ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin sentința

penală nr. 11 din 16 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de Societatea de Vânătoare G.T. împotriva Rezoluției nr. 216/ P din 4 noiembrie

2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale cu privire la intimații C.I. judecător la

Tribunalul Iași, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., și S.G.M.,

M.N. și M.I., din cadrul Asociației de vânătoare și pescuit a Jud. Iași, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că Societatea de

vânătoare G.T. Iași, reprezentată de I.B., a formulat plângere împotriva

rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr.

216/P/2003, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lui

C.I., judecător la Tribunalul Iași, și a numiților S.G.M., M.N. și M.I. din

cadrul Asociației de vânătoare și pescuit a județului Iași.

În plângere s-a arătat, că

prin încheierea nr. 5 din 13 octombrie 2002, dată de Judecătoria Răducăneni,

s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și a fundațiilor a „A.V.P.S.

din județul Iași”, cu consecința dobândirii personalității juridice.

Hotărârea a rămas definitivă

prin nerecurare, fiind emis și certificatul de înscriere a persoanelor juridice

fără scop patrimonial.

Deși prin dispozitivul

încheierii s-a dispus înscrierea asociației denumită: „A.V.P.S. din județul

Iași”, certificatul de înscriere a persoanei juridice nr. 1 din 6 ianuarie 2003

are denumirea de A.V.P.S. din județul Iași, fostă A.J.V.P.S. Iași.

Astfel, se susține că

respectivul certificat este fals și a fost folosit la Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor și la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

Suceava.

Acțiunea de înregistrare ca

persoană juridică de drept privat nu a fost finalizată, iar recursul promovat

se află spre examinare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,

dosar nr. 2329/2000.

Tribunalul Iași și Curtea de

Apel Iași, prin sentința civilă nr. 55 din 16 iulie 1999 și decizia civilă nr.

57 din 20 martie 2000 a respins cererea de înscriere a A.J.V.P.S. - ului Iași.

Se susține, prin plângere,

că practic, prin această manevră, a fost înscrisă o asociație care nu există

din punct de vedere juridic.

La pronunțarea încheierii

nr. 5 din 13 februarie 2002, instanța a fost indusă în eroare și de faptul că

la dosar s-a depus o dovadă de disponibilitate a denumirii, nr. 526 din 6 iulie

2002, provenită de la Ministerul Justiției și expirată la 6 octombrie 2000.

Actul constitutiv a fost

semnat în fața notarului public de persoane care n-au avut nici un fel de

mandat.

Semnatarii actelor sunt

S.G.M., M.N. și M.I., care se fac vinovați de fals în înscrisuri și

înșelăciune, întrucât au indus în eroare atât notarul public, cât și instanța

de judecată.

A mai arătat petiționarul că

procurorul a dispus nelegal neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen., de către judecător și de

înșelăciune de către S.G., M.N. și M.I.

Examinând materialul

probator existent în dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 216/ P

din 4 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în baza art.

228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva judecătorului C.I., pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, iar pentru S.G., M.N. și M.I., pentru

infracțiunea de înșelăciune.

În temeiul dispozițiilor

art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași nr. 59/II/2 din 19 ianuarie 2004, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, plângerea formulată împotriva acestei rezoluții.

Prin încheierea nr. 5 din 13

decembrie 2002, pronunțată de judecătorul I.C., a fost admisă cererea formulată

de petentul S.G.M. în calitate de reprezentant al A.V.P.S. din județul Iași (cu

sediul în comuna Comarna), dispunându-se înscrierea în registrul asociațiilor

și fundațiilor (aflat la grefa Judecătoriei Răducăneni) a respectivei

asociații, cu consecința dobândirii personalității juridice.

Certificatul de

înmatriculare nr. 1 din 6 ianuarie 2003, emis de judecător, a înscris denumirea

asociației conform cu dispozitivul încheierii, iar în paranteză a făcut

mențiunea: „fostă A.J.V.P.S. Iași”, titulatura veche a asociației.

Preluarea acestei mențiuni

în certificat a avut ca scop evitarea confuziei între cele două denumiri.

Actul procesual de

dispoziție prin care a fost soluționată cauza civilă, inclusiv certificatul de

înscriere putea fi recurat în condițiile și termenele stabilite de lege.

În cadrul contestației în

anulare, Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 1163 din 11 septembrie 2003,

a constatat tardivitatea căii de atac împotriva încheierii nr. 5 din 13

decembrie 2002 a Judecătoriei Răducăneni, încheiere ce a fost menținută.

În acest context (reține

instanța) în mod corect procurorul a constatat că nu există o exercitare

abuzivă a atribuțiilor magistratului, iar din declarația dată de I.B. nu

rezultă în ce constă vătămarea intereselor legale ale asociației reprezentată de

acesta.

De asemenea, documentația

depusă de S.G., M.N. și M.I. la notarul public a fost nealterată și nu poate

duce la concluzia inducerii în eroare a magistratului, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase.

Motivele invocate de petent,

conchide instanța, privind greșita soluționare a cauzei pe fond, prin

prezentarea de către intimați a unor înscrisuri cu conținut viciat, precum,

actul constitutiv, statutul sau dovada de disponibilitate a denumirii ca fiind

expirată, pot fi avute în vedere într-o eventuală cale extraordinară de atac

exercitată împotriva încheierii nr. 5 din 13 decembrie 2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Societatea de Vânătoare G.T. Iași, solicitând, în esență,

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea

începerii urmăririi penale.

Recursul nu este întemeiat.

Atât procurorul cât și prima

instanță au reținut în mod corect că nu s-a stabilit că judecătorul C.I. și-a

îndeplinit cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu și prin

aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale a vreunei persoane.

Totodată, nu s-a stabilit că intimații S.G., M.N. și M.I. au indus în eroare

vre-o persoană, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

În alte cuvinte, s-a

constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, statuându-se că

rezolvarea cauzei se impune a fi făcută pe căile prevăzute de dreptul procesual

civil.

Ca atare, recursul va fi

respins, ca nefondat, recurenta urmând a fi obligată în temeiul art. 192 C.

proc. pen., la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 36.095.000 lei

cheltuieli judiciare către S.G., M.N. și M.I. Aceste din urmă cheltuieli

reprezintă onorariul de avocat și deplasările efectuate de la Iași la

București, conform notei de cheltuieli depusă de apărătorul intimaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta Societatea de Vânătoare G.T. Iași prin

I.B. împotriva sentinței penale nr. 11 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel

Iași.

Obligă recurenta petentă să

plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare și suma de 36 .095.000

lei reprezentând cheltuielile judiciare către intimații S.G.M., M.N. și M.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.