ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2832/2014

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 108/P din 22 mai 2013, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

A constatat că prin încheierea din 15 noiembrie 2012 s-au admis cererile inculpaților M.D.M. și G.G. și s-a respins cererea inculpatului C.P.P. de aplicare a procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților C.P.P., M.D.M., D.C.V. și G.G., în sensul reținerii prevederilor art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., pentru infracțiunea pentru care fiecare din acești inculpați a fost trimis în judecată.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul D.M.,  fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.P.P.,  cu antecedente penale care nu constituie recidivă (art. 38 alin. (2) C. pen.), la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C.V. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.D.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 86 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților, pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul D.M., pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni pentru inculpații C.P.P. și D.C.V. și pe un termen de încercare de 4 ani pentru inculpații M.D.M. și G.G., termene stabilite conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, a fost obligat fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 86 alin. (4) C. pen., s-a dispus ca supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere să se efectueze de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86

4

alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei sentințe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului D.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și calitatea de inginer specialist în cadrul R. Bihor) cu titlu de pedeapsă accesorie și în baza art. 65 - 66 C. pen. interzice aceluiași inculpat exercitarea acelorași drepturi pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen. li s-a interzis inculpaților C.P.P., D.C.V., M.D.M. și G.G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și activități de intermediere pentru persoane fizice și juridice în relația cu R.) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate tuturor inculpaților pe durata suspendării executării pedepselor principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. durata reținerii și arestării preventive din 20 ianuarie 2011 până la data de 25 ianuarie 2011 incluși, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.D.M. durata reținerii din data de 21 ianuarie 2011.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. li s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea următoarele sume de bani:

- de la inculpatul D.M., echivalentul în RON a sumei de 100 euro;

- de la inculpatul C.P.P. suma de 150 de RON și echivalentul în RON a sumei totale de 350 de euro;

- de la inculpatul M.D.M. suma totală de 1450 de RON și echivalentul în RON a sumei de 100 euro;

- de la inculpatul D.C.V. suma totală de 600 lei;

- de la inculpatul G.G. suma totală de 600 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a câte 150 RON cu titlu de onorariu parțial apărători din oficiu, av. Ț.C., B.A., G.N. și C.I., conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3167, nr. 3169, nr. 3168 toate din 07 iunie 2012, respectiv nr. 3164 din 06 iunie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații D.M., C.P.P. și D.C.V. la plata a câte 3800 RON fiecare și inculpații M.D.M. și G.G. la plata a câte 3300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la data de 30 mai 2012 sub Dosar nr. 5288/111/2012 au fost trimiși în judecată: inculpatul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpatul C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpatul M.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpatul D.C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și inculpatul G.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fața instanței, la termenul din 31 octombrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații C.P.P., G.G. și M.D.M. au solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. Prin încheierea din 15 noiembrie 2012 s-au admis cererile inculpaților M.D.M. și G.G. și s-a respins cererea inculpatului C.P.P. de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. De asemenea, s-a amânat cauza în vederea efectuării cercetării judecătorești în ceea ce-i privește pe inculpații D.M., C.P.P. și D.C.V.

Inculpatul D.M. a fost reținut 24 ore în faza de urmărire penală, la data de 20 ianuarie 2011 și a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 2/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 21 ianuarie 2011 din 21 ianuarie 2011 până în data de 25 ianuarie 2011 când prin Încheierea penală nr. 2/Î/R/2011 Curtea de Apel Oradea a admis recursul inculpatului, a respins propunerea de arestare preventivă, a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile impunând inculpatului respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145

1

alin. (2), raportat la art. 145 alin. (1

1

) lit. e), f), g) și h) C. proc. pen. și obligațiile prevăzute de art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1

2

) C. proc. pen. de a nu se apropia și lua legătura cu denunțătorii și martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2

2

) și alin. (3) C. proc. pen. și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.M. dacă nu este arestat în altă cauză.

Inculpatul M.D.M. a fost reținut 24 ore în faza de urmărire penală, la data de 21 ianuarie 2012.

Din copia cazierului judiciar a rezultat că inculpații G.G., M.D.M., C.P.P. și D.M. nu au antecedente penale.

Din copia cazierului judiciar a inculpatului D.C.V. a rezultat că, prin Sentința penală nr. 977 din 12 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 1458/271/2008 definitivă prin Decizia penală nr. 250/R din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 - 82 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 20 ianuarie 2011, inculpatul D.M., în calitate de funcționar în cadrul R. Român - Reprezentanța Bihor, a primit de la inculpatul C.P.P. (denunțător al acestei fapte) suma de 100 de euro care nu i se cuvenea, în legătură cu îndatoririle de serviciu, respectiv pentru a obține în favoarea denunțătorului, în mod preferențial, programarea la R. Bihor a unui autoturism pentru omologare și depreciere și pentru a-i facilita omologarea altui autoturism pe numele unei persoane încadrată în grad de handicap, în vederea eludării taxei de poluare. Cu același prilej, nu a respins promisiunea aceluiași denunțător de a împărți ulterior cu acesta o altă sumă de bani.

Această faptă rezultă din coroborarea probelor legal administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, la data de 01 aprilie 2010, C.P.P. a formulat un autodenunț, din care a rezultat că în perioada 01 iulie 2007 - 01 iulie 2008, beneficiind de complicitatea funcționarilor R. Bihor, pe care îi mituia, a reușit să înmatriculeze circa 30 de autoturisme pe persoane cu handicap. Inginerii R. Bihor îi solicitau mita prin mai multe procedee: fie banii erau lăsați în documentația necesară omologării autoturismelor, fie inginerii îi dădeau cheile de la autoturismele proprii pentru a pune banii în interiorul acestora, fie mita era lăsată în scrumiera autovehiculului prezentat la omologare. Din cuprinsul aceluiași autodenunț a mai rezultat că sumele de bani erau cerute de funcționari pentru ca aceștia să "închidă ochii" în momentul în care erau prezentate autoturismele în vederea omologării pe persoane cu handicap, atunci când era folosit același dispozitiv la mai multe autoturisme, sens în care efectuau fotografii de la distanță mare, pentru a nu putea fi vizualizate detalii cu privire la acele dispozitive speciale, care, în multe cazuri, erau montate doar formal pe autoturism, funcționarii neefectuând testarea acestora.

