ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2253/54/2012,

reclamanta A.J.V.P.S. Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Mediului și Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

Râmnicu Vâlcea și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., anularea

Contractului din 13 iulie 2012 de gestionare a faunei cinegetice din fondul

cinegetic nr. 65, denumit Cernătești, județul Dolj.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 265 din 4 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S.

Dolj, ca neîntemeiată.

A reținut instanța

că, având în vedere considerentele Sentinței civile nr. 234/2011 a Curții de

Apel Craiova, Contractul nr. X1/2011 încheiat de reclamantă, a fost reziliat de

drept, iar acțiunea formulată de aceasta împotriva notificării de reziliere a

fost respinsă, prin Sentința civilă nr. 269/2013 a Curții de Apel Craiova,

rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2358/2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Analizând cauzele de

nulitate ale Contractului nr. X2/2012, invocate de către reclamantă, respectiv

depășirea limitelor rezilierii de drept, lipsa obiectului contractului și

existența unor înscrisuri false, instanța de fond a apreciat că obiectul

Contractului nr. X2/2012 îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 407/2006,

iar legalitatea măsurilor de reziliere a Contractului nr. X1/2011 nu poate fi

analizată, existând o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu asupra

acestui petit.

În ceea ce privește

susținerile reclamantei privind caracterul fals al înscrisurilor prezentate în

documentația de atribuire întocmită de pârâta A.V.P.S. A., în sprijinul cărora

a depus Sentința penală nr. 17 din 7 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria

Filiași în Dosarul nr. 1680/230/2011, a reținut instanța că această hotărâre

judecătorească nu prezintă caracterul unei sentințe de condamnare, conform

Adresei din 12 iulie 2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj -

Secția 15 Poliție Rurală Filiași, dispunându-se începerea urmăririi penale in

rem și, ulterior, in personam, dosarul fiind în curs de urmărire penală.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 265 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta

A.J.V.P.S. Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de

reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat

casarea hotărârii atacate și rejudecarea fondului cauzei, în sensul admiterii

acțiunii, pentru următoarele motive:

I. Contractul nr. X2

din 13 iulie 2012, al cărui beneficiar a fost pârâta Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi A., a fost încheiat în condițiile utilizării unor

înscrisuri falsificate.

În cauză nu se poate

vorbi despre indicii privind săvârșirea unor infracțiuni, ci de certitudini,

așa cum rezultă din Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași din

17 decembrie 2013, dată în Dosarul nr. 130/P/2011, prin care s-a dispus

sancționarea cu amendă administrativă a făptuitorilor C.D., U.V. și M.M.S.

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv,

infracțiunea de favorizare a infractorului.

Această soluție a

rămas definitivă, nefiind contestată în termenul de 20 zile, prevăzut de art.

278 și urm. C. proc. pen.

Astfel, Asociația de

Proprietari V. nu era în măsură să propună gestionarul fondului cinegetic,

respectiv pe pârâta A.V.P.S. A., întrucât documentele prevăzute de lege au fost

falsificate.

Pe cale de

consecință, nici A.V.P.S. A. nu era îndreptățită la dobândirea acestui fond de

vânătoare, Contractul nr. X2 din 13 iulie 2012, contestat în cauză, fiind

încheiat în condiții de nelegalitate.

Pe de altă parte, în

conformitate cu art. 4 alin. (2) lit. b) din Regulament, asociația de

proprietari, care formulează propunerea pentru atribuirea fondului cinegetic

trebuie să aibă ca scop alegerea și propunerea gestionarului.

Asociația de

Proprietari V. s-a înființat în anul 2010, prin Încheierea Judecătoriei

Drobeta-Turnu Severin din data de 17 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr.

18495/225/2010, propunând spre gestiune fondul cinegetic nr. 27 Salcia, județul

Mehedinți.

Pentru a avea vocația

de a propune un gestionar pentru fondul de vânătoare nr. 65 Cernătești, Dolj,

Asociația de Proprietari V. trebuia să modifice în mod corespunzător Statutul

Asociației.

La Judecătoria

Drobeta-Turnu Severin a fost depusă cerere în acest sens la data de 17 ianuarie

2011, care a fost soluționată la 21 ianuarie 2011, în Dosarul nr. 591/225/2011.

