ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2550/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1218 din 6

noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Vatra-Dornei s-a respins acțiunea

civilă având ca obiect „constatare drept de proprietate, revendicare teren”

formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta S.L., ca nefondată;

s-a admis în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta S.L. și în

consecință s-a constatat că pârâta-reclamantă a dobândit prin uzucapiune

dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 650 mp situat pe raza

comunei Dorna Arini, satul Căzănești, care face corp comun cu o suprafață mai

mare de teren proprietatea pârâtei, hașurat cu roșu în planul anexă la raportul

de expertiză întocmit de expertul ing. M.G.; s-a respins ca neîntemeiat capătul

de cerere prin care pârâta-reclamantă a solicitat înscrierea în C.F.

nedefinitivă a comunei Dorna Arini, pe numele ei, a dreptului de proprietate

asupra terenului mai sus menționat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, dintotdeauna terenul în litigiu, 650 mp situat în localitatea

Căzănești, comuna Dorna Arini, a aparținut familiei S., iar din anul 1964 și

până în prezent a fost stăpânit de către S.L. în mod public și pașnic, comportându-se

ca adevărat proprietar. Că, posesia exercitată de pârâta S.L. asupra terenului

în litigiu, este o posesie utilă în condițiile art. 1846 C. civ., fiind astfel

îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă prin

uzucapiune, conform art. 1847 C. civ.

Curtea de apel Suceava prin decizia

civilă nr. 1020 din 19 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamantul C.I.

împotriva sentinței civile nr. 1218 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei Vatra

Dornei; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea

reconvențională formulată de pârâta S.L. pentru lipsa calității procesuale

pasive a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de

proprietate, dar și o sancțiune indirectă îndreptată împotriva fostului

proprietar al imobilului care, dând dovadă de neglijență, a lăsat timp

îndelungat în posesie altei persoane permițându-i, prin pasivitatea sa, să se

comporte public ca proprietar. Că, prin urmare, calitatea procesuală pasivă în

cererea de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune o poate avea

doar fostul proprietar al imobilului. În acest sens, reclamantul C.I. nu a

făcut dovada proprietății asupra terenului în litigiu, iar pârâta a susținut în

mod constant că reclamantul nu a avut niciodată terenul în litigiu în

patrimoniul său. S-a dovedit că, pârâta a dobândit dreptul de proprietate

asupra terenului în litigiu de la numitul S.L.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamantul C.I., criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. deoarece:

- Terenul în litigiu – 650 mp a fost

dobândit de autorii săi, în baza actului de vânzare-cumpărare din 28 ianuarie

1916 pe care l-au stăpânit până în 1951 când a fost preluat de Statul Român.

- Alăturat de terenul în litigiu,

pârâta S.L. deține o suprafață de teren cumpărată de la L.S. în 1964 și

profitând de faptul că terenul în litigiu era în proprietatea statului, l-a

acaparat fără drept.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul C.I. este titularul

dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1 ha pădure,

conform Titlului de proprietate nr. 591 din 25 august 1994 emis de Comisia

Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, f.18

din apel (1311/2004).

Terenul în litigiu, 650 mp situat pe

raza comunei Dorna Arini, satul Căzănești, a aparținut dintotdeauna familiei S.,

iar din 1964 și până în prezent a fost stăpânit de către S.L. în mod public,

pașnic și sub nume de proprietar, declarații de martori: R.T., C.M., f.34-35

dosar fond (1238/2003 Judecătoria Vatra Dornei).

Recurentul nu a făcut dovada

dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, concluziile unei

expertize extrajudiciare nefiind suficiente pentru a conduce la convingerea că

acest teren a aparținut autorilor săi, f.20-21 dosar de apel.

Uzucapiunea este un mod general de

dobândire a dreptului de proprietate, dar constituie și o sancțiune indirectă

îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care, dând dovadă de

neglijență, l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane permițându-i,

prin pasivitatea sa, să se comporte public ca proprietar.

Prin urmare, calitatea procesuală

pasivă în cererea de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune o

poate avea doar fostul proprietar al imobilului. De vreme ce reclamantul nu a

făcut dovada proprietății asupra terenului în litigiu, iar pârâta a învederat

instanței în mod constant că reclamantul nu a avut niciodată terenul respectiv

în patrimoniul său, proprietarul anterior fiind L.S. de la care pârâta a

dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios, este evident că

reclamantul nu are calitate procesuală pasivă.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și în

consecință, urmează a se respinge recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei civile nr. 1020 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.I.I. împotriva deciziei nr. 1020 din 19 aprilie 2004 a Curții de

Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.