ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1998)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea comercială

înregistrată la 22 octombrie 2003 reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca a solicitat

instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL Cluj Napoca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în urma dizolvării societății

pârâte a fost declanșată procedura de lichidare, să fie numit lichidator în

procedura de lichidare a debitoarei, să se dispună înscrierea reclamantei în

tabelul creditorilor cu suma de 941.729 lei, să fie obligată pârâta la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5472

din 16 decembrie 2003, Tribunalul Cluj respinge acțiunea reclamantei SC A.C. SA

Cluj Napoca.

Pentru a decide astfel

instanța de fond a reținut, în esență, că numirea lichidatorilor pentru

societățile comerciale cu răspundere limitată în procedura lichidării

administrative prevăzută de Legea nr. 31/1990 este atributul exclusiv al

asociaților și că în speță, reclamanta nu a făcut dovada refuzului asociaților

de numire a lichidatorului sau neîntrunirii cvorumului de vot al acestora în

acest sens.

Împotriva soluției

menționate a declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței și, pe

cale de consecință, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Criticile formulate de

apelantă vizează încălcarea prevederilor art. 125 alin. (2), (4) și (5) C.

proc. civ., prin nerespectarea principiului contradictorialității și al rolului

activ instanța nepunând în discuția părților probarea unui fapt negativ și

neluând în considerare pasivitatea asociaților și a administratorilor,

neexercitându-și astfel rolul activ în aflarea adevărului în cauză. Mai critică

apelanta trimiterea la un text din Legea nr. 31/1990 străin cauzei, respectiv art.

228, care nu precizează procedura de lichidare aplicabilă în situația în care

societatea a fost dizolvată, astfel că, apreciază apelanta, trebuia să se

aplice dreptul comun în materie de lichidare, respectiv prevederile Legii nr. 64/1995,

în speță dizolvarea fiind solicitată de creditori.

Prin decizia civilă nr. 480

din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelul.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută ca o omisiune în

exercitarea rolului activ faptul că instanța de fond nu a avut în vedere

pasivitatea părții adverse de a se prezenta în instanță deși a fost legal

citată și că a examinat cauza în raport cu normele juridice invocate prin

acțiune și cu probațiunea administrată de reclamantă.

A mai reținut instanța de

apel că în mod corect instanța de fond a constatat incidența în cauză a

prevederilor art. 224, 246 și 255 din Legea nr. 31/1990 fiind vorba de o

dizolvare și lichidare administrativă și nu de o procedură de reorganizare

judiciară sau de faliment și, în acest sens, a verificat dacă în speță sunt

întrunite condițiile cerute de lege constatând că nu s-a făcut dovada refuzului

și a neîntrunirii cvorumului de vot al asociaților, dovadă neprodusă, de altfel,

nici în apel.

Nemulțumită de decizia

Curții de Apel Cluj, reclamanta a formulat recurs solicitând modificarea în

totalitate a deciziei nr. 480/2004 ca netemeinică și nelegală și, pe cale de

consecință, admiterea apelului și a acțiunii așa cum a fost formulată,

trimiterea cauzei spre continuarea procedurii de lichidare a pârâtei la Tribunalul

Cluj și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de litigiu.

Întemeindu-și susținerile pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., ale art. 3 din Legea nr. 314/2001

modificat prin O.U.G. nr. 181/2001 aprobată prin Legea nr. 428/2002, ale art. 100

alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată, recurenta reia criticile formulate

în apel, arătând că în speță finalizarea procedurii de lichidare fiind

solicitată de către un creditor, reclamanta recurentă, nu sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 31/1990, întrucât Legea nr. 314/2001 nu indică

aplicabilitatea prevederilor acesteia, în materia lichidării, ci menționează că

atunci când recursul împotriva încheierii prin care se dispune dizolvarea este

înaintat de creditor, se declanșează lichidarea ca procedură colectivă

contencioasă și nu administrativă, Legea nr. 31/1990 conferind calitate

procesuală activă administratorilor sau asociaților societății și nu

creditorilor.

