ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2799/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2003, reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc prin lichidator judiciar SC R.V.A. SRL, filiala Târgu Mureș cheamă în judecată pe pârâta SC T., K.F.T. Ungaria solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 35.274,94 Euro (reprezentând 1.296.565.695 lei la data de 25 februarie 2002) reprezentând contravaloare marfă livrată, precum și a sumei de 5.072.324 lei cu titlu de dobânzi legale. Reclamanta mai cheamă în garanție pe SC S.T., K.F.T. Ungaria și pe SC F.R. SA Miercurea Ciuc solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care chematele în garanție să fie obligate la plata sumei de 5.000.000 forinți (reprezentând la 21 iulie 2003 – 690.000.000 lei).

Prin sentința civilă nr. 1980 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Harghita respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei și respinge ca prematură acțiunea formulată împotriva chematelor în garanție, reținând în acest sens că față de chematele în garanție nu a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., precum și că factura întocmită de reclamantă pentru marfa livrată și neachitată nu poartă ștampila și semnătura pârâtei cumpărătoare, iar la 12 ianuarie 2001 reclamanta a notificat pârâtei cesionarea creanței în litigiu către cesionara SC S.T., K.F.T., căreia pârâta i-a și achitat ulterior notificării suma de 5.000.000 forinți din contravaloarea mărfii astfel că reclamanta cedentă nu mai poate pretinde plata de la pârâtă, obligată numai față de cesionară.

Prin decizia nr. 56/ A din 23 martie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, reținând că înainte de introducerea acțiunii reclamanta apelantă notificase pârâtei intimate cesionarea creanței către cesionara SC S.T., K.F.T., la data de 12 ianuarie 2001, dată de la care pârâta, debitor cedat putea plăti valabil numai cesionarei, astfel că sentința apelată este legală și temeinică, instanța de fond făcând o corectă apreciere a actelor dosarului, inclusiv cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei apelate, admiterea apelului formulat de aceeași parte împotriva sentinței instanței de fond, schimbarea acesteia în totalitate în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată. În susținerea recursului său recurenta reia motivele invocate și în apel, arătând că procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., nu ar mai fi obligatorie față de chematele în garanție prin raportare la art. 720 5 C. proc. civ., astfel că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece procedura fusese îndeplinită cu pârâta.

Mai susține recurenta că în mod greșit s-a respins apelul său atâta vreme cât pârâta însăși a recunoscut primirea mărfii neachitate și cât chematele în garanție ca și pârâta, nu au făcut dovada achitării sumei de 5.000.000 forinți în numele său și nici dovada constatării viciilor de calitate pentru firele livrate. Recursul nu este fondat. Cu privire la primul motiv de recurs invocat se constată că în mod corect a stabilit instanța de apel că dispozițiile art. 720 5 (1) C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză, întrucât prin chiar acțiunea introductivă de instanță reclamanta recurentă însăși a chemat în garanție cele două societăți intimate, situație care nu poate fi asimilată unei cereri reconvenționale formulate de pârâtă, astfel că nu poate fi primită critica recurentei sub acest aspect.

Nici cea de a doua critică formulată de recurentă nu poate fi primită întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de apel, recurenta reclamantă nu mai poate pretinde plata mărfii livrate de la pârâtă din moment ce ea însăși a notificat pe aceasta că a cedat creanța către cesionara SC S.T., K.F.T., astfel că de la data cesiunii intervenite anterior înregistrării acțiunii de față pârâta putea să se libereze valabil plătind cesionarei, fiind nerelevantă pentru soluționarea cauzei dovedirea constatării lipsurilor calitative ale mărfii livrate pârâtei-debitor cedat, sau dovada achitării de către aceasta a sumei de 5.000.000 forinți cesionarei. Față de cele de mai sus, Curtea constată că decizia recurată este legală și temeinică, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii și în consecință, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul promovat împotriva deciziei menționate urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.V.A., filiala Târgu Mureș SRL Tg. Mureș lichidator al reclamantei SC F. SA Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 56/ A din 23 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.