Decizia nr. 4135/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1970/2004 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 mai 2003, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâtele C.E.C. SA București, C. București și A.V.A.B. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumei de 324.720.850 lei reactualizată, reprezentând 3194 unități de fond pe care le deținea la F.N.I., cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1970 din 10 februarie 2004 Tribunalul București a respins acțiunea reclamantului ca prematur introdusă. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 604 din 16 decembrie 2004, a respins recursul reclamantului, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și arătând că avocatul său nu a cunoscut legea privind concilierea deși și-a încasat onorariu.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamantul le reiterează prin recursul de față în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate. În speță, se constată că instanțele au procedat la o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., privind procedura concilierii directe, care se materializează în convocarea părților adverse în condițiile cuprinse la art. 720 1 alin. (1) la alin. (5). Cum, este necontestat că reclamantul nu a dat curs acestei dispoziții legale imperative și nu a făcut dovada referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe cu părțile pe care a înțeles să le cheme în judecată, soluția instanțelor care au constatat prematuritatea acțiunii, respingând-o ca atare, este legală.

De altfel, susținerile recurentului-reclamant privind faptul că avocatul său nu cunoștea reglementarea concilierii directe, deși și-a încasat onorariu, nu are relevanță sub aspectul soluțiilor instanței, și nu pot fi primite. În consecință recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.C., împotriva deciziei comerciale nr. 604 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel, București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2005.