Subsecvent acestui autodenunț, în dosarul penal instrumentat de DNA - Serviciul Teritorial Oradea, cu privire la faptele de corupție reclamate, la solicitarea procurorului, Tribunalul Bihor a emis începând cu data de 25 noiembrie 2010 autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de mai multe persoane, între care și inculpații, precum și autorizații de efectuare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, pe momente operative, și de imagini, procurorul dispunând de asemenea, prin ordonanța din 27 decembrie 2010, autorizarea investigatorului cu identitate reală P.C.I. Rezultatul acestor convorbiri și înregistrări, precum și rezultatul activității investigatorului, s-a consemnat în procesele-verbale aflate la dosarul cauzei, din cuprinsul acestora rezultând indicii puternice de implicare a funcționarilor R. Bihor și a intermediarilor, în fapte de corupție în legătură cu activitatea R. Bihor.

În acest context, la data de 20 ianuarie 2011, C.P.P. a formulat un nou autodenunț, în cuprinsul căruia a reiterat aspectele arătate în cel anterior, precizând însă faptul că persoana din cadrul R. cu care avea cea apropiată relație și căreia i-a dat mită în repetate rânduri este inculpatul D.M., inginer în cadrul R. Bihor, precizând că atât pentru efectuarea omologării autoturismelor cu dispozitiv special pentru persoane cu handicap, cât și pentru obținerea programărilor preferențiale în vederea omologării autoturismelor second-hand și a efectuării deprecierii pentru luna decembrie 2010 - ianuarie 2011, inculpatul D.M. solicita și primea de regulă de la el o sumă de 50 euro/autoturism.

S-a arătat că din cuprinsul înscrisurilor de la dosar, a rezultat că la data faptelor, inculpatul D.M. era angajat în cadrul R. Român - Reprezentanța Bihor din anul 2001, în prezent ocupând funcția de inginer specialist, având ca atribuții de serviciu și omologarea vehiculelor, eliberarea cărții de identitate și eliberarea certificatului de autenticitate. Potrivit atribuțiilor de serviciu menționate în fișa postului, în timpul în care șeful Reprezentanței R. Bihor lipsea din instituție, indiferent de motiv ori de durată, inculpatul era persoana împuternicită să îl înlocuiască cu privire la exercitarea atribuțiilor specifice acestei funcții.

Urmare a autodenunțului din data de 20 ianuarie 2011, în aceeași zi, C.P.P. a prezentat două bancnote de câte 50 euro, pe care urma să le dea inculpatului D.M.

Având în vedere toate datele existente în cauză la acel moment și cuprinsul autodenunțurilor inculpatului C.P.P., s-a procedat la realizarea flagrantului, consemnându-se într-un proces-verbal și în prezența martorilor asistenți seriile bancnotelor prezentate de inculpatul C., care au fost inscripționate cu marker invizibil și cu substanță fluorescentă, cu mențiunea "mită 20 ianuarie 2010" și, în baza autorizației emisă de Tribunalul Bihor procedându-se la montarea aparaturii tehnice asupra denunțătorului C.P.P.

În aceeași zi, în jurul orelor 16:15, C.P.P. s-a deplasat la sediul R. Bihor, unde s-a întâlnit cu inculpatul D.M. în curtea instituției.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpații C.P.P. și D.M., rezultă că primul i-a cerut să-i verifice dacă un autoturism de teren M., al cărui proprietar din Satu Mare dorește să îl înmatriculeze pe persoană cu handicap, este sau nu furat din străinătate, inculpatul D.M. spunându-i că nu poate verifica autoturismul prin Interpol, însă l-a încredințat că va face verificările de rigoare în registrul instituției.

În cadrul acelorași discuții, C.P. i-a solicitat inculpatului D.M. să-i faciliteze și programarea și omologarea unui autoturism R.D., ce aparține unei persoane din Beiuș într-un timp cât mai scurt, persoană care ar fi interesată să obțină și o depreciere pentru acest autoturism, solicitare la care inculpatul D.M. i-a răspuns că "ți le fac mâine pe amândouă dacă le aduci".

Din cuprinsul acelorași discuții, rezultă că inculpatul D.M. îi sugerează denunțătorului ca pentru obținerea documentației necesare precum și a dispozitivului special în vederea omologării și înmatriculării autoturismului M. pe o persoană cu handicap, să ia legătura cu inculpatul M.D., poreclit "P.", deoarece acesta din urmă îi cunoaște pe reprezentanții B. Câmpina, care "dă telefon astăzi și mâine ai hârtia", C.P.P. dând inculpatului D.M. o hârtie pe care acesta să noteze datele de identificare ale autoturismului.

Pentru a efectua acele verificări ale celor două autoturisme, precum și a programa autoturismul R.D. pentru a doua zi, inculpatul D.M. s-a deplasat în biroul său, iar după câteva minute a revenit și i-a spus denunțătorului că autoturismul M. era deja omologat în Satu Mare din 2009, având carte de identitate, sens în care i-a înmânat lui C.P.P. un bilețel pe care i-a scris seria cărții de identitate a autovehiculului în cauză, spunându-i că întrucât autoturismul are deja carte de identitate, mai trebuie să fie rezolvată doar comanda de handicap și documentația aferentă, sens în care i-a dat numărul de telefon al inculpatului M.D., însă sus-numitul nu a răspuns la apelurile telefonice ale celor doi.

