ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4475/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1891 din 3

decembrie 2003, Tribunalul Harghita - Miercurea Ciuc a admis acțiunea formulată

de reclamanta SC F. SA, prin lichidator judiciar SC R.V.A. SRL, filiala Tg.

Mureș, împotriva pârâtei SC R. SRL Craiova și în consecință a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 9.796.194 lei reprezentând contravaloare ambalaje

și 9.107.777 lei dobândă legală.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 001 din

30 martie 2000, reclamanta a vândut fire Nm 32/2 bobine vopsite 100 % PNA, de

diferite culori unei firme germane, reprezentată de către SC S.I.T. SRL

București.

Potrivit anexei 8 la contract,

firele urmau să fie livrate la SC R. SRL Craiova. În art. 7 din contractul

menționat mai sus s-a prevăzut că producătorul de tricotaje va factura separat

contravaloarea pâlniilor care se achită de aceasta sau se va face returnarea și

facturarea lor către SC F. SA Miercurea Ciuc. Din actele dosarului a rezultat

că pârâta trebuia să refactureze cantitatea de 4.657 de pâlnii. Cu toate

acestea, în baza avizului nr. 0253604 din 14 februarie 2001 a restituit numai

692 bucăți pâlnii T 1, în valoare de 9.796.194 lei, împrejurare recunoscută

atât de reclamantă cât și de pârâtă.

Potrivit adresei nr. 271 din 5

februarie 2001, emisă de SC R. SRL Craiova, către SC F. SA Miercurea Ciuc,

rezultă că pârâta a preluat întreaga cantitate de marfă trimisă de reclamantă

conform facturii nr. 408090 din 13 iulie 2000.

În conformitate cu prevederile art.

7 din contract, achitarea valorii pâlniilor sau returnării lor s-a prevăzut în

sarcina producătorului SC R. SRL (anexa 8 la contract).

În ce privește cantitatea de 3.965

pâlnii pârâta, susține că marfa a fost livrată SC J.O. Jud. Olt, cu care firma

S. avea contract în derulare, dar această situație nu este de natură a exonera

pârâta, cât timp aceasta nu a formulat cerere de chemare în garanție. Pentru

aceste considerente Tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta

la plata prețului, cu dobânda legală aferentă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC R. SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Tg. Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 40/ A din 9 martie

2004, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința și pe cale de

consecință, rejudecând cauza a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

În motivarea acestei soluții, s-a

reținut în esență că pârâta nu a fost parte în anexa 8 a contractului cu nr.

001 din 30 martie 2000, care pe lângă cele 2 părți contractante este semnată și

de SC S.E.T. SRL București care de altfel a semnat și de primirea mărfii,

bobinele cu fire PNA și pentru cele 4655 T 1. La rândul său, apelanta pârâtă a

făcut dovada cu avizul de expediție, că aceasta a predat pâlnii de plastic T 1

în număr de 3.965 și nu 3.800 cât s-a facturat la SC O. SRL Olt.

În lipsa unor acte din care să

rezulte că reclamanta a predat pârâtei bobinele cu fire PNA, ambalate pe

pâlniile de plastic T 1, care i-a plătit prețul și nu i-a restituit ambalajele,

apelanta nu poate fi ținută la plata în echivalent a unor produse pe care nu

le-a primit, deoarece nu avea nici o obligație în acest sens.

S-a mai reținut că în această fază

procesuală nu poate fi introdusă în cauză ca intervenientă forțată nici SC

S.I.E.T. SRL București, care nu a fost chemată în judecată ca pârâtă I sau II,

iar actualmente îi sunt aplicabile și prevederile art. 3 din Decretul nr.

167/1958.

Prin urmare, instanța de control

judiciar, constatând și împrejurarea că pârâta nu a fost legal citată la cele

trei termene de înfățișare, cât și în considerarea celor mai sus expuse, a

anulat sentința pronunțată la fond și în rejudecare a admis apelul declarat de

pârâtă respingând acțiunea în pretenții, ca nefondată.

La data de 13 aprilie 2004,

reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc, prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Tg.

Mureș a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, cu

respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a motivat recursul pe

prevederile art. 304 pct. 9 și 312 C. proc. civ.

Criticile formulate de reclamantă

vizează aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, astfel încât prin

aplicarea greșită a legii, instanța de apel a respins acțiunea în pretenții.

Dezvoltând acest motiv de casare,

recurenta a arătat că potrivit prevederilor art. 7 din contractul părților,

contravaloarea pâlniilor se facturează separat către producătorul de tricotaje

SC R. SRL, în sarcina căruia rezidă ori plata acestora ori returnarea către

reclamantă.

În speță, susține recurenta,

potrivit facturii fiscale ce face obiectul litigiului, firma S. a achitat numai

contravaloarea firelor și numai după confirmarea primirii lor de către pârâta

SC R. SRL, iar ambalajele trebuiau plătite sau returnate de către chiar pârâta

în cauză. Mai arată că din conținutul adresei nr. 271 din 5 februarie 2001

emisă de intimată a rezultat că aceasta a preluat întreaga cantitate de marfă

expediată conform facturii nr. 408090 din 13 iulie 2000, fapt ce rezultă și din

avizele depuse la dosar respectiv că recepția s-a făcut de SC R. SRL, punct de

lucru M., înscrisuri pe care instanța nu le-a avut în vedere în pronunțarea

soluției.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii apelului formulat de intimata pârâtă și menținerea sentinței

pronunțate de Tribunalul Harghita.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Anexa 8 a contractului de vânzare –

cumpărare nr. 001 din 30 martie 2000 este semnată de vânzător, SC F. SA și de

cumpărător SC S. SRL București, pârâta în speță SC R. SRL nefiind parte

contractuală.

Cu toate acestea, reclamanta emite

pe seama pârâtei factura nr. 408090 din 13 septembrie 2000, pe care aceasta o

refuză la plată, justificat, motivat de împrejurarea că nu a primit de la

reclamantă nici o marfă și nici nu a avut raporturi comerciale cu aceasta.

Semnatara contractului mai sus

menționat, SC S.E.I. SRL București este beneficiara mărfii în cauză, care de

altfel confirmă primirea mărfii, bobine cu fire PNA și pentru cele 4655 T 1.

Din actele dosarului mai rezultă că

pârâta a făcut dovada cu avizul de expediție 0253998 din 17 august 2000, depus

de reclamantă, că aceasta a predat pâlnii de plastic T 1 în număr de 3.965 și

nu 3.800 cât s-a facturat la SC O. SRL Olt.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi

din care să rezulte că reclamanta a predat pârâtei bobinele cu fire PNA,

ambalate pe pâlnii de plastic T 1, care i-a plătit prețul și nu i-a restituit

ambalajele, conform clauzelor contractuale, fie de tranzit organizat sau

achitat, cât și a celor rezultate din contractul de lohn ca urmare a nechemării

în judecată a subbeneficiarei care a semnat contractul, pârâta nu poate fi

ținută de obligația de plată, pretinsă prin acțiune, cum de altfel în mod

corect a apreciat instanța de apel.

De altfel, în raport de data

introducerii acțiunii 3 iulie 2003 și data când s-a născut dreptul în pretenții

(avizul nr. 1478920 poartă data de 20 iunie 2000) a fost depășit termenul de

prescripție de 3 ani de zile, putându-se pune în discuție și stingerea

dreptului la încasarea plății de către reclamantă.

Față de considerentele mai sus

arătate, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc prin

lichidator R.V.A., filiala Tg. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc, prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Tg.

Mureș, împotriva deciziei nr. 40/ A din 9 martie 2004 a Curții de Apel Tg.

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.