ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3243/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 2005 din 14 octombrie 2004, reclamantul G.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, anularea hotărârii nr. 6167

din 10 septembrie 2004, emisă de pârâtă și să fie obligată aceasta să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

copia livretului militar, arătând că în perioada 18 aprilie 1954 - 19 noiembrie

1956 a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit Comisia i-a respins cererea

de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 732

din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut

stagiul militar, prin muncă, în calitate de „combatant neinstruit”, în perioada

18 aprilie 1954 - 19 noiembrie 1956, așa cum rezultă din livretul militar depus

la dosar. Cum în această perioadă, în afara Detașamentelor Serviciului Muncii,

denumite ca atare, au existat și alte unități militare unde tinerii satisfăceau

stagiul militar, prin muncă, lipsa evidențelor tuturor acestor unități militare

nu poate constitui un argument pentru neacordarea drepturilor conferite de

Legea nr. 309/2002, care are un caracter vădit reparator.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, susținând că este

netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului nu rezultă că detașamentele

de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcția Generală a

Serviciului Muncii, iar de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai

persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detașamente de muncă, în

perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă în perioada sus-menționată.

În speță, așa cum a

reținut și instanța de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că

acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în detașamente de muncă, în

perioada 18 aprilie 1954 - 19 noiembrie 1956.

Or, câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un

detașament special organizat în acest scop, nu există nici un temei pentru a-l

excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege, aceasta trebuind

interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu al neaplicării ei.

Faptul că se contestă de

către recurenta-pârâtă apartenența detașamentelor de muncă, la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu

prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece, altfel, s-ar ajunge la

eludarea scopului reparator al legii, a cărei finalitate este aceea de a acorda

drepturi compensatorii, persoanelor care au fost obligate să presteze o muncă

ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care

reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar, așa cum corect a reținut și

instanța de fond.

Drept urmare, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 732 din 25

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.