ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4041/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.G.P.D.I.F.N.I. Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâții F.N.I., reprezentat de Consiliul de Încredere și S.O.V.I. SA, pentru a fi obligați la plata sumei de 37.680.026.640 lei, precum și pe A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) București, pentru a fi obligat la executarea contractului de fidejusiune/cauțiune nr. 2205 din 6 decembrie 1999 și să plătească valoarea titlurilor de participare, sume actualizate în raport de rata inflației. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 136 din 17 octombrie 2003, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei, ca prematur introdusă.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că procedura de conciliere a fost începută după sesizarea instanței, materializată prin încheierea unor procese verbale, cu nesocotirea art. 720 1 C. proc. civ. Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, litigiul fiind de natură civilă, iar pe de altă parte, fiind greșită respingerea acțiunii sale ca prematură. În cauză, la data de 18 decembrie 2003, în fața instanței de recurs, V.M. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu. Având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (2) C. proc. civ., se constată că cererea de intervenție în nume propriu, formulată direct în recurs, este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

Aceasta, întrucât, potrivit dispoziției legale menționate cererea de intervenție în interes propriu se face în forma prevăzută de lege, pentru cererea de chemare în judecată și numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor. În legătură cu recursul declarat de reclamantă, se rețin următoarele: În ceea ce privește competența materială, excepția a fost examinată și soluționată corect, prin hotărârea ce se atacă, întrucât litigiul este comercial și nu civil, întrucât una din părți este comerciant, instanța fiind investită legal înainte de modificările aduse codului de procedură civilă. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea ce se atacă a fost soluționată numai pe excepția de prematuritate a introducerii ei, în raport de prevederile art. 720 1 C. proc.

civ. Este adevărat că, potrivit art. 720 1 C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului, prin conciliere directă cu cealaltă parte, rațiunea acestei dispoziții legale este să asigure soluționarea cu celeritate a litigiilor comerciale. Pornind de la faptul că dreptul la acțiune este independent de dreptul subiectiv și nici obiectul acțiunii nu se confundă cu dreptul subiectiv, ci numai încălcarea acestuia din urmă deschide dreptul la protecția sa, prin cererea de chemare în judecată, trebuie reținut că, din felul în care a fost reglementată concilierea prealabilă, prin dispozițiile procedurale speciale, privind soluționarea litigiilor comerciale cuprinse în capitolul XIV C. proc.

civ., nu rezultă în nici un fel vreo îngrădire formală a comercianților, privind accesul liber la justiție. Având în vedere mobilitatea și complexitatea raporturilor juridice comerciale, din dispoziția legală menționată, nu rezultă că reclamantul ar avea obligația să depună la dosar documentația de care înțelege să se folosească, în legătură cu concilierea sau că neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile ar avea o sancțiune legală expresă, iar instanța poate refuza primirea acțiunii. În speță, se constată că litigiul dintre părți s-a bucurat de o notorietate publică, cu implicații sociale ample, în care era binecunoscută poziția procesuală a părților, a pretențiilor și poziției lor juridice reciproce, în raport de prăbușirea fondului F.N.I., care a generat numeroase procese de mare răsunet public, între care și cel de față.

Față de această împrejurare, se constată că reclamanta a încercat totuși concilierea directă cu S.O.V.I., la data de 16 mai 2003, chiar anterior introducerii acțiunii și cu celelalte părți la 6 iunie 2003, situație necontestată. În consecință, nu se poate reține, așa cum eronat s-a constatat prin hotărârea atacată, că felul în care s-a desfășurat concilierea ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. menționate și scopului acestora, acțiunea fiind greșit respinsă ca prematură. Întrucât hotărârea atacată s-a soluționat numai pe excepție, recursul reclamantei va fi admis, se va casa hotărârea și se va trimite cauza pentru soluționare pe fond la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în nume propriu formulată de V.M. Admite recursul declarat de reclamanta A.G.P.D.I.F.N.I. Cluj-Napoca, împotriva sentinței nr. 136 din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite dosarul pentru soluționare pe fond la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2004.