În legătură cu programarea și omologarea unui autoturism R.D., inculpatul C.P.P. i-a dictat inculpatului D.M. datele autoturismului, pe care acesta le-a notat pe o coală de hârtie, după care acesta din urmă s-a deplasat din nou la birou pentru a face programare, iar după câteva minute, l-a sunat pe C., spunându-i că nu este bun C.N.P.-ul dictat, astfel că acesta din urmă i-a dictat C.N.P.-ul său pentru a face programarea. În baza înțelegerii dintre cei doi, inculpatul D.M. a efectuat programarea autoturismului respectiv pentru a doua zi.

După efectuarea acelei programări, inculpatul D.M. a revenit în curtea instituției, ocazie cu care C.P. i-a propus inculpatului să se îndrepte înspre autoturismul inculpatului: "hai spre ma (...) Că mă vede tată lumea-aici, iar", la care inculpatul, fără nicio reținere, i-a răspuns "sigur, nicio problemă".

După câteva secunde, inculpatul a intrat în autoturismul său, iar apoi a urcat și denunțătorul C.P.P. în partea dreaptă. După o scurtă discuție legată de acel autoturism pentru care se dorea înmatricularea pe persoană încadrată în grad de handicap, denunțătorul, care avea în mână certificatul autoturismului M. din Franța, precum și bilețelul înmânat anterior de inculpat, i-a remis acestuia cele două bancnote de câte 50 euro pentru cele două servicii pe care i le-a solicitat, respectiv pentru că i-a programat în mod preferențial un autoturism pentru omologare și depreciere și pentru că urma să-i faciliteze omologarea autoturismului ce avea carte de identitate pe persoană cu handicap.

Acceptarea și primirea mitei de către inculpatul D.M., rezultă și din convorbirile purtate între cei doi redate în procese-verbale aflate la dosarul de urmărire penală și din fișierele video.

Relevantă este următoarea discuție dintre cei doi, avută în momentul luării mitei de către inculpatul D.M.:

C.P.: La (...) la asta am luat avans 500 de euro! Îți dau și ție o sută și ne-mpărțim pă restul (...) Uite aicea!

D.M.: (neintelegibil).

C.P.: Na! Deci aialaltă-i mâine dimineață, te ocupi tu de ea, vin aici și (...)

D.M.: Da, ți-o fac! Nicio problemă!

După ce, cu același prilej, între denunțătorul C.P.P. și inculpatul D.M. s-au purtat în continuare mai multe discuții, inclusiv legate de înmatricularea autoturismului pe numele persoanei cu handicap, cei doi s-au despărțit, inculpatul C.P.P. a părăsit autoturismul iar inculpatul D.M. a încercat să părăsească sediul R. Bihor la volanul autoturismului personal, însă la poartă, a fost oprit de organele de urmărire penală.

Fiind întrebat de procuror dacă are sume de bani asupra sa, acesta a răspuns afirmativ, arătând că deține suma de 250 euro și 250 RON. Inculpatul a fost întrebat despre proveniența banilor, la care acesta a răspuns că "o parte din bani, respectiv 100 euro, i-am primit de la numitul C.P.P. pentru a-i facilita omologarea unui autoturism".

În prezența martorilor asistenți, inculpatului D.M. i s-a solicitat să citească seriile de pe bancnotele având cupiura de 50 de euro primite ca mită de la C.P.P., constatându-se că acestea au aceeași serie cu cele consemnate în procesul-verbal din data de 20 ianuarie 2011.

Poziția inculpatului D.M. de recunoaștere a faptei a fost consemnată în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 20 ianuarie 2011, care a fost semnat de inculpat, fără niciun fel de obiecțiuni. Acest proces-verbal nu a fost contestat de inculpatul pe tot parcursul procesului penal.

Aceeași situație de fapt este susținută și de declarația inculpatului C.P.P. (denunțător în raport de această faptă) din 21 ianuarie 2011, declarație menținută succesiv, în cadrul reaudierilor din datele de 24 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 și 07 mai 2012, inclusiv în prezența apărătorului ales.

În declarația de învinuit din 21 ianuarie 2011, la o zi de la data flagrantului, inculpatul C.P.P. a confirmat neechivoc, că i-a dat inculpatului D.M., în mână, cele două bancnote de câte 50 de euro, declarație menținută ulterior. În declarația din 24 ianuarie 2011, C.P.P. a mai arătat că știa că inculpatul D.M., pentru 50 euro, face programări peste rând. În declarația din 27 ianuarie 2011 a explicat de ce intermediarul A. îi dădea inculpatului D.M. 100 euro/autovehicul omologat pe persoană cu handicap și nu 50 euro (pentru că monta același dispozitiv pe toate autovehiculele, aspect cunoscut de inculpat), a arătat cum inculpatul D.M. le cererea 50 euro, cum unora le cerea să lucreze numai prin SC R. Sovata (în timp ce altor intermediari le accepta să lucreze și prin SC B. SRL Câmpina, fără a mai fi necesară prezentarea autoturismului la instituția respectivă în vederea montării dispozitivului special, pe care îl montau intermediarii provizoriu în Oradea).

Declarația din 21 ianuarie 2011 dată de C.P.P., se coroborează și cu situația de fapt expusă autodenunțurile sale din 01 aprilie 2010 și din 20 ianuarie 2011, în care a explicat întreg circuitul infracțional care s-a creat în relația cu R. Bihor, circuit din care făcea parte și inculpatul D.M..

Toate aceste probe confirmă practica obișnuită care se folosea în relația dintre intermediari și funcționarii R. Bihor, inclusiv de inculpatul D.M., pentru efectuarea programărilor preferențiale, respectiv pentru omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap.

Atitudinea procesuală a inculpatului C.P.P., constantă până la data de 07 mai 2012 (când a arătat expres, în prezența apărătorilor aleși, că își menține în totalitate declarațiile din 21, 24, 27 ianuarie 2011 date în fața procurorilor DNA), constantă un interval de timp de peste 2 ani, confirmă veridicitatea susținerilor sale.

