ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3596/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea civilă nr. 313 din 27 decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a apelului declarat de pârâții A.I. ș.a. împotriva sentinței civile nr. 39/2004 pronunțate de Judecătoria Blaj. Instanța a reținut că, în raport de obiectul litigiului sunt incidente în cauză prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004. Tribunalul Alba, prin decizia civilă nr. 18 din 28 februarie 2005 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia; a constatat ivit conflictul de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul de competență se constată: Prin sentința civilă nr. 39 din 26 ianuarie 2004 Judecătoria Blaj a admis acțiunea reclamantei A.L.: constată nulitatea încheierii de intabulare nr. 101/2003 din C.F. nr. 1685 Biia, nr.top. 749/2 casă de locuit și loc de casă intravilan în suprafață de 1439 mp; dispune radierea din C.F. arătat, a dreptului de proprietate al pârâților A.V. și A.A. asupra imobilului casă; constată că în timpul căsătoriei reclamanta și pârâtul A.I. au dobândit, în regim de bunuri comune, dreptul de proprietate asupra imobilului casă și anexe gospodărești în comuna Șova, sat Biia, înscris în C.F. nr. 1685, Biia nr.top. 749/2; dispune intabularea; ia act că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune; pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004 aprobată prin Legea 493 din 10 noiembrie 2004, tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță: în cererile de divorț [lit. a)]; în cererile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii nu sunt supuse apelului [lit. b)]; în cererile privind raporturile personale dintre părinți și copii minori [lit. c)]; în cererile privind filiația [lit. d)]; în orice alte cazuri expres prevăzute de lege [lit. c)]. Cum din cele expuse rezultă că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune, Curtea de apel este competentă să judece apelul pârâților în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc.

civ., tribunalele nefiind competente să judece apelul în temeiul textului de lege la care a făcut referire Curtea de Apel Alba Iulia. Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă nu vizează deci nici unul din cazurile prevăzute de O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 care să atragă competența Tribunalului Alba de a soluționa apelul ce face obiectul prezentului litigiu. Față de cele ce preced, se va stabili în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a apelului declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a apelului declarat de pârâții A.I., A.V., A.A. împotriva sentinței civile nr. 39 din 26 ianuarie 2004 a Judecătoriei Blaj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.