ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1797 din 28

iunie 2004, reclamanta P.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12312/10574 din 6 mai

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 11 iunie 1941 - 6

martie 1945.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2198 din 18 octombrie 2004,

a admis acțiunea reclamantei P.E., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București, a anulat hotărârea nr. 12312/10574 din 6 mai 2003,

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

11 iunie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 octombrie 2004.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada

cererii sale, prin actele depuse la Comisia de specialitate, drepturile

pretinse putând fi acordate numai în funcție de data depunerii dovezilor

respective.

Recursul este nefondat.

Prin probele administrate în

cauză, rezultă că reclamanta P.E. este născută C., că a fost căsătorită cu S.F.

și apoi cu P.T., că are cetățenie română și că s-a repatriat la data de 11 iunie

1941, din comuna Orhei, județul Orhei, provincia Basarabia și ca atare, îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea

O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului - lege nr. 118/1990,

republicat, cu modificările ulterioare.

Se reține că drepturile

pretinse au fost acordate în raport cu data dovedirii cererii.

Ca atare, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile.

În consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2198

din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.