S-a arătat că schimbarea atitudinii procesuale a inculpatului C.P.P. odată cu declarația din 10 mai 2012, la peste un an și trei luni de la data flagrantului și motivele neplauzibile invocate, au condus instanța de fond la concluzia că aceste declarații ulterioare, inclusiv cea dată în fața instanței sunt nesincere și circumstanțiale.

Aceste susțineri ulterioare au fost menite să explice poziția procesuală a inculpatului D.M. (și aceasta diferită față de cea avută în momentul flagrantului), care până la acel moment nu avea niciun fel de susținere probatorie, dar și să înlăture ori cel puțin să minimalizeze întreg contextul în care a fost realizat flagrantul, apărările ulterioare ale inculpatului D.M. confirmând aceleași aspecte.

La rândul său, inculpatul D.M., prin lejeritatea, promptitudinea și normalitatea cu care a dat curs solicitărilor inculpatului C.P.P. din data de 20 ianuarie 2011, prin lejeritatea cu care a acceptat propunerea inculpatului C.P. de a se îndrepta înspre autoturismul său pentru a primi mita (pentru a nu fi văzuți de toată lumea), prin lejeritatea cu care a acceptat și primit mită, prin caracterul degajat al discuțiilor celor doi de la aceeași dată, a dovedit firescul situației în care se afla, prin atitudinea sa confirmând veridicitatea autodenunțurilor inculpatului C.P.P., cu privire la modul în care se proceda pentru efectuarea programărilor preferențiale, respectiv pentru omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap.

Caracterul neechivoc, fără ezitări al explicațiilor inculpatului D.M. în legătură cu proveniența sumei de 100 euro, din momentul surprinderii sale (explicații reiterate și în fața declarațiile date ulterior), explicații prin care a confirmat acceptarea și primirea mitei, conduce la aceeași concluzie.

După ce inculpatul D.M. a recunoscut, în momentul surprinderii sale atât că a primit, din banii avuți asupra sa, 100 euro, de la C.P.P., cât și scopul primirii acestora - pentru a-i facilita omologarea unui autoturism, ulterior, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, a arătat că exact în clipa în care C.P.P. a dat să coboare din autoturism, a lăsat lângă schimbătorul de viteză 100 euro, două bancnote a câte 50 de euro fiecare, după care a coborât în grabă din autoturism. În continuare, inculpatul D.M. a arătat că în momentul în care C. a coborât, lăsând banii lângă schimbătorul de viteză, i-a cerut în mod expres să-și ia banii de acolo, însă acesta a plecat în grabă, motiv pentru care inculpatul D.M. a luat banii și i-a pus în buzunar cu intenția de a-i restitui la prima întâlnire pe care urma să o aibă cu acesta.

Cu toate acestea, inculpatul D.M. a recunoscut că la data de 20 ianuarie 2011, anterior momentului în care C.P.P. i-a lăsat cele două bancnote de câte 50 euro, a dat curs solicitărilor acestuia, legate de efectuarea programării preferențiale și de omologarea autoturismului pe persoană cu handicap (servicii pentru care de altfel, inculpatul C.P.P. i-a dat mită). A mai recunoscut că anterior, fără să primească vreo sumă necuvenită, a mai efectuat programări preferențiale la R. Bihor, la solicitările aceluiași C.P.P.

Situația de fapt expusă de inculpatul D.M. în cursul urmăririi penale - în care a arătat în esență că, cu ocazia flagrantului, banii au fost lăsați de C. lângă schimbătorul de viteze al autoturismului și că el i-ar fi luat de acolo cu intenția de a-i restitui acestuia, fiind însă surprins de organele judiciare - este contrazisă atât de declarațiile inițiale ale inculpatului C.P.P. cât și de procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio-video aferente discuției dintre cei doi, din cuprinsul cărora rezultă neechivoc că în momentul înmânării celor două bancnote de câte 50 de euro de către C.P.P., inculpatul D.M. le-a introdus imediat într-un buzunar din partea dreaptă, iar după aceea, au purtat discuții amicale câteva minute, din cuprinsul cărora nerezultând niciun indiciu că inculpatul ar fi dorit restituirea acelor bancnote ori că ar fi respins promisiunea de împărțire ulterioară a restului de 500 euro luat ca și avans de către C.P.

Din înregistrarea video aferentă discuției dintre cei doi rezultă că imediat ce C.P.P. a ieșit din autoturismul inculpatului, s-a îndreptat cu un mers obișnuit și nu în grabă (cum a susținut inculpatul D.M.) înspre un autoturism, care se afla în imediata apropiere a autoturismului inculpatului.

Din aceeași înregistrare video, nu rezultă ca, imediat după primirea mitei ori imediat după părăsirea autoturismului de către C.P.P., inculpatul D.M. să fi avut vreun gest de neacceptare, de refuz al mitei, că ar fi încercat să-l urmeze pe C.P.P. pentru a-i restitui de îndată cele două bancnote, ori că ar fi încercat să-l apeleze telefonic (astfel cum a făcut atunci când a constatat că acel CNP nu e bun).

Instanța de fond a mai reținut și caracterul contradictoriu al declarațiilor aceluiași inculpat, în legătură cu locul în care ar fi fost puse/aruncate cele două bancnote de către inculpatul C.P.P.

