ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8073/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

ianuarie 2004, reclamantul P.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a

municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, pentru

anularea hotărârii nr. 9190 din 11 noiembrie 2003 și obligarea pârâtei la

emiterea unei alte hotărâri prin care să stabilească reclamantului, calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că s-a născut la data de 30 octombrie 1940, în comuna Spasova, județul

Caliacra, dar nașterea a fost declarată in localitatea bulbucata, județul

Giurgiu, în perioada refugiului părinților în această localitate.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 507 din 16 martie 2004, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9190/7297 din 11 noiembrie 2003, emisă

de pârâtă și a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 3 octombrie 1940 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să fie acordate,

începând cu data de 1 martie 2003.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispozițiilor

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, deoarece persecuția

invocată de reclamant nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât reclamantul

a părăsit Bulgaria, în data de 13 decembrie 1941, având în vedere că Tratatul

de la Craiova a fost încheiat în data de 7 septembrie 1940 și prevedea că

schimbul de populație să se realizeze în cel mult 3 luni.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din O.G. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice,

în una din situațiile prevăzute în actul normativ.

Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, Anexa nr. 1 art. 2, persoanelor strămutate în

altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, recurenta a susținut că

potrivit Tratatului de la Craiova, încheiat în data de 7 septembrie 1940,

schimbul de populație trebuie să se realizeze în cel mult 3 luni, reținând,

totuși, că reclamantul a părăsit Bulgaria, la 31 decembrie 1941.

Or, având în vedere că reclamantul

s-a născut la 30 octombrie 1940, în comuna Bulbucata, județul Giurgiu, este

evident că familia acestuia s-a refugiat în anul 1940, din Bulgaria (județul

Caliacra), în România.

Totodată, prin încheierea de

rectificare autentificată sub nr. 332 din 7 noiembrie 2003, refugiul

reclamantului, al fratelui și părinților săi s-a produs în anul 1940, fiind

confirmat de martorii C.I. și V.T.

Din adeverința nr. 1784 din 3

februarie 2003, eliberată de Asociația Română a Victimelor Represiunilor

Staliniste, secția Cadrilater, rezultă că începând cu data de 7 septembrie

1940, P.D., este beneficiarul prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, deoarece a făcut obiectul schimbului de populație,

în baza tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 507 din 16

martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2004.