ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1486/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 2 iunie 2004, reclamantul H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11803/12202 din 16

aprilie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că, deși a dovedit faptul că în perioada noiembrie 1941 - august 1944, a

prestat muncă obligatorie în cadrul detașamentelor de muncă forțată pentru

elevi și tineri evrei, pârâta, prin comisia specială, i-a refuzat în mod

nejustificat acordarea drepturilor compensatorii cuvenite.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1542 din 24 iunie 2004, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. d) din acest

act normativ, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 23 august 1944, cu începere de

la 1 ianuarie 2004.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu probele administrate și cu prevederile art. 1 lit. d) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

Recurenta a susținut, în esență, că

prima instanță a aplicat eronat Legea nr. 189/2000, întrucât trebuia să

aprecieze legalitatea actului administrativ atacat, numai în raport cu dovezile

depuse la comisie, față de care cererea petentului a fost corect respinsă.

Recursul este nefondat.

Din declarațiile autentice ale

martorilor P.A. și D.D. (beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000),

rezultă că intimatul-reclamant a prestat muncă obligatorie în cadrul

detașamentelor de muncă forțată pentru elevi și tineri evrei, care dezgropau

cimitirele pentru amenajarea lor, prestau munci agricole în jurul Craiovei,

precum și la descărcat vagoane C.F.R., toate la ordinul Cercului Teritorial

Craiova, în perioada noiembrie 1941, până la 23 august 1944.

Având în vedere și adresa nr. CR

179-242; CR 163 din 7 februarie 2000, emisă de U.M. nr. 02600 și în raport cu

prevederile Decretului - lege nr. 1403/1941 și ale Decretului - lege nr. 3438/1940

(în vigoare la acel moment), persecuția din motive etnice a reclamantului a

fost pe deplin dovedită, fiind de notorietate existența acestor persecuții

împotriva evreilor, în conjunctura istorică a momentului respectiv.

Prin urmare, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța fondului a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1542 din

24 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2005.