ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8809/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

24 iunie 2003, la Curtea de Apel Ploiești, D.L. a formulat recurs împotriva

sentinței civile nr. 97 din 23 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, solicitând

modificarea acesteia și rejudecarea cauzei pe fond, constatarea nulității

absolute a concursului organizat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale București, pentru ocuparea funcției publice de conducere

de Director general adjunct al C.J.P.A.S. Dâmbovița.

În motivarea recursului, s-a

susținut că instanța Curții de Apel Ploiești a pronunțat o sentință cu

aplicarea greșită a legii. Sub acest aspect, se susține că instanța de fond în

mod greșit a atribuit în exclusivitate Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale, calitatea de instituție organizatoare a

concursului, fără a se ține seama de apartenența funcției publice de conducere

scoasă la concurs, la structura organizatorică a C.J.P.A.S. Dâmbovița, situație

în care trebuia făcută și la sediul acestei instituții, de altfel direct

interesată de ocuparea acestui post.

Recurenta a susținut că

astfel s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor H.G. nr. 1087/2001,

neasigurându-se, astfel, o competiție deschisă, de asigurare a accesului liber

de participare la concurs a persoanelor care îndeplinesc condițiile cerute de

lege.

S-a mai susținut că în mod

greșit Curtea de Apel Ploiești a admis că în testul grilă de concurs pot fi

incluse și subiecte care nu făceau obiectul bibliografiei de concurs, numai

pentru faptul că exigențele funcției de conducere scoase la concurs impuneau

cunoașterea de către candidați, și a altor dispoziții legale care nu făceau

obiectul tematicii de concurs.

S-a precizat că recurentul

consideră că instanța de judecată nu a dat dovadă de rol activ, atunci când nu

a distins între noțiunea de vechime în muncă și noțiunea de vechime în

specialitate.

Astfel, s-a limitat să

aprecieze că numitul L.C. a îndeplinit la data desfășurării concursului,

condițiile de vechime.

De asemenea, s-a considerat că

instanța nu s-a pronunțat în legătură cu consecințele ce le implica

nesecretizarea testului grilă de concurs, prin îndoire, sigilare și ștampilare

a colțului din dreapta sus a formularului de test „grilă de concurs”,

încălcându-se, astfel, și prevederile art. 2 lit. e) din H.G. nr. 1087/2001.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 97 din 23 mai 2003, Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

ca nefondată, acțiunea de contencios administrativ și cererea de chemare în

garanție, formulată de D.L., în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale și cu chemata în garanție Agenția Națională

a Funcționarilor Publici.

S-a respins ca inadmisibilă,

cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul A.R.

S-a reținut că la 26 august

2002, pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a

organizat la sediul său, un concurs pentru ocuparea funcției publice de

conducere de Director general adjunct, la C.J.P.A.S. Dâmbovița.

Pentru ocuparea funcției

menționate, au participat la concurs, reclamantul și numitul L.C., comisia de

concurs constituită în baza H.G. nr. 1087/2001, declarând reușit pe candidatul

L.C.

S-a constatat că pârâta a

respectat prevederile art. 27 din H.G. nr. 1087/2001, cu privire la publicarea

într-un cotidian la nivel național, a desfășurării concursului, cu cel puțin 30

de zile înainte de data organizării concursului.

S-a considerat că

susținerile recurentului-reclamant, în sensul că organizarea concursului

trebuia afișată și la sediul unităților teritoriale, nu sunt întemeiate,

deoarece art. 27 din H.G. nr. 1087/2001, prevede obligativitatea afișării

concursului, numai la „sediul autorității sau instituției publice organizatoare

a concursului”.

Instanța a mai reținut că

exigențele funcției scoase la concurs (consilier categoria A clasa I, gradul 3 -

Director general adjunct al Casei Teritoriale de Pensii Dâmbovița) impunea și

cunoașterea dispozițiilor legale din O.G. nr. 11/1996 privind executarea

creanțelor bugetare și din Decretul nr. 92/1996 privind carnetul de muncă,

chiar dacă aceste acte normative nu au fost menționate în bibliografia de

concurs.

Mai mult, s-a precizat de

instanță, că pârâta a făcut dovada, cu copia carnetului de muncă și al actului

de studii, că numitul L.C., contracandidatul reclamantului, a îndeplinit, la

data desfășurării concursului, condițiile de studii și vechime, fiind

candidatul declarat reușit la concurs.

Instanța de fond a

concluzionat că organizarea și desfășurarea concursului din 26 august 2002,

organizat de pârâtă, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că

acțiunea reclamantului, prin care a solicitat atât anularea concursului, cât și

cererea de chemare în garanție a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

au fost respinse ca nefondate.

De asemenea, și cererea de

intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul A.R. urmează a fi

respinsă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 5

din Legea nr. 29/1990.

Hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins potrivit

art. 312 C. proc. civ.

Acțiunea în contencios

administrativ a fost formulată de D.L., persoană ce nu a participat la

concursul organizat pentru ocuparea funcției vacante de director general

adjunct al casei teritoriale de pensii Dâmbovița.

Concursul a fost organizat

de C.N.P.A.S. București, iar nu de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Publicitatea recursului s-a făcut conform art. 27 din H.G. nr. 1087/2001, cu

privire la organizarea și desfășurarea concursurilor prin publicitate în presa

națională, precum și prin publicitate la sediul din București, întrucât

concursul a fost organizat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale București.

Așa fiind, sub acest aspect

se constată că a fost realizată publicitatea cerută de lege pentru organizarea

concursului, astfel încât susținerea petentului că nu a aflat decât târziu de

concurs și astfel nu a participat, nu este un motiv de anulare a concursului.

Împrejurarea că în testul

grilă al concursului la care petentul, de altfel, nu a participat, au fost

formulate întrebări legate de exercitarea funcției, cu exigența cunoașterii și

a O.G. nr. 11/1996, nu este de natură a determina anularea concursului

organizat legal. Interesul petentului, de a fi anulat acest concurs, organizat,

de altfel, legal, nu este în măsură să determine anularea concursului, în

condițiile neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Interpretarea petentului, că

„instanța nu a avut rol activ”, întrucât a primit susținerea că L.C., ce a fost

declarat reușit la concurs, a îndeplinit și vechimea necesară în muncă, nu este

de natură a duce la modificarea sentinței, față de probele administrate

privindu-l pe acesta, respectiv carnetul de muncă și actul de studii.

Cât privește cererea de

intervenție în interes propriu a intervenientului A.R., în mod corect a fost

considerată ca inadmisibilă, în condițiile art. 50 C. proc. civ.

Așa fiind, hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.L., împotriva sentinței civile nr. 97 din 23 mai 2003 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2004.