După ce pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul D.M. a arătat că bancnotele au fost puse lângă schimbătorul de viteze, în fața instanței a arătat că în momentul în care a coborât, înainte să închidă portiera a aruncat în fața scaunului din partea dreaptă cele două bancnote de 50 euro fără să-i spună nimic (această atitudine procesuală a inculpatului s-a schimbat concomitent cu cea a inculpatului C.P.P., care și el, în fața instanței a arătat că a aruncat cele două bancnote de câte 50 euro, în contradicție totală cu tot ceea ce a declarat anterior). Văzând că acesta a aruncat ceva instinctiv s-a uitat la ce a aruncat, a văzut cele două bancnote, le-a ridicat și l-a căutat cu privirea pentru a i le restitui însă deși era vorba de câteva secunde, a dispărut. S-a îndreptat cu autoturismul spre a doua poartă moment în care a fost oprit de organele judiciare, cărora le-a spus că cei 100 euro de la inculpatul C.P. sunt pentru o omologare. A arătat că nu a mai purtat nicio discuție cu inculpatul C.P. după ce acesta a aruncat cele două bancnote. Nu a putut preciza de ce nu l-a sunat pe inculpatul C.P. de pe telefonul mobil imediat pentru a-i restitui suma de 100 euro, datorită probabil timpului foarte scurt din acel moment până în momentul în care a ajuns la poarta instituției.

Prin urmare, probele expuse anterior dovedesc neechivoc acceptarea și primirea mitei de către inculpatul D.M., pentru serviciile solicitate de inculpatul C.P., solicitare căreia i-a dat curs și dovedesc nesinceritatea declarațiilor inculpaților C.P.P. (subsecvente datei de 07 mai 2012) și D.M. (subsecvente momentului flagrantului).

Contrar apărărilor expuse de inculpatul D.M., instanța de fond a apreciat că flagrantul din data de 20 ianuarie 2011 nu a fost organizat cu încălcarea prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nefiind vorba de o determinare, o provocare a inculpatului D.M. (de către autoritățile judiciare) să săvârșească infracțiunea de luare de mită.

Contrar acelorași apărări, instanța de fond a apreciat că situația de fapt din prezenta cauză nu este una similară celor avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile Teixeira de Castro c Portugaliei, Vanyan c. Rusiei și Ramanuskas c Lituaniei.

În cauza Teixeira de Castro c Portugaliei s-a reținut de către Curte, ca elemente esențiale, că intervenția celor doi agenți de poliție nu a avut loc ca parte a unei operațiuni anti-trafic de droguri ordonată și supravegheată de către un judecător, cazierul reclamantului era alb și nimic nu sugera că era tentat să se implice în traficul cu droguri, până când nu a fost abordat de către poliție, nu s-au găsit droguri la domiciliul reclamantului, iar instanțele naționale s-au bazat în hotărârile de condamnare pe declarațiile celor doi ofițeri de poliție.

În cauza Vanyan c. Rusiei, Curtea a concluzionat că nu a existat nicio dovadă care să sugereze că înainte de intervenția agentului, existau motive să se suspecteze că reclamantul a fost un traficant de droguri și că nu era nimic care să sugereze că infracțiunea ar fi fost comisă dacă nu ar fi existat intervenția agentului sub acoperire (în cauză era vorba de condamnarea reclamantului pentru participarea la procurarea de heroină și deținerea acesteia, fără intenția de vânzare și pentru complicitate la cumpărarea de heroină de către agentul sub acoperire, Curtea limitându-și analiza doar la episodul legat de cumpărarea heroinei de către agentul sub acoperire).

În cauza Ramanuskas c Lituaniei, Curtea a avut în vedere, pentru a stabili dacă intervenția autorităților se realizează într-un mod pasiv, în primul rând că nu exista nicio dovadă că reclamantul a comis infracțiuni în prealabil, în special infracțiunile legate de corupție și că reclamantul a fost supus flagrantului pentru a săvârși o infracțiune, cu toate că nu existau dovezi obiective - altele decât zvonuri - care să sugereze că reclamantul a avut intenția de a se angaja în astfel de activități.

În toate aceste cauze, elementul esențial reținut de Curte a fost lipsa oricăror dovezi care să sugereze că înainte de intervenția organelor judiciare, existau motive să se suspecteze reclamanții de comiterea aceluiași gen de infracțiuni. S-a mai reținut și faptul că nu era deschisă o anchetă preliminară, dar și că intervenția agenților nu a avut loc ca parte a unei operațiuni ordonată și supravegheată de către un judecător.

Toate aceste elemente deosebesc fundamental situația de fapt din prezenta cauză, în legătură cu flagrantul realizat la data de 20 ianuarie 2011, de situația de fapt analizată de Curte în cele trei cazuri.

În prezenta cauză, activitatea autorităților judiciare de realizare a flagrantului respectă garanțiile conferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 68 alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare, cât timp contactul denunțătorului cu inculpatul a avut loc în contextul în care, la momentul respectiv existau suficiente indicii care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul D.M. obișnuia să efectueze programări preferențiale și să participe la procedura de omologare a autovehiculelor pe persoane cu handicap pentru eludarea taxei de poluare, contra unor sume de bani.

O confirmă cele două autodenunțuri ale inculpatului C.P.P., care încă din data de 01 aprilie 2010 a expus organelor de anchetă întregul circuit din care făceau parte și funcționari din cadrul R. Bihor, în care este identificat inclusiv inculpatul D.M., C.P.P. expunând detaliat relațiile pe care le avea cu acesta, înțelegerea mai veche pe care o avea cu inculpatul D.M., când avea calitatea de director adjunct la R. Bihor, modul în care trebuia procedat pentru înmatricularea autovehiculelor pe persoană cu handicap, inclusiv cu referire la SC R. SRL Sovata (făcând referiri la cazuri concrete, între care și cel al martorei I.V., în legătură cu care inculpatul C.P.P. a și fost trimis în judecată, autoturism omologat de inculpatul D.M.), sumele de bani ce i se cuveneau inculpatului D.M. pentru omologarea fiecărui autovehicul și pentru realizarea cât mai rapidă a verificării, sumele de bani pe care i le dădea aceluiași inculpat pentru obținerea programărilor preferențiale pentru luna decembrie 2010, etc.

A confirmat-o ulterior și inculpatul D.M. însuși în declarațiile date, acesta recunoscând că a mai făcut astfel de programări preferențiale în favoarea unor cunoștințe, între care și C.P.P.

