ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268 din 12

iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 3/95/2005, în baza art. 257

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul M.N., fără antecedente penale, la 3 ani

închisoare.

În baza art. 254

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 a condamnat același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani - pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., după executarea pedepsei principale.

S-au constatat

concurente infracțiunile deduse judecății cu infracțiunile pentru care acest inculpat

a fost condamnat prin sentința penală nr. 352 din 25 octombrie 2005, definitivă

prin decizia penală nr. 2288 din 25 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A anulat măsura

suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin această sentință.

A descontopit

pedepsele aplicate prin sentința penală menționată în pedepsele componente pe care

Ie-a repus în individualitatea lor respectiv în pedepsele de 1 an închisoare pentru

art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), cu aplicarea

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; 3 luni închisoare pentru art. 279 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a); art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen.; 1 lună închisoare pentru art. 292 C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a); art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A contopit pedepsele

aplicate prin prezenta sentință cu cele aplicate prin sentința penală nr. 352 din

25 octombrie 2005 a Tribunalului Gorj în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

pe care inculpatul urmează să o execute, plus pedeapsa complimentară de 2 ani a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

A interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzute de art. 71 C.

pen.

În baza art. 19

din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpatul la plata sumei de 440.773 ROL către

partea vătămată M.C., cu titlul de despăgubiri civile. A obligat inculpatul la plata

sumei de 67.100 ROL cheltuieli judiciare statului. Prima instanță, pentru a pronunța

această sentință, a reținut următoarele: în perioada iulie 1996 - iunie 2004, inculpatul

M.N. a îndeplinit funcția de Președinte al Consiliului Județean Gorj în această

calitate a reprezentat județul Gorj în relațiile cu celelalte autorități publice,

cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție (art.

114 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, modificată și completată, privind administrația

publică locală).

Totodată, a avut,

între altele, ca atribuțiuni de serviciu și: asigurarea respectării prevederilor

Constituției, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României,

a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor Consiliului Județean și

a altor acte normative; exercitarea funcției de ordonator principal de credite;

emiterea de avize, acorduri și autorizații date în competența sa prin lese (art.

116 din același act normativ sus-citat);

În perioada 1999

- 2004, inculpatul M.N. - președinte al Consiliului Județean Gorj, a îndeplinit

în cadrul Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia organ ce coordonează

Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, funcția de vicepreședinte

în perioada 1999 - 2000, cea de președinte în perioadele 2000 - 2003 și 2004 - 2005

și cea de membru în perioadele 2000 - 2001, 2001-2002 și 2003-2004.

Având în vedere

competențele ce revin Agenției Regionale, în cadrul ședințelor Consiliului pentru

Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia s-au aprobat, între altelerpropunerile de

finanțare pentru categoriile de proiecte-licitație deschisă; proiecte Phare; retragerea

certificatului de investitor în zone defavorizate unor agenți economici; declararea

unor localități ca zone defavorizate etc.

Prin contractul

de cesiune nr. XX. din 14 iunie 1999, D.I. - acționar al SC R.T.C. SA, a cedat companiei

americane R.E. LLC, cu sediul în Boston și persoanelor fizice M.C. și C.M. un pachet

de 42.188 acțiuni ale SC R.T.C. SA, în valoare totală de 1.054.700.000 ROL.

Obiectul de activitate

al SC A. SA, având sediul în Tg. Carbunești, str. B, județul Gorj, l-a constituit,

între multe altele, construcții metalice, fabricarea de tâmplărie PVC și geam termopan,

semifabricate din lemn, producția de case din materiale ecologice.

După preluarea

acțiunilor de către firma SC A. SA Târgu Carbunești reprezentată de denunțătorul

M.C., firmele acestuia au fost supuse mai multor controale de către D.G.F.P. Gorj

și Garda Financiară Gorj, în urma cărora au fost sancționate contravențional.

Anterior contractului

de cesiune mai sus amintit, D.G.F.P.C.F. Gorj, prin procesul - verbal din 27

aprilie 1999, a aplicat sechestru asupra bunurilor imobile (hală în valoare de 1.500.000.000

ROL) aparținând debitorului SC R.T.C. SA Tg. Carbunești, pentru realizarea creanțelor

bugetare în sumă de 433.287.218 ROL, plus majorările de întârziere în sumă de 50.481.364

ROL.

Acționarul M.C.

și-a asumat răspunderea ca parte din obligațiile fiscale să fie achitate până la

data de 15 octombrie 1999.

După cumpărarea

acțiunilor, SC A. SA, timp de aproximativ un an, nu a desfășurat nicio activitate

pe raza județului Gorj și aceasta, în condițiile în care, personalul angajat al

societății a fost menținut, conform clauzelor contractului de vânzare - cumpărare

și remunerat.

