ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 479 din 23 martie 2004, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10343/9648 din 12 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2003. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 990 din 4 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A anulat hotărârea nr. 10343/9648 din 12 februarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2003, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945. În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a făcut cu martori, dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că în dosarul Comisiei de specialitate nu au fost depuse dovezi concludente.

Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 24 aprilie 1929, în Ucraina, localitatea Boian, județul Cernăuți. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din declarațiile martorilor G.I. și H.V. rezultă că reclamantul C.G. s-a refugiat, sub presiunea evenimentelor, în luna martie 1944, din localitatea Boian, județul Cernăuți - Ucraina, în orașul Roman din România și că nu a mai revenit în Ucraina.

Se reține, de asemenea, că în foaia școlară matricolă emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Superioară Moto Mecanizare, este înscris domiciliul reclamantului în Ucraina - Boian, județul Cernăuți, iar nu în România. În consecință, întrucât instanța de fond a reținut corect situația de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale aplicabile, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 990 din 4 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.