O confirmă și convorbirile telefonice (interceptate în baza autorizației dată de judecător), purtate de inculpatul D.M. anterior realizării flagrantului, din care rezultă că acesta obișnuia să efectueze programări preferențiale cu privire la care exista suspiciunea că obținea venituri suplimentare.

Relevante sunt în acest sens discuțiile purtate între inculpatul D.M. și martora S.G., colegă de serviciu a acestuia, la data de 29 noiembrie 2010, ora 09:23, colegă care în acea perioadă se afla în concediu de maternitate: inculpatul D.M.: "auzi G., daca tu vrei, căci mi-e și așa să vorbesc prin telefon, îți mai bag câte o mașina pe locul tău așa pe răspunderea mea, așa de Moș Crăciun" (...) "Așa, pentru Moș Crăciun, înțelegi?" (...) S.G. "eu am fost foarte curioasă de treaba asta, căci știi că și anul trecut ne-am jucat așa ca și Dumnezeii, știi". Pe parcursul aceleiași discuții, inculpatul i se plânge interlocutoarei că este foarte mult de lucru, fiind omologate câte 230 de autoturisme pe zi, iar funcționarii R. nu sunt plătiți pentru orele suplimentare, dar îi comunică martorei că toți angajații sunt foarte mulțumiți de acest fenomen al omologărilor autoturismelor într-un ritm extrem de alert.

Relevante sunt și discuțiile purtate între C.P.P. și D.M., la momentul flagrantului:

C.P.: Astăzi ai lucrat ceva?

D.M.: N-am, mă, nu sunt mașini!

C.P.: Păi, gata cu taxa!

D.M.: Asta e, sunt puține mașini și mulți noi (...) Mulțam la D-zeu dacă te duci cu 50 de RON în buzunar, ca să (...)

C.P.: Trec vremurile alea bune (...)

D.M.: Să ai de (...) de pâine și de o bere și de io știu ce-ți trebuie! Și asta îi bine!

Flagrantul a fost realizat în condițiile în care, în baza autodenunțurilor inculpatului C.P.P. s-a demarat o anchetă preliminară coordonată de procuror, în cadrul căreia judecătorul a fost cel care a emis autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice și de înregistrare audio-video și de imagini, în mediul ambiental.

Flagrantul a fost realizat în contextul în care, la momentul respectiv existau indicii că inculpatul D.M. era parte a lanțului infracțional descris de inculpatul C.P.P., ca funcționar la care se raporta traficul de influență în care era implicat, între alții, inculpatul C.P.P., dar și ca destinatar al unor sume primite necuvenit de la intermediarii care-și desfășurau activitatea în relația cu R. Bihor, inclusiv de la inculpatul C.P.P., pentru efectuarea programărilor preferențiale, respectiv pentru omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap, servicii în legătură cu care s-a și realizat flagrantul.

În acest context, prin realizarea flagrantului nu s-a dorit altceva decât să se strângă probe în legătură cu activitatea infracțională în care părea că este implicat inculpatul D.M., în legătură cu faptele la care făcea referire inculpatul C.P.P. în autodenunțurile sale, fiind lipsit de relevanță faptul că probatoriul administrat ulterior flagrantului, nu a susținut acele suspiciuni.

Prin urmare, o astfel de intervenție a autorităților este conformă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, expusă anterior, cât timp, la momentul realizării flagrantului, a existat o suspiciune rezonabilă că inculpatul D.M. era implicat în săvârșirea unor fapte de corupție în legătură cu efectuarea programărilor preferențiale și omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap, în cadrul R. Bihor, cât timp activitatea denunțătorului a fost autorizată și supravegheată de autoritățile judiciare, în condițiile legii și cât timp prin intervenția denunțătorului s-a dorit strângerea probelor, într-o ocazie obișnuită, în legătură cu faptele de corupție descrise de denunțător, în care era implicat inculpatul D.M.

Inculpatul C.P.P. intermedia pentru diferite persoane, obținerea programării, omologării și înmatriculării autoturismelor în circulație, inclusiv în vederea omologării de autoturisme pe persoane cu handicap, în schimbul unor sume de bani, prevalându-se de influența reală pe care o avea față de funcționarii R. Bihor. Astfel:

a) În cursul lunii decembrie 2010, prevalându-se de influența pe care o are la funcționarii R. Bihor, inculpatul C.P.P. a pretins și primit de la martora I.V. pentru sine suma de 300 euro, pentru ca, în baza acestei influențe, să-i faciliteze omologarea și înmatricularea pe persoană cu handicap, a autoturismului marca V. adus din Italia.

Din declarațiile martorei I.V. rezultă că la sfârșitul lunii noiembrie 2010, a dobândit un autoturism marca V. din Italia, în acest sens obținând, pe numele ei pe o perioadă de 3 luni, numere provizorii de înmatriculare pentru a putea circula cu autoturismul. După această perioadă, a intenționat să înmatriculeze autoturismul în circulație, însă a constatat că pentru aceasta era necesar să plătească o taxa de poluare în cuantum de circa 10.000 euro și un impozit anual în sumă de 6.000 RON, având în vedere capacitatea cilindrică mare a autoturismului. Întrucât nu își permitea să plătească o astfel de taxă exorbitantă, aceasta s-a interesat dacă nu există alte modalități de înscriere în circulație a autoturismului fără plata acestor taxe. O cunoștință de-a martorei, pe nume A. (poreclită "A."), a pus-o în legătură cu inculpatul C.P.P., care urma să se ocupe de înmatricularea autoturismului și să rezolve toate actele necesare la R. Bihor și la Poliție pentru suma totală de 2.500 euro. La data de 9 decembrie 2010, s-a deplasat împreună cu A. la sediul R. Bihor, unde s-a întâlnit pe inculpatul C.P.P., ocazie cu care acesta a asigurat-o că pentru 2.500 euro va reuși să-i rezolve "problema".

