ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 774 din 23

decembrie 2003, Tribunalul Cluj i-a condamnat pe inculpații:

1.- T.A. și,

2.- S.C. ambii pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b)

art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., la pedepsele de câte 7 ani

închisoare fiecare.

S-a făcut aplicațiunea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a ambilor inculpați și potrivit art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedepse timpul arestului preventiv începând din 19 mai 2003 la 23

decembrie 2003.

S-a dispus confiscarea specială a

următoarelor corpuri delicte: o bucată dintr-o coadă de mătură și un cuțit cu

lama ruptă.

Inculpații, au fost obligați, în

solidar, să plătească părții civile T.A. despăgubiri materiale în sumă de

5.583.737 lei și daune morale de 200.000.000 lei, respingând restul

pretențiilor civile formulate.

A obligat inculpații, în solidar, să

plătească către Clinica Chirurgie Maxilo-Facială Cluj Napoca cheltuieli de

spitalizare cu partea vătămată în sumă de 2.747.228 lei, cu dobânda legală de

la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectuarea plății.

Potrivit art. 189 C. proc. pen.,

onorariile avocațiale din oficiu de câte 600.000 lei se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat să plătească câte 3.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Cluj s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a

inculpaților T.A. și S.C., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit.

a) și c) C. pen., săvârșită prin aceea că în noaptea de 22 martie 2003, cei doi

inculpați, împreună cu numita R.E., prin întrebuințarea de violențe în urma

cărora partea vătămată T.A. a suferit leziuni corporale vindecabile în 16 – 18

zile îngrijiri medicale, i-au sustras acesteia o bluză și un lănțișor de argint

cu două medalioane.

Ascultați în instanță, ambii

inculpați au declarat că înțeleg învinuirea ce li se aduce, inculpatul S.C.

revenind asupra declarației de recunoaștere dată anterior, menționând că doar

inculpatul T.A. a comis fapta, acesta din urmă indicând participarea sa la

infracțiune.

În cauză partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 18.650.000 lei daune materiale, reprezentând

contravaloarea cheltuielilor avute pentru refacerea sa după agresiune și cu

suma de 472.350.000 lei daune morale.

Din actele și lucrările dosarului,

declarațiile inculpaților, declarația părții vătămate, ale martorilor S.T.,

D.D., R.E., S.M., F.R., S.L., Ț.M., M.Șt., instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 22 martie 2003, în

jurul orei 22,30, partea vătămată T.A.S., în vârstă de 17 ani, a intrat într-un

local cunoscut sub denumirea de B.L., situat în municipiul Cluj-Napoca, unde

urma să se întâlnească cu prietenul său M.C. În timp ce-l aștepta pe acesta

și-a cumpărat două sticle cu bere, așezându-se la o masă la care, la scurt

timp, s-au așezat cu permisiunea părții vătămate și inculpații S.C. și T.A.,

apoi și prietena acestuia din urmă, R.E. Consumând băuturi alcoolice la aceeași

masă, inculpații au intrat în vorbă cu partea vătămată, care la plecare, în jurul

orei 1,30 – 2,00, văzând că prietenul său nu vine la întâlnire și auzind că

inculpații merg în aceeași direcție, a fost de acord să se deplaseze cu același

taximetru, solicitat de aceștia și martora R.E.I.

În drum, inculpatul T.A. i-a cerut

taximetristului să oprească la un bar cu program non-stop pentru a cumpăra o

sticlă de Florio, după care și-au continuat drumul până în dreptul imobilului

în care locuiește inculpatul S.C., situat pe str. Rovine.

După ce partea vătămată T.A.S. a

contribuit la plata contravalorii cursei, a fost de acord să-i însoțească pe

inculpați, la invitația acestora, în beciul aparținând inculpatului S.C., unde

intenționau să consume băutura alcoolică cumpărată.

La scurt timp după ce au coborât la

subsolul blocului unde era situat beciul, inculpații s-au înțeles să-i sustragă

părții vătămate banii pe care îi avea asupra sa. Astfel, inculpatul T.A. i-a

cerut o sumă de bani și pentru că partea vătămată afirmase că nu are nici un

leu, i-a cerut să scoată tot din buzunare. Partea vătămată T.A.S. a refuzat,

motiv pentru care inculpatul T.A. i-a aplicat mai multe lovituri peste corp cu

o coadă de mătură găsită la fața locului, apoi cu pumnul și picioarele. A

intervenit și inculpatul S.C., care i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri

cu pumnul peste față, acesta căzând la pământ, după care, sub amenințarea

inculpatului T.A., care-i spunea că va ajunge în locul părții vătămate, R.E. a

lovit-o și ea, de frică, cu piciorul (în zona feței).

