ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, prin sentința penală nr. 11 din 16 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de Societatea de Vânătoare G.T. împotriva Rezoluției nr. 216/ P din 4 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimații C.I. judecător la Tribunalul Iași, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., și S.G.M., M.N. și M.I., din cadrul Asociației de vânătoare și pescuit a Jud. Iași, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. S-a reținut că Societatea de vânătoare G.T. Iași, reprezentată de I.B., a formulat plângere împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 216/P/2003, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lui C.I., judecător la Tribunalul Iași, și a numiților S.G.M., M.N.

și M.I. din cadrul Asociației de vânătoare și pescuit a județului Iași. În plângere s-a arătat, că prin încheierea nr. 5 din 13 octombrie 2002, dată de Judecătoria Răducăneni, s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și a fundațiilor a „A.V.P.S. din județul Iași”, cu consecința dobândirii personalității juridice. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare, fiind emis și certificatul de înscriere a persoanelor juridice fără scop patrimonial. Deși prin dispozitivul încheierii s-a dispus înscrierea asociației denumită: „A.V.P.S. din județul Iași”, certificatul de înscriere a persoanei juridice nr. 1 din 6 ianuarie 2003 are denumirea de A.V.P.S. din județul Iași, fostă A.J.V.P.S. Iași. Astfel, se susține că respectivul certificat este fals și a fost folosit la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Suceava.

Acțiunea de înregistrare ca persoană juridică de drept privat nu a fost finalizată, iar recursul promovat se află spre examinare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, dosar nr. 2329/2000. Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 55 din 16 iulie 1999 și decizia civilă nr. 57 din 20 martie 2000 a respins cererea de înscriere a A.J.V.P.S. - ului Iași. Se susține, prin plângere, că practic, prin această manevră, a fost înscrisă o asociație care nu există din punct de vedere juridic. La pronunțarea încheierii nr. 5 din 13 februarie 2002, instanța a fost indusă în eroare și de faptul că la dosar s-a depus o dovadă de disponibilitate a denumirii, nr. 526 din 6 iulie 2002, provenită de la Ministerul Justiției și expirată la 6 octombrie 2000. Actul constitutiv a fost semnat în fața notarului public de persoane care n-au avut nici un fel de mandat.

Semnatarii actelor sunt S.G.M., M.N. și M.I., care se fac vinovați de fals în înscrisuri și înșelăciune, întrucât au indus în eroare atât notarul public, cât și instanța de judecată. A mai arătat petiționarul că procurorul a dispus nelegal neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen., de către judecător și de înșelăciune de către S.G., M.N. și M.I. Examinând materialul probator existent în dosar, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 216/ P din 4 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului C.I., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar pentru S.G., M.N.

și M.I., pentru infracțiunea de înșelăciune. În temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 59/II/2 din 19 ianuarie 2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva acestei rezoluții. Prin încheierea nr. 5 din 13 decembrie 2002, pronunțată de judecătorul I.C., a fost admisă cererea formulată de petentul S.G.M. în calitate de reprezentant al A.V.P.S. din județul Iași (cu sediul în comuna Comarna), dispunându-se înscrierea în registrul asociațiilor și fundațiilor (aflat la grefa Judecătoriei Răducăneni) a respectivei asociații, cu consecința dobândirii personalității juridice. Certificatul de înmatriculare nr. 1 din 6 ianuarie 2003, emis de judecător, a înscris denumirea asociației conform cu dispozitivul încheierii, iar în paranteză a făcut mențiunea: „fostă A.J.V.P.S.

Iași”, titulatura veche a asociației. Preluarea acestei mențiuni în certificat a avut ca scop evitarea confuziei între cele două denumiri. Actul procesual de dispoziție prin care a fost soluționată cauza civilă, inclusiv certificatul de înscriere putea fi recurat în condițiile și termenele stabilite de lege. În cadrul contestației în anulare, Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 1163 din 11 septembrie 2003, a constatat tardivitatea căii de atac împotriva încheierii nr. 5 din 13 decembrie 2002 a Judecătoriei Răducăneni, încheiere ce a fost menținută. În acest context (reține instanța) în mod corect procurorul a constatat că nu există o exercitare abuzivă a atribuțiilor magistratului, iar din declarația dată de I.B.

nu rezultă în ce constă vătămarea intereselor legale ale asociației reprezentată de acesta. De asemenea, documentația depusă de S.G., M.N. și M.I. la notarul public a fost nealterată și nu poate duce la concluzia inducerii în eroare a magistratului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase. Motivele invocate de petent, conchide instanța, privind greșita soluționare a cauzei pe fond, prin prezentarea de către intimați a unor înscrisuri cu conținut viciat, precum, actul constitutiv, statutul sau dovada de disponibilitate a denumirii ca fiind expirată, pot fi avute în vedere într-o eventuală cale extraordinară de atac exercitată împotriva încheierii nr. 5 din 13 decembrie 2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Societatea de Vânătoare G.T.

Iași, solicitând, în esență, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Recursul nu este întemeiat. Atât procurorul cât și prima instanță au reținut în mod corect că nu s-a stabilit că judecătorul C.I. și-a îndeplinit cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu și prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale a vreunei persoane. Totodată, nu s-a stabilit că intimații S.G., M.N. și M.I. au indus în eroare vre-o persoană, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

În alte cuvinte, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, statuându-se că rezolvarea cauzei se impune a fi făcută pe căile prevăzute de dreptul procesual civil. Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, recurenta urmând a fi obligată în temeiul art. 192 C. proc. pen., la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 36.095.000 lei cheltuieli judiciare către S.G., M.N. și M.I. Aceste din urmă cheltuieli reprezintă onorariul de avocat și deplasările efectuate de la Iași la București, conform notei de cheltuieli depusă de apărătorul intimaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Societatea de Vânătoare G.T. Iași prin I.B. împotriva sentinței penale nr. 11 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurenta petentă să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare și suma de 36 .095.000 lei reprezentând cheltuielile judiciare către intimații S.G.M., M.N. și M.I. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.