Mai arată recurenta că a

solicitat în scris celor doi asociați ai societății intimate să-i comunice dacă

au numit un lichidator și care sunt datele de identificare ale acestuia

menționând că va considera tăcerea lor ca un răspuns negativ, și că asociații

nu au dat nici un răspuns, actele prezentate instanței de apel în acest sens

nefiind luate în considerare, aceasta apreciind greșit că nu s-a făcut dovada

refuzului asociaților și a neîntrunirii cvorumului de vot.

Recursul promovat de

reclamantă nu este fondat, din examinarea actelor de la dosar rezultând că nici

una din criticile formulate de recurentă nu poate fi primită, urmând a se

reține că decizia recurată este temeinică și dată cu corecta aplicare a legii.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului Curtea reține că prin încheierea nr. 3047 din 23 octombrie

2001 a judecătorilor delegați la O.R.C. Cluj s-a constatat dizolvarea de drept

a intimatei în temeiul Legii nr. 314/2001, pentru nemajorarea în termen a

capitalului social la nivelul minim legal, iar prin decizia nr. 1503 din 11

decembrie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă

prin care aceasta solicitase numirea unui lichidator care să efectueze

procedura de lichidare a debitoarei SC G.C. SRL, care prin sentința 5788 din 27

mai 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca fusese obligată la plata către reclamanta

SC A.C. SA Cluj a sumei de 857.935 lei cu titlu de preț și 83.798 lei

cheltuieli de judecată, reținând că potrivit art. 5 din Legea nr. 314/2001

lichidarea societăților comerciale a căror dizolvare de drept a fost constatată,

conform art. 2 din această lege, trebuie realizată în cel mult 6 luni de la

data intrării în vigoare a menționatei legi, din economia dispozițiilor legale

invocate nerezultând că desemnarea lichidatorului în vederea lichidării și

repartizării patrimoniului social al persoanei juridice în cauză revine competenței

tribunalului și nu judecătorului delegat la O.R.C. care a constatat dizolvarea

de drept.

Mai rezultă de asemenea că

recurentei reclamante i s-a recunoscut calitatea de creditoare față de intimată

prin sentința nr. 5788 pronunțată la 27 mai 1998 de Judecătoria Cluj Napoca,

adică înainte ca judecătorul delegat la O.R.C. Cluj să constate dizolvarea de

drept a societății intimate prin încheierea nr. 3047 din 23 octombrie 2001

afișată la 24 octombrie 2001 și că recursul la această încheiere a fost promovat

de reclamantă la 7 noiembrie 2001, precum și că reclamanta nu a probat că ar fi

fost în curs o procedură de lichidare a patrimoniului intimatei debitoare

dizolvate; recursul reclamantei fiind respins nu sunt incidente prevederile art.

3 alin. (6) din Legea nr. 314/2001, ci ale art. 4 alin. (1), în speță nefiind

incidente nici dispozițiile art. 5 alin. (4), conform cărora „radierea este

nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăți comerciale cu datorii ..”

față de creditorii cu care, au litigii aflate pe rolul instanțelor

judecătorești, deoarece reclamanta invocă o sentință pronunțată anterior

declanșării procedurii Legii nr. 314/2001 menționată, respectiv la 27 mai 1998.

În recursul de față pe

care-l examinăm recurenta nefăcând dovada că în speță sunt întrunite condițiile

prevăzute de Legea nr. 64/1995, pentru declanșarea procedurii falimentului și

pentru desemnarea unui lichidator în condițiile acestei proceduri și cum nici

dispozițiile Legii nr. 314/2001 nu sunt incidente așa cum am arătat, iar

recurenta nu a probat nici că în actul constitutiv al societății debitoare

dizolvate de drept se prevede modul de numire al lichidatorului, în cauză sunt

incidente dispozițiile dreptului comun în materie reprezentate de Legea nr. 31/1990,

a căror aplicare a fost corect reținută de instanța de apel.

Cum recurenta nu a probat că

adresele de solicitare a numelui lichidatorului eventual desemnat au fost

primite de către asociații societății dizolvate, în mod corect a reținut

instanța de apel că recurenta nu a dovedit că asociații societății intimate au

refuzat să desemneze un lichidator sau că nu s-a putut întruni cvorumul necesar

pentru o astfel de desemnare.

Cu această suplimentare de

motivare se reține că în mod justificat Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia recurată a respins ca nefondat

apelul reclamantei și, în consecință și recursul formulat de aceasta urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 480

din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 17 februarie 2005.