ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
decizia nr. 2774 din 25 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a
constatat nul recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr.257/
A din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Pentru a pronunța această decizie
instanța a reținut că recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea
deciziei recurate, respectiv de ce instanțele anterioare nu au procedat legal
atunci când au considerat că dispozițiile art.998 și 999 C. civ. nu pot fi
aplicabile speței.
Simpla afirmație că toate probele sunt
concludente și dovedesc caracterul ilicit al faptei nu reprezintă o critică de
nelegalitate care să se circumscrie art. 304 C. proc. civ., iar netemeinicia
hotărârii instanței de apel nu poate fi invocată în recurs.
Casarea sau modificarea unei hotărâri
în calea de atac a recursului se poate cere numai pentru unul din motivele
expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct.1-9 C. proc. civ., care
reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Întrucât recurentul nu a invocat prin
cererea de recurs vreo critică posibil de încadrat în dispozițiile art.304 C.
proc. civ. sau vreun motiv de recurs de ordine publică, recursul a fost
constatat nul.
Împotriva acestei decizii reclamantul
a formulat cerere de revizuire arătând că hotărârea a cărei revizuire o
solicită nu s-a pronunțat cu privire la pretențiile sale de daune materiale și
morale și că în ziua când s-a soluționat pricina, cauza a fost luată în
prezența mandatarei recurentului, respectiv C.N., recurentul-reclamant nefiind
în sala de judecată, ci pe hol, deoarece nu se simțea bine. S-a mai arătat, în
legătură cu cererea de ajutor public judiciar, vizând suma de 138 lei taxă
judiciară de timbru și a timbrului judiciar de 5 lei, că a achitat suma de 138
lei și a depus un timbru judiciar de 5 lei, iar pentru diferență instanța a
încuviințat cererea de ajutor public judiciar, iar la data soluționării
pricinii mandatarei i s-a pus în vedere că nu are dreptul de a pune concluzii
verbale.
Cererea de revizuire este
inadmisibilă.
La termenul din 26 ianuarie 2012
Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în
raport de dispozițiile art.322 C. proc. civ.
Față de excepția invocată din oficiu
înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare pentru
următoarele considerente
Potrivit dispozițiilor art. 322 C.
proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau
prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci
când evocă fondul, se poate cere...
”
.
După cum s-a arătat prin decizia nr. 2774
din 25 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul
declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 257/ A din 13 aprilie 2010
a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deci prin această decizie nu
a fost evocat fondul.
Cum situațiile prezentate în textul
citat sunt strict și limitativ prevăzute de lege, rezultă că cererea de
revizuire nu poate fi primită, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de
revizuire formulată de revizuentul C.A. împotriva deciziei civile nr. 2774 din
25 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
26 ianuarie 2012.