Martora I.V.a arătat că, având convingerea că inculpatul are cunoștințele și relațiile necesare la R. Bihor și la celelalte instituții pentru a-i rezolva înmatricularea autoturismului fără să achite taxa de poluare, i-a dat acestuia suma de 1.500 euro, urmând ca diferența de 1.000 euro să i-o remită după înmatricularea definitivă a autoturismului în circulație. Cu acea ocazie, inculpatul i-a comunicat martorei că pentru această sumă de bani îi va "rezolva" dispozitivul special și omologarea la R., precizând că 3.000 RON costă dispozitivul special ce urma să fie montat în autoturism la Sovata, circa 700 RON reprezintă taxele la R. Bihor, iar diferența este partea lui pentru că îi facilitează omologarea autoturismului pe persoană cu handicap.

După ce autoturismul a fost omologat, inculpatul C.P.P. s-a ocupat de găsirea unei persoane cu handicap, pe numele căreia urma să fie înmatriculat autoturismul, fiind identificat în acest scop martorul K.I. La sfârșitul lunii decembrie 2010, cei trei s-au întâlnit, fiind perfectate actele necesare înmatriculării la un birou de copiat acte. Când însă martora i-a comunicat lui K.I. că există posibilitatea să înstrăineze autoturismul înainte de expirarea celor 5 ani (perioadă în care potrivit legii persoana cu handicap are interdicție de vânzare), cerându-i acestuia ca în această situație să fie de acord să schimbe procura pe noul proprietar real al autoturismului, acesta nu a fost de acord, astfel încât autoturismul respectiv nu a mai fost înmatriculat.

Martora I.V. a arătat că dacă inculpatul nu i-ar fi garantat că îi facilitează înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare și a impozitului auto rezolvându-i problemele la R. și la poliție, nu i-ar fi dat banii.

S-a arătat că în fața instanței, martora a reiterat aceleași aspecte, arătând că inculpatul a asigurat-o că va rezolva omologarea și înmatricularea autoturismului pe persoană cu handicap și nu doar i-a promis că va încerca. Nu a mai primit înapoi vreo sumă, inculpatul C.P. spunându-i că din cei 1500 euro lui i-au rămas circa 300 - 400 euro restul reprezentând taxe achitate. Înțelegerea cu C.P.P. nu s-a mai finalizat din cauza persoanei cu handicap care s-a răzgândit în fața poliției, persoană care de altfel a manifestat o stare de temere pe tot parcursul procedurilor determinată de faptul că autoturismul avea o capacitate cilindrică prea mare. După ce acesta s-a răzgândit, inculpatul C.P.P. i-a reproșat martorei de ce i-a spus acelei persoane despre intenția ei de a revinde mașina înainte de împlinirea termenului de 5 ani spunându-i că va mai dura până va mai găsi o altă persoană cu handicap.

Din declarația numitului A.I. rezultă că dispozitivul de adaptare care a fost montat pe acel autoturism îi aparținea, iar documentația aferentă a obținut-o prin curierat, ca urmare a unor comenzi telefonice, purtând în acest sens două convorbiri telefonice cu reprezentanta firmei SC B. SRL Câmpina, de pe numărul de telefon al inculpatului C.P.P.

Aceste probe se coroborează și cu înscrisurile de la dosar, din cartea de identitate a vehiculului W. rezultând că acest autoturism a fost omologat la R. la data de 10 ianuarie 2011 de către inculpatul D.M.

Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice confirmă aceeași situație de fapt.

Relevante sunt următoarele convorbiri telefonice dintre A. (cunoștința martorei I.V., prin intermediul căreia l-a cunoscut pe inculpatul C.P.P.) și inculpat:

- convorbirea telefonică purtată la data de 27 noiembrie 2010, în intervalul orar 11:20:21 - 11:21:42:

A. - Și varianta aia cu handicapat mai există?

C.P.P. - Mai există și undeva la 2000 de euro este o lucrare din aia.

- convorbirea telefonică purtată la data de 27 noiembrie 2010, în intervalul orar 11:20:21 - 11:21:42 se discută următoarele:

A. - Eu așa i-am spus că e 2500 (se referă la I.V.) dar tu rezolvi tot da?

C.P.P. - E bine, ok! Da!

A. - No fii atent aicea cât durează? Și persoana aia tu rezolvi tot așa-i?

C.P.P. - Da! Deci durează 2 zile ca să o duc la Sovata să monteze acolo.

A. - Da.

C.P.P. - Trebuie să merg la Sovata.

A. - Și tu faci tot!

C.P.P. - Da și ziua următoare la R. și aproximativ într-o săptămână se poate preda actele la Poliție.

- convorbirea telefonică purtată la data de 27 noiembrie 2010, în intervalul orar 13:53:36 - 13:54:48

A. - Auzi? Hai să îți spun ceva. Deci asta înseamnă că va fi pe numele lui respectivu (se referă la persoana cu handicap), da?

C.P.P. - Da, da.

A. - Cât timp?

C.P.P. - Nu se știe. Acuma legea e cu 5 ani, dar dacă se schimbă în ianuarie poate să o transcrie.

A. - Am înțeles. Dar ceva (...)?

C.P.P. - Procură specială și contract de comodat îți fac eu.

Relevante sunt și convorbirile telefonice dintre martora I.V. și inculpat, în legătură cu costurile totale ale înmatriculării autoturismului martorei pe persoană cu handicap:

C.P.P. - Nu știu când vine. Eu v-am spus frumos în 2500 căci eu 2500 v-am spus în mașină nu 3000 da? Deci 1500 am luat avansul, iar 1000 când e gata. Deci l-a mine nu a ajuns 3000! Deci în 2500 nu se încadrează ca să plătesc eu toate inclusiv asigurare și impozit.

I.V.- Păi a venit A. și o voi întreba ce a făcut cu 500, căci pe mine 3000 mă costă nu 2500.

