ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Județeană A. Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Asociația Vânătorilor și Pescarilor A. și Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea (fostul Inspectorat Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare), să se constate nulitatea contractului nr. x din 13.07.2012 încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația Vânătorilor și Pescarilor A. pentru fondul cinegetic 65 Cernătești Dolj și să se constate valabilitatea Contractului nr. x din 08.06.2011 încheiat între reclamantă și pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor pentru fondul cinegetic 65 Cernătești, Dolj, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 433 din 12 octombrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Asociația Județeană A. Dolj a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta a susținut următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., se susține că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pe motive care sunt străine acțiunii, în sensul că și-a întemeiat hotărârea pe considerentele Deciziei nr. 764/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost respins recursul reclamantei în considerarea faptului că nu a fost făcută dovada existenței unor înscrisuri false în cuprinsul documentației de atribuire, ignorând dovada cu încheierea din 21.01.2015 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin respingerea recursului, prin care înscrisurile folosite în procedura de atribuire au fost desființate.

În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. reclamanta s-a prevalat de următoarele argumente:

Motivele de nulitate ale contractului nr. x/2012 sunt întemeiate pe constatările jurisdicționale ale instanței penale și au la bază încheierea din 21.01.2015, prin care reclamanta pretinde că au fost depuse la dosarul documentației de atribuire înscrisuri false, fictive, în scopul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită.

În aceste condiții, se observă că nu a fost analizată chestiunea falsului de către instanțele judecătorești, aceasta fiind stabilită ulterior de instanțele judecătorești, astfel că optica instanței potrivit căreia contractul în discuție nu mai poate fi supus nici unei analize jurisdicționale este apreciată ca greșită.

Instanța de fond a fost în eroare cu privire la obiectul acțiunii, reclamanta solicitând constatarea nulității contractului nr. x/2012, pentru neîndeplinirea condiției de atribuire directă a acestuia, dovedindu-se că un membru al asociației pârâte a contrafăcut mai multe semnături de pe listele de aderare, astfel că asociația de proprietari nu deținea 50% din fondul de vânătoare și în consecință nu putea să-l atribuie pârâtei.

Contractul a fost încheiat în temeiul unor acte false, consecința juridică fiind cea a anulării și nu a rezilierii, întrucât cauzele de nulitate sunt concomitente cu încheierea contractului, iar cauzele de reziliere sunt ulterioare încheierii acestuia.

Faptul că, prin Decizia nr. 104 din 16.12.2015 Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea a dispus rezilierea acestui contract, în opinia reclamantei, nu împietează asupra soluționării prezentei cauze tocmai datorită efectelor juridice ale celor două instituții de drept, nulitate, respectiv reziliere.

Capătul de cerere privind constatarea valabilității Contractului nr. x din 08.06.2011 și de predare către reclamantă a fondului nr. 65 Cernătești, se consideră că este, din punctul de vedere al recurentei, consecința firească a admiterii primului capăt de cerere.

Rezilierea acestui contract a fost dispusă în considerarea atribuirii fondului de vânătoare către intimată, așa încât anularea Contractului nr. x/2012 determină înlăturarea efectelor deja produse, respectiv reluarea contractului încheiat între reclamantă cu Ministerul Mediului și nu cum nelegal a reținut prima instanță în sensul menținerii rezilierii astfel dispuse.

Se mai arată că în cadrul procedurilor de atribuire a fondului de vânătoare nr. 65 Cernătești au participat numai reclamanta și intimata, astfel că urmare a anulării contractului intimatei fondul îi revine reclamantei.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările formulate intimații Asociația A., Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Mediului au solicitat respingerea recursului reclamantei, apreciind că hotărârea instanței de fond ca legală.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantei, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege și nu de cele invocate de reclamant.

O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății, astfel că respingerea acțiunii reclamantei s-a întemeiat pe argumentele invocate de părțile adverse, însușite de instanța de fond, iar susținerile reclamantei au fost apreciate, în consecință, nefondate.

