ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 479 din 23

martie 2004, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10343/9648 din 12

februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2003.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 990 din 4 mai 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 10343/9648 din 12

februarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de

1 iulie 2003, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul a făcut cu martori, dovada încadrării în prevederile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că în dosarul

Comisiei de specialitate nu au fost depuse dovezi concludente.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivele de recurs formulate și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 24 aprilie 1929, în Ucraina, localitatea

Boian, județul Cernăuți.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din declarațiile martorilor

G.I. și H.V. rezultă că reclamantul C.G. s-a refugiat, sub presiunea

evenimentelor, în luna martie 1944, din localitatea Boian, județul Cernăuți -

Ucraina, în orașul Roman din România și că nu a mai revenit în Ucraina.

Se reține, de asemenea, că

în foaia școlară matricolă emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția

Superioară Moto Mecanizare, este înscris domiciliul reclamantului în Ucraina - Boian,

județul Cernăuți, iar nu în România.

În consecință, întrucât

instanța de fond a reținut corect situația de fapt, interpretând judicios

dispozițiile legale aplicabile, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 990

din 4 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2005.