C.P.P. - Asta ca asta dar a mai sunat ca să îmi mai duc la maică-sa 250 de euro din banii ăia căci nu îi ajunge să ia lemne. Păi eu ce fac atunci credeți că o fac așa. Deci 800 de euro a fost numai comanda și handicapul.

I.V. - Așa și 200 a fost RAR-ul.

C.P.P. - Da așa. Dacă eu îi dau ei din 1500 încă 250 înseamnă căci eu am făcut bonus, am făcut de gratis!

I.V. - Da.

C.P.P. - Handicapații cer 800 - 1000 (...)

I.V. - Nu îi dați pentru căci eu i-am dat 500. Eu când am fost cu ea la dumneavoastră în ziua aia i-am dat 500.

C.P.P. - Păi eu am stabilit cu dumneavoastră și atuncea 2500 îmi trebuie. Undeva la 2800 căci e mai mare asigurarea și astea.

I.V. - Ea a zis că sunteți omul nu știu cărui comisar și ea trebuie să dea la comisar 500.

C.P.P. - Nu trebuie să dea la nimeni căci eu fac mașinile, nu ea nici comisarul și nici nimeni! Deci acesta e tariful nu mă las păcălit la motor de 5000 depășește tariful! La restul mașinilor la B. cu motor de 2,5 - 3 mii de litrii cu 2500 de euro am făcut.

I.V. - Deci eu trebuie să dau 3000! Am dat 2000 până acum și mai am 1000 de dat

I.V. - Ați primit țeapă de la A., nu de la mine.

C.P.P. - Deci doamnă, eu nu primesc țeapă căci eu am făcut atâtea mașini că dau țeapă, nu iau țeapă.

I.V. - Deci eu v-am spus am martori acolo au fost amândoi italienii când i-am dat 500 de euro.

C.P.P. - Bine dar ce ați crezut că face ea cu 500 de euro?

I.V. - A zis că îi dă la comisar.

C.P.P. - Bine no (...)

I.V. - Până la urmă am aflat căci ea vă cunoaște direct!

C.P.P. - Eu nu fac de gratis mai bine mă duc atunci în fiecare zi aici la R. și fac 300 de euro la 3 mașini nu mă stresez nici la Sovata nici pe drum, deci chiar nu mă stresez. No bine fiți liniștită căci așa cum am făcut-o la R. așa o și înmatriculez. Vă sun eu da? (convorbire telefonică purtată la data de data de 14 decembrie 2010, în intervalul orar 17:35:10 - 17:40:51)

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.P.P. a recunoscut că prevalându-se de relațiile pe care le are la R. Bihor, a primit de la martora I.V. suma de 300 euro pentru a-i facilita omologarea autoturismului martorei pe o persoană cu handicap și că s-a ocupat de înmatricularea acestuia. A mai arătat că pentru a face rost de acel dispozitiv special, a apelat la A.I., care s-a deplasat cu autoturismul în cauză la Sovata, unde a fost montat dispozitivul pe autoturism, după care tot A.I. a fost la R. Bihor, unde a obținut omologarea autoturismului. A mai arătat că după ce martora s-a răzgândit, având în vedere că persoana cu handicap nu a fost de acord cu revânzarea autoturismului, în ianuarie 2011 s-a reîntâlnit cu martora I.V. căreia i-a comunicat că nu a găsit o altă persoană cu handicap, condiții în care martora s-a supărat și l-a sunat în mai multe rânduri.

A mai arătat inculpatul C.P.P. că a considerat că el și-a făcut datoria pentru banii respectivi, în sensul că i-a facilitat martorei omologarea autoturismului la R. Bihor, prin intermediul inginerului D.M.

S-a arătat că în fața instanței, inculpatul C.P.P. deși a recunoscut că a primit de la martora I.V. suma de 300 euro, a revenit asupra poziției procesuale anterioare și a negat că ar fi spus martorei că pretinde și primește acea sumă de bani pentru a interveni pe lângă funcționarii R. Bihor pentru omologarea acelui autoturism, poziție procesuală care va fi înlăturată, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

b) În cursul lunii decembrie 2010, prevalându-se de influența pe care o are la funcționarii R. Bihor, inculpatul C.P.P. a pretins de la investigatorul cu identitatea reală P.C. pentru sine suma de 300 euro și 50 euro pentru a-i preda unui funcționar R., ca să-i faciliteze omologarea și înmatricularea pe persoană cu handicap, a autoturismului marca F.E.

Din cuprinsul proceselor-verbale întocmite de investigatorul autorizat în cauză rezultă că la data de 06 ianuarie 2011, s-a înțeles telefonic să se întâlnească cu inculpatul, pentru a discuta în legătură cu un autoturism marca F.E. În ziua următoare, cei doi s-au întâlnit, inculpatul C.P.P. spunându-i că ar putea intermedia înmatricularea autoturismului pe numele unei persoane încadrată cu grad de handicap, fiind astfel scutit de achitarea taxei de primă înmatriculare, cu suma totală de circa 2.200 euro, fiind necesar să fie identificată o persoană cu grad de handicap pe numele căreia să facă înmatricularea. Inculpatul C.P.P. i-a solicitat să-l contacteze telefonic pe patronul firmei R. Sovata, care îi va comunica suma ce trebuie achitată pentru întocmirea documentației și a dispozitivului necesar înmatriculării autoturismului pe numele unei persoane cu handicap. În acest sens, investigatorul a apelat numărul de telefon și a purtat o discuție cu acea persoană, care i-a transmis că problema se poate rezolva în câteva zile și că pentru autoturismul în cauză, costul ar fi de 3.000 RON. După aceasta C.P.P. a început să noteze pe o bucată de hârtie, defalcat toate sumele care trebuie plătite de investigator pentru înmatriculare, între care s-a regăsit și suma de 300 euro ce i s-ar fi cuvenit inculpatului pentru că intermediază rezolvarea înmatriculării dar și suma de 50 euro, "taxă" pentru inginerul de la R. în continuare, inculpatul i-a prezentat investigatoru