Prin urmare este nefondată această critică de nelegalitate.

Neîntemeiat este și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, reclamanta solicită anularea unui contract administrativ încheiat între alte părți, care a fost reziliat, și de asemenea validarea unui contract de aceeași natură, încheiat între reclamantă și Ministerul Mediului, care de asemenea a fost reziliat, prin acest capăt de cerere dorindu-se de fapt revitalizarea acestui din urmă act juridic, astfel desființat, privit ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere.

Premisa oricărei acțiuni în anularea unui act juridic este ca acesta să se afle în ființă, respectiv să producă efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat, pentru că scopul acestei sancțiuni juridice este înlăturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Odată înlăturate aceste efecte juridice pe calea altei sancțiuni juridice, respectiv rezilierea, cu efecte identice acțiunii în anulare a unui contract administrativ cu efecte succesive în timp, lipsește de obiect cererea în anulare, care sub aspect procesual nu suportă nici exigența interesului, privită ca o condiție de exercitare a acțiunii, și nici a vătămării unui drept sau unui interes legitim, privită ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Este irelevant sub acest aspect, împrejurarea că motivele care atrag sancțiunea anulării sunt diferite de cele ale rezilierii, întrucât efectele celor două sunt identice în cazul contractelor cu executare succesivă, desființarea contractului și încetarea efectelor sale pentru viitor, fiind inadmisibilă anularea unui contract deja reziliat sau rezilierea unui contract în privința căruia o instanță judecătorească a pronunțat sancțiunea nulității, premisa fiind aceeași în cazul fiecărei sancțiuni, un contract în vigoare, condiție care însă nu este îndeplinită în cauză.

Discuția despre prioritatea celor două sancțiuni s-ar fi pus numai în ipoteza exercitării acțiunilor corespunzătoare, în mod concomitent, când instanța trebuie să dea prevalență analizei sancțiunii nulității, întrucât cauzele de nulitate sunt anterioare ori concomitente momentului încheierii contractului, iar numai în măsura în care acestea nu se verifică, instanța ar fi ținută a analiza și cauzele de reziliere invocate, care sunt întotdeauna situate din punct de vedere temporal după încheierea contractului.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta îi leagă soarta de efectul nulității Contractului nr. x/2012 încheiat între Asociația Județeană A. cu Ministerul Mediului, sancțiune solicitată prin primul capăt de cerere, considerând că repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract, care a constituit cauza rezilierii contractului încheiat de reclamantă cu ministerul menționat, ambele având același obiect, respectiv atribuirea fondului cinegetic 65 Cernătești Dolj, ar impune în vigoare acest din urmă contract.

Or, așa cum s-a menționat în precedent, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond în mod legal a respins cererea de anulare contractului nr. x/2012, astfel că cererea de "validare" a contractului anterior, al cărui titular era reclamanta, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, se impunea a fi respinsă, așa cum în mod temeinic a dispus judecătorului fondului.

Această cerere este inadmisibilă și prin ea însăși, întrucât, reclamanta solicită repunerea în vigoare, resuscitarea a unui contract legal desființat, pretenție care nu are acoperire legală. De lege lata o instanță judecătorească nu poate, în lipsa manifestării de voință expresă a părților, să le suplinească voința în sensul revitalizării unui contract anterior desființat, conduită care ar contraveni și autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească prin care, cu caracter definitiv, s-a statuat asupra legalității rezilierii contractului în cauză.

În fine, stricto sensu solicitarea de validare a unui act juridic presupune cercetarea de către instanță a tuturor cauzelor de validitate a acestuia, în lipsa invocării vreunui motiv de nulitate absolută sau relativă, conduită inadmisibilă din perspectiva rolului instanțelor judecătorești în procesul civil, care sunt ținute a analiza și cerceta situații juridice concrete și a sancționa, atunci când constată încălcări ale legii invocate de părți sau din oficiu, conduitele care se abat de la prescripțiile legale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menținerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Asociația Județeană A. Dolj împotriva Sentinței nr. 433 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - ED