ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1527/2005

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 407

din 25 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța au fost condamnate

următoarele inculpate:

1.

D.E.

la 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art.

257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu referire la art. 1

lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 13 pct. 3 din Legea nr. 503/2002 și de art.

257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 13 pct.

3 din Legea nr. 503/2002 și art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2.

H.V.

la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru complicitate la

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

26, raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

combinat cu art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 13 pct. 3 din Legea nr.

503/2002.

În baza art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpatelor pe o durată de 5 ani și 3 luni pentru inculpata D.E. și pe o

durată de 4 ani și 8 luni pentru inculpata H.V.

S-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatele să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

lit. a), b) și c) C. pen.

S-a desemnat cu

supravegherea inculpatelor S.R.S. de pe lângă Tribunalul Constanța.

S-a atras inculpatelor atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a dedus din durata

pedepsei aplicate inculpatei D.E. perioada executată prin arest preventiv de la

7 februarie 2003 la 16 mai 2003.

În baza art. 6

1

alin.

(4) din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea

în solidar a inculpatelor la restituirea următoarelor sume: 100 dolari S.U.A.

către C.A.; 1000 dolari S.U.A. către S.V.; 400 dolari S.U.A. către C.G.; 500 dolari

S.U.A. către I.D. și 600 dolari S.U.A. către C.M.

În baza art. 6

1

alin.

(4) din Legea nr. 78/2000 inculpata D.E. a fost obligată la restituirea sumei

de 500 dolari S.U.A. către B.I.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., combinat cu art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2), combinat

cu art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpata H.V. suma de 500

dolari S.U.A. obținută de la I.L.

Conform art. 191 C. proc.

pen., inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că, în

perioada iunie 2001 – ianuarie 2002, inculpata D.E., în calitate de referent la

Primăria orașului Năvodari, la intervale relativ scurte de timp, dar în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în baza înțelegerii cu inculpata H.V.,

și singură, în septembrie 2002, a pretins și primit sume de bani de la 8

persoane din Năvodari, pe care le-a lăsat să înțeleagă că poate interveni și

influența consilieri din comisia socială și din cadrul consiliului local,

pentru a li se aproba concesionarea unor loturi de teren sau primirea unor

locuințe sociale.

S-a reținut astfel că,

urmare solicitărilor primite de la locuitorii orașului Năvodari, consiliul

local a hotărât concesionarea, cu licitație sau fără licitație, a unor loturi

de teren pentru construirea de case, cât și atribuirea unor locuințe sociale.

În luna iunie 2000,

inculpata D.E. s-a înțeles cu H.V., în sensul ca aceasta din urmă să contacteze

familii interesate în obținerea de loturi de terenuri și locuințe sociale, să

le promită că inculpata D.E. le va satisface cererile, deoarece are

posibilitate, prin natura funcției sale, să influențeze consilierii în

aprobarea solicitărilor.

Astfel, în iunie 2001,

inculpata H.V. a pretins și primit de la S.V. 1.000 dolari S.U.A. pentru

concesionarea a două loturi de teren. Suma de bani a fost dată inculpatei D.E.

În luna septembrie 2001,

inculpata Herghelegiu a primit de la C.G. 400 dolari S.U.A.; de la I.L. 500 dolari

S.U.A.; de la R.V. 500 dolari S.U.A. și în luna octombrie 2001 de la I.D. 500 dolari

S.U.A.; de la C.M. 600 dolari S.U.A. și în luna ianuarie 2002, 500 dolari S.U.A.

de la P.C.

S-a mai reținut că, în

septembrie 2002, inculpata D.E. a pretins și primit direct de la B.I.D. 500 dolari

S.U.A., spunându-i că poate interveni pe lângă membrii comisiei sociale și pe

lângă consilieri locali pentru a o ajuta să obțină un teren în concesiune.

Prin decizia penală nr. 241/

P din 29 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata D.E. și au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpatul H.V.,

în sensul că s-a înlăturat din sentință dispoziția de confiscare a sumei de 500

dolari S.U.A. de la inculpata apelantă.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut

că este neîntemeiată susținerea inculpatei D.E. că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnată, această susținere

fiind infirmată de declarațiile martorilor B.I. și B.L., precum și de

declarațiile coinculpatei H.V., coroborate și cu declarațiile celorlalți

martori.

S-a mai reținut că declarațiile

martorilor infirmă și susținerea inculpatei D.E., în sensul că sumele de bani

primite de la diferite persoane au constituit împrumuturi.

De asemenea, s-a reținut că

nu există dovezi că au fost restituite sumele primite de la C.G., S.V., C.M. și

I.D., astfel încât nu este întemeiată solicitarea inculpatei Herghelegiu de a

se înlătura obligarea sa la plata acestor sume.

S-a constatat că, întrucât

sumele pretinse și primite nu depășesc 4.000 Euro, urmărirea penală s-a făcut,

în condițiile legii, de către P.N.A. – Serviciul Anticorupție Constanța.

În concluzie, s-a constatat

că prima instanță a reținut în mod legal, atât vinovăția inculpatelor cât și

încadrarea juridică a faptelor, pe care a schimbat-o corect făcând aplicarea

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că pedepsele au

fost just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea

de executare.

S-a constatat că apelul

inculpatei Herghelegiu este întemeiat, însă în ce privește confiscarea sumei de

500 dolari S.U.A., întrucât din declarațiile martorilor I.L. și I.L. rezultă că

aceștia i-au dat 300 și nu 500 dolari S.U.A.

Decizia a fost atacată cu

recurs de inculpata D.E. care a solicitat casarea hotărârilor și restituirea

cauzei procurorului, întrucât competența de efectuare a urmăririi penale nu aparținea

P.N.A. sau achitarea inculpate, întrucât nu rezultă cu certitudine vinovăția

acesteia.

Recursul își găsește temeiul

în dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

și 18 C. proc. pen.,

dar nu este fondat.

Susținerea inculpatei că

urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent este nefondată.

Astfel, se constată că

rechizitoriul a fost emis la 10 februarie 2003, deci anterior modificării

competenței P.N.A. prin Legea nr. 161/2003.

Așa fiind, se constată că,

întrucât inculpata făcea parte, conform pct. 8 din anexa la Legea nr. 188/1999

din categoria funcționarilor publici, legal urmărirea penală a fost efectuată

conform art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 al P.N.A. – Serviciul

Teritorial Constanța.

Este nefondată și susținerea

inculpatei că nu este cert dovedită comiterea faptei pentru care a fost condamnată.

Astfel, din declarațiile

coinculpatei H.V., coroborate cu cele ale martorilor S.E., C.A., C.G., B.I., B.L.,

S.V., I.D., C.M., S.J. și Z.T., din procesele-verbale de confruntare, rezultă

fără putință de tăgadă că inculpata a pretins și primit, în perioada iunie 2001

– ianuarie 2002, de la un număr de 8 persoane, în 7 cazuri cu complicitatea

coinculpatei, diverse sume de bani în valută, pretinzând că în calitate de referent

de specialitate la Primăria Năvodari, are influență asupra consilierilor și

membrilor comisiei sociale și poate interveni pentru rezolvarea unor cereri de concesionare

a terenurilor sau atribuirea unor locuințe sociale.

Fiind pe deplin dovedită

existența infracțiunii și comiterea ei de către inculpată, corect s-a dispus

condamnarea acesteia.

Întrucât din examinarea

cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare, care să poată fi luat

în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.E. împotriva deciziei penale nr. 241/ P din 29

octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2005.