Însă, la data de 21

ianuarie 2011, când a fost pronunțată încheierea Judecătoriei Drobeta-Turnu

Severin, procedurile în cadrul Comisiei de atribuire din cadrul Ministerului

Mediului și Pădurilor erau încheiate de câteva zile.

Acesta a fost motivul

pentru care Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului

Mediului și Pădurilor a atribuit fondul cinegetic către A.J.V.P.S. Dolj.

Împotriva soluției

Comisiei de analiză a contestațiilor, A.V.P.S. A. a formulat acțiune în anulare

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, ce a format obiectul Dosarului

nr. 475/54/2011, A.J.V.P.S. Dolj nefiind parte în cauză și hotărârea nefiindu-i

opozabilă.

Prin Sentința civilă

nr. 234 din 19 aprilie 2011 a fost admisă contestația și a fost anulată soluția

pronunțată de Comisia de analiză a contestațiilor, fără ca instanța să se

pronunțe pe motivul nelegalității invocat de către Comisie, ci numai pe

aspectul legat de limitele competenței Comisiei de analiză a contestațiilor.

Împotriva acestei

sentințe, Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat recurs, respins de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1711 din 29 martie 2012. Cele

două instanțe, de fond și recurs, nu au analizat neregularitatea reținută și de

către Comisia de analiză a contestațiilor.

În acest context,

Asociația de Proprietari V. nu avea capacitate juridică pentru a propune

gestionarul fondului cinegetic, în speță, A.V.P.S. A., iar aceasta din urmă nu

putea dobândi fondul de vânătoare prin încheierea Contractului nr. X2 din 13

iulie 2012, contestat în cauză.

II. Contractul de

gestionare nr. X1 din 8 iunie 2011 a fost încheiat în mod valabil în baza unei

proceduri prealabile, acte care nu au fost contestate.

Deși a fost invocat

acest aspect în cererea de chemare în judecată, instanța de fond nu s-a

pronunțat, neavând în vedere faptul că atribuirea contractului în favoarea

A.J.V.P.S. Dolj s-a realizat în condiții de perfectă legalitate și nu a fost

contestată de nicio persoană interesată în termen legal, cu atât mai mult de

către pârâții în cauză. Nu s-a avut în vedere nici buna-credință a A.J.V.P.S.

Dolj, la momentul încheierii contractului.

III. La încheierea

Contractului de gestionare nr. X2 din 13 iulie 2012 au fost încălcate

dispozițiile art. 18 lit. e) din Contractul-cadru de gestionare a faunei

cinegetice, aprobat prin Ordinul nr. 219 din 1 aprilie 2008 (actualizat), în

sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă la care s-a făcut referire nu

este opozabilă A.J.V.P.S. Dolj, iar pe de altă parte, se prevede în mod expres

"învestirea cu titlu executoriu", formalitate ce nu a fost realizată

și cu privire la care hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive care să

înlăture această cerință expresă, prealabilă rezilierii de drept.

Intimații-pârâți nu

au formulat întâmpinări în prezenta cauză.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs

formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

În mod corect

instanța de fond a reținut că legalitatea măsurii de reziliere a Contractului

nr. X1 din 8 iunie 2011 încheiat între intimatul-pârât Ministerul Mediului și

Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu

Vâlcea și recurenta-reclamantă A.J.V.P.S. Dolj a făcut obiectul analizei

instanței de contencios administrativ într-un alt litigiu, soluționat în mod

irevocabil.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 234 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 475/54/2011, a fost admisă

cererea precizatoare formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și

Pădurilor și s-a dispus anularea în parte a Procesului-verbal din 16 februarie

2011 emis de Comisia de analiză a contestațiilor, în ceea ce privește pct. II

referitor la Fondul cinegetic nr. 65 Cernătești, precum și a Referatului de

aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor

cinegetice din 24 februarie 2011, respectiv poziția 49 din anexa 2 la acest

referat privitoare la Fondul nr. 65 Cernătești.

