, respectiv C.N., recurentul-reclamant nefiind în sala de judecată, ci pe hol, deoarece nu se simțea bine.

S-a mai arătat, în legătură cu cererea de ajutor public judiciar, vizând suma de 138 lei taxă judiciară de timbru și a timbrului judiciar de 5 lei, că a achitat suma de 138 lei și a depus un timbru judiciar de 5 lei, iar pentru diferență instanța a încuviințat cererea de ajutor public judiciar, iar la data soluționării pricinii mandatarei i s-a pus în vedere că nu are dreptul de a pune concluzii verbale. Cererea de revizuire este inadmisibilă. La termenul din 26 ianuarie 2012 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de dispozițiile art.322 C. proc. civ. Față de excepția invocată din oficiu înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare pentru următoarele considerente Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere... ” . După cum s-a arătat prin decizia nr. 2774 din 25 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 257/ A din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deci prin această decizie nu a fost evocat fondul. Cum situațiile prezentate în textul citat sunt strict și limitativ prevăzute de lege, rezultă că cererea de revizuire nu poate fi primită, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.A. împotriva deciziei civile nr. 2774 din 25 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.