ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința nr. 907 din 30 iunie 2004, a condamnat pe inculpații:

- D.I.

la pedeapsa de 9 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- B.E.

la pedeapsa de 6 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001.

În temeiul art. 116 C. pen.,

s-a interzis inculpaților de a se afla în municipiul București o perioadă de 4

ani după executarea pedepselor.

A fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a dedus la zi timpul reținerii și al arestării

preventive, cu începere de la 20 februarie 2004 pentru primul inculpat și de la

18 noiembrie 2003 pentru cel de-al doilea.

S-a reținut, în esență că,

la 3 octombrie 2003, partea vătămată N.O.M., în vârstă de 15 ani, a fost

acostată pe strada Valea Lungă din București de către inculpații D.I. și B.E.

care, folosind forța și violența, au obligat-o să urce într-un autoturism și au

transportat-o la locuința martorei G.F., unde au oferit-o spre vânzare pentru

suma de 300 dolari S.U.A.

Fiind refuzați, inculpații

au dus-o pe partea vătămată la locuința lui D.I., unde au întreținut cu aceasta

raporturi sexuale și au determinat-o să întrețină astfel de raporturi și cu

alte persoane, contra cost.

Apelurile inculpaților au

fost respinse de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 618/

A din 24 august 2004.

Declarând recurs, inculpatul

B.E. a solicitat să fie achitat întrucât nu a participat la săvârșirea faptei,

iar în subsidiar să-i fie redusă pedeapsa.

Inculpatul D.I. a cerut

reducerea pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Starea de fapt și vinovăția

inculpaților a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, amplu

analizate de instanțele de fond și apel.

Pedepsele aplicate au fost

corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

În consecință, cum alte

motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat,

recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va

deduce la zi perioada arestării preventive a ambilor inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.E. și D.I. împotriva deciziei penale nr. 618

din 24 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 18 noiembrie 2003 la 13 ianuarie

2005, pentru inculpatul B.E., și de la 20 februarie 2004 la 13 ianuarie 2005

pentru inculpatul D.I.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.