ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3417/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4064 din 28 mai 2004, reclamanții U.C. și U.E. au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi anulată acțiunea ce a constituit obiectul dosarului nr. 1207/2002. Prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat anularea acțiunii „îmbogățire fără justă cauză”, obiect al dosarului nr. 1207/2002. În motivarea acțiunii a arătat că s-a comis o eroare judiciară prin faptul că instanța nu a observat că acțiunea din dosarul nr. 1207/2002 nu putea fi încadrată în acțiunea privind îmbogățirea fără just temei. În drept au fost invocate dispozițiile art. 480-481, art. 487 și art. 494 C. civ.

și art. 48, art. 135 din Constituția României, cu precizarea că dispozițiile art. 48 au fost invocate numai pentru îndreptarea erorii judiciare nu și pentru despăgubiri. Curtea de apel sesizată cu acțiunea a reținut că nu intră în competența sa materială în primă instanță, art. 3 C. proc. civ., stabilind competența sa ca instanță de fond, de control judiciar, cât și a competenței diverse. Astfel, s-a reținut că în primă instanță curțile de apel judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Deoarece reclamantul a înregistrat cererea în primă instanță la Curtea de apel, față de dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. C. proc.

civ. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș prin sentința civilă nr. 175 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Cauza a fost înregistrată sub nr. 255 din 18 ianuarie 2005 la Judecătoria Caransebeș. Prin sentința civilă nr. 384 din 3 februarie 2005, Judecătoria Caransebeș a constatat că acțiunea reclamanților U.C. și U.E. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect eroare judiciară este de competența Tribunalului Caraș Severin. În baza art. 20-22 C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție învestită cu cauza reține următoarele : Conflictul de competență reprezintă o situație de care două sau mai multe instanțe judecătorești, ori alte organe cu activitate jurisdicțională se consideră deopotrivă competente să soluționeze o pricină sau, dimpotrivă, se consideră toate necompetente și își declină reciproc competența. În speță, Curtea de Apel Timișoara investită inițial cu cererea și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Caransebeș, care la rândul său a stabilit că în raport de obiectul pricinii competența revine Tribunalului Caraș Severin. În această situație se reține că nu există conflict de competență și deci nu este cazul a se da un regulator de competență, deoarece instanța în favoarea căreia s-a declarat competența (Tribunalul Caraș Severin) nu a fost sesizată cu soluționarea cauzei.

Una din condițiile pentru a se da un regulator de competență este ca cel puțin una dintre instanțe să fie competentă să soluționeze cauza respectivă. Această instanță sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de competență consideră că nici una dintre instanțele sesizate nu este competentă, va trimite cauza pe cale administrativă Tribunalului Caraș Severin, existând posibilitatea ca această din urmă instanță să-și decline competența, dacă este cazul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Scoate de pe rol dosarul și trimite cauza la Tribunalul Caraș-Severin. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.