Recursul declarat de

Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva sentinței civile menționate a fost

respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1711 din 29 martie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă

nr. 269 din 3 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1829/54/2012, Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în

anulare a Adreselor din 6 iulie 2012 și din 9 iulie 2012, emise de Ministerul

Mediului și Pădurilor, formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Dolj, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea și a

admis cererea de intervenție în interesul pârâților, formulată de Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A.

Prin Adresa din 6

iulie 2012, Ministerul Mediului și Pădurilor a comunicat pârâtului

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea că,

luând act de Sentința nr. 234/2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, acesta urmează să procedeze, în temeiul art. 18 lit.

e) din Contractul nr. X1 din 8 iunie 2011, la rezilierea de drept a

contractului de gestionare încheiat cu A.J.V.P.S. Dolj pentru acest fond

cinegetic și la încheierea contractului de gestionare cu Asociația de Vânătoare

și Pescuit Sportiv A. Craiova.

Prin Adresa din 9

iulie 2012, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu

Vâlcea a comunicat reclamantei rezilierea contractului de gestionare încheiat

pentru fondul de vânătoare nr. 65 Cernătești, județul Dolj, precum și

obligațiile ce îi revin acesteia până la preluarea efectivă în gestiune a

fondului de vânătoare de către noul gestionar.

Prin Decizia nr. 2358

din 21 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul declarat de

reclamanta A.J.V.P.S. Dolj împotriva Sentinței civile nr. 269 din 3 iulie 2013,

ca nefondat.

Prin urmare, în mod

judicios s-a reținut că motivele invocate de recurenta-reclamantă în susținerea

nulității Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012, vizând procedura finalizată

anterior prin rezilierea Contractului nr. X1 din 8 iunie 2011, au făcut

obiectul unui alt litigiu, soluționat în mod irevocabil, motiv pentru care nu

pot fi examinate de către instanța de contencios administrativ în prezenta

cauză.

Susținerile formulate

de recurentă, conform cărora Contractul nr. X2 din 13 iulie 2012 a fost

încheiat prin utilizarea unor înscrisuri false, sunt neîntemeiate.

În acord cu

judecătorul fondului, se constată că Sentința penală nr. 17 din 7 februarie

2012, pronunțată de Judecătoria Filiași în Dosarul nr. 1680/230/2011, nu face

dovada existenței unor înscrisuri false în cuprinsul documentației care a stat

la baza încheierii Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012, cu atât mai mult cu

cât, potrivit Adresei din 12 iulie 2012, emisă de I.P.J. Dolj, în cauză s-a

început urmărirea penală in rem pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 288, 290, 291 și 292 C. pen., dosarul aflându-se în faza de urmărire

penală.

De asemenea,

Ordonanța din 17 decembrie 2013, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Filiași în Dosarul nr. 130/P/2011, nu probează susținerile recurentei

referitoare la încheierea contractului prin utilizarea unor înscrisuri false.

Critica

recurentei-reclamante privind încheierea Contractului nr. X2 din 13 iulie 2012,

cu încălcarea dispozițiilor art. 18 lit. e) din Contractul-cadru de gestionare

a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor de vânătoare, aprobat prin

Ordinul nr. 219/2008, este nefondată.

Sentința civilă nr.

234 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1711 din 29

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, și constituie titlu executoriu potrivit dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult, se

învestesc cu formulă executorie și se execută silit potrivit dreptului comun,

toate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța

de contencios administrativ prin care se instituie obligația de plată a unor

sume de bani - cu titlu de despăgubiri, compensație, penalități ori cheltuieli

de judecată, în acest sens fiind soluția de principiu adoptată de judecătorii

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în ședința din 20 februarie 2012, în vederea interpretării și

aplicării unitare a legii, în raport de dispozițiile art. 126 alin. (3) din

Constituție, republicată, și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată.

Cum în speță, prin

Sentința civilă nr. 234 din 19 aprilie 2011, rămasă irevocabilă, instanța de

contencios administrativ nu a instituit obligația de plată a unei sume de bani,

nu sunt incidente dispozițiile referitoare la învestirea cu formulă executorie,

prevăzute de art. 269 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, în

temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de

reclamanta A.J.V.P.S. Dolj, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor Sportivi Dolj

împotriva Sentinței civile nr. 265 din 4 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