Pentru a se convinge că partea

vătămată nu mai are bani, inculpatul T.A. a început să o dezbrace, verificând

conținutul buzunarelor, ocazie cu care și-a însușit o bluză pe care a

îmbrăcat-o, spunându-i că „nu o s-o mai vadă”.

Deoarece partea vătămată a început

să strige după ajutor, inculpații au legat-o peste gură cu proprii chiloți,

apoi au tăiat-o pe spate cu un cuțit ce avea lama ruptă, găsit pe o masă din

acel beci. Înfrângând rezistența părții vătămate, inculpatul T.A. i-a sustras

lănțișorul din argint cu 2 medalioane (sub formă de cheie și simbolul, zodiei

vărsător), pe care-l avea la gât, lăsând-o culcată la pământ, unde a și

adormit, după care, atât el, cât și inculpatul S.C., s-au culcat pe patul din

beci, iar martora R.E. pe un scaun.

După câteva ore partea vătămată s-a

trezit, iar după ce s-a îmbrăcat trezindu-se și inculpații, a fost ajutată să

iasă din beci de către S.C.

Partea vătămată T.A.S. a reușit să

se deplaseze până la ieșirea din imobil, unde, făcându-i-se rău, s-a așezat pe

scări, loc în care a fost găsit de martorii F.R.V. și S.L.I., care au anunțat

salvarea, ce l-a transportat la spital.

În declarațiile inițiale, partea

vătămată afirmase că a fost împiedicată de inculpați să plece, fiind obligată

să rămână în acel loc, ulterior revine asupra acestei declarații, precizând că

după ce l-au bătut și i-au luat bunurile, aceștia l-au lăsat în pace, dar nu a

reușit să plece datorită stării de ebrietate și a loviturilor primite. Pe

parcursul urmăririi penale, inculpatul S.C. a urmărit să se sustragă

răspunderii penale, revenind asupra declarațiilor în care recunoscuse comiterea

infracțiunii de tâlhărie, susținând că se afla în cu totul altă parte, însă nu

a putut dovedi acest lucru; pus în fața probelor administrate, revine și

recunoaște comiterea faptei.

Împotriva sentinței penale nr. 774

din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, au declarat apel inculpații T.A. și

S.C. care au solicitat desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Inculpatul T.A. a solicitat a i se

reduce cuantumul pedepsei ce i s-a aplicat, pe care o apreciază ca fiind prea

severă în raport cu fapta comisă.

Inculpatul S.C., în principal, a

solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., susținând că infracțiunea de tâlhărie a fost comisă doar de

inculpatul T.A.

În subsidiar, inculpatul S.C. a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

A susținut că în situația în care nu

se va dispune achitarea lui, instanța trebuie să-l condamne doar pentru

infracțiunea de lovire deoarece el nu a participat la sustragerea bunurilor

părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 91 din 18

martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpați, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații T.A. și S.C., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor

și, pe fond, în principal, achitarea întrucât nu a săvârșit fapta, în subsidiar

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1)

C. pen. și reducerea pedepselor, iar în ultim subsidiar reducerea pedepsei

(inculpatului S.C.) și reducerea pedepsei (inculpatului T.A.).

Verificând actele dosarului, Curtea

constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor săvârșite.

Solicitarea inculpatului S.C., în sensul de a se

dispune achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât nu ar fi

săvârșit fapta nu poate fi primită, susținerile sale fiind infirmate de probele

existente în cauză.

Astfel, probele administrate în cauză

demonstrează că atât inculpatul S.C., cât și inculpatul T.A. au întrebuințat

violențe exercitate asupra părții vătămate T.A.S., în urma cărora acesta a

suferit leziuni vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale, cu scopul de

a-i sustrage o bluză și un lănțișor de argint cu două medalioane.

Sunt de reținut, în acest sens,

declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, declarațiile

inculpaților.

Din aceleași considerente nu poate

fi primită nici solicitarea inculpatului S.C., în sensul schimbării încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen.

Cât privește pedepsele aplicate

inculpaților, Curtea constată că la individualizarea acestora s-au avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările

și condițiile concrete de comitere a faptelor, gradul de pericol social al

infracțiunii aspecte care au determinat stabilirea unor pedepse care, prin

cuantum și mod de executare, contribuie la asigurarea scopurilor pedepsei

prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, nu sunt motive care

să justifice reducerea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege, așa

cum solicită inculpatul T.A. prin recursul declarat.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respinse recursurile declarate, ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.C. și T.A. împotriva deciziei penale nr. 91 din 18

martie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpaților durata arestării preventive de la 19 mai 2003 la 9 iulie 2004,

pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.