În vara anului

1999, prin intermediul familiei C., M.C. - administrator al SC A. SA, a reușit să

ia legătura cu inculpatul M.N. - președinte al Consiliului Județean Gorj fiind primit

în audiență de către acesta. Cu acea ocazie, M.N. i-a făcut cunoscut lui M.C. că

are o casă (situată în Tg. Jiu, strada T.V.) - primită dintr-o moștenire - la care

au început unele lucrări de renovare. În urma vizitei făcute la acest imobil, M.C.

s-a înțeles cu inculpatul M.N. să-i renoveze, prin SC A. SA acea casă, iar lucrările

să înceapă, de îndată, urmând și inculpatul să înceteze raporturile cu firma anterioară.

Lucrările de renovare

au fost evaluate la suma de 1.200.000.000 ROL, inculpatul promițându-i denunțătorului

că în schimbul contravalorii acestor lucrări, îl va ajuta să pătrundă cu investițiile

pe raza județului Gorj și că va interveni la toți cei din aparatul administrativ

să-l lase în pace și să nu-l mai hărțuiască cu controalele și că are să-l ajute

la încheierea unor contracte de execuție lucrări în construcții.

Lucrările la acest

imobil au durat aproximativ 2 ani începând de la sfârșitul anului 1999 și s-au efectuat

lucrări de construcție, executare instalații de încălzire, instalații sanitare,

instalații electrice, s-au făcut dotări cu mobilier pentru băi, mobilier pentru

baruri pentru bucătărie, pentru camerele de zi, pentru dormitoare, lucrări în valoare

totală de 4.407.735.359 ROL (toate aceste lucrări și dotări fiind menționate în

detaliu în rechizitoriu).

După terminarea

lucrărilor de renovare la imobilul din Tg. Jiu, inculpatul M.N. i-a cerut lui M.C.

să-i efectueze unele lucrări și la imobilele, proprietatea sa, din București și

casa din comuna G., județul Gorj. Lucrările de construcție s-au ridicat la valoarea

totală de 60.239.535 ROL pentru casa din comuna G., județul Gorj și 32.309.226 ROL

pentru apartamentul din București.

Cheltuielile ocazionate

de cumpărarea materialelor folosite la renovare sau la alte lucrări de construcție

cât și la dotarea cu mobilier și bunuri electrocasnice - la imobilele, aparținând

inculpatul M.N., au fost suportate în cea mai mare parte de către M.C. - administrator

la SC A. SA, pentru satisfacerea pretențiilor emise de inculpat și, în consecință,

pentru a-l determina sa-­și realizeze promisiunile ce i Ie-a făcut, procedându-se

după cum urmează: parte din materiale au fost achiziționate pe numele SC A. SA;

parte din materiale au fost cumpărate în numele lui M.N., dar cu banii primiți de

la M.C. pe care-i scotea din contul patronului de la SC A. SA, prin dispoziții de

plată către casierie, cu mențiunea „retragere aport".

Aceste acte (facturile

fiscale; bonuri; chitanțe) de achiziționare a materialelor în numele lui M.N., i-au

fost predate acestuia de către M.C. pentru a-i dovedi că își execută cu bună - credință

obligațiile asumate prin convenția încheiată între cei doi.

Au fost cumpărate

materiale, tot cu banii primiți de la M.C. - dar în documentele de cumpărare au

fost trecute prețuri mai mici, decât cele plătite în realitate. Și aceasta s-a făcut

tot în scopul de a nu se cunoaște prețul real al lucrărilor executate la casa inculpatului

M.N.

Nu a fost încheiat

contract de execuție lucrări, nu s-a obținut autorizație pentru astfel de lucrări,

nu s-au întocmit devize lucrări, nu s-a efectuat o recepție preliminară sau finală

urmărindu-se astfel mascarea infracțiunilor de corupție săvârșire de către inculpatul

M.N., dar și de M.C., aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul între atribuțiunile

sale de serviciu avea și punerea în aplicare a legilor, respectarea lor, Legea

nr. 50/1991 privind regimul construcțiilor fiind ignorată în totalitate de către

inculpat.

În perioada 2001

- 2002, SC A. SA a achiziționat de la SC A.C.M. SA, mai multe autoturisme A.D.

În luna martie

2002 inculpatul M.N. i-a cerut lui M.C. în schimbul acelorași promisiuni de natura

celor arătate mai înainte să-i dea și un autoturism A.D.

Astfel, la data

de 07 martie 2002, R.I. - conducător auto la Consiliul Județean Gorj pe autoturismul

folosit în interesul serviciului de către inculpatul M.N., s-a prezentat la SC

A. SA pentru a alege un autoturism A.D.

Ulterior acesta

s-a prezentat la contabilitatea firmei unde S.O.M. - director economic i-a întocmit

factură fiscală pe persoană fizică, factură ce ulterior a fost anulată și a fost

emisă o nouă factură fiscală pe numele firmei SC C.D. SRL, la care erau asociați

R.I. și A.M.C.

Contravaloare

autoturismului nu a fost niciodată achitată, aceasta fiind atestată fictiv prin

mai multe chitanțe care au fost eliberate în paralel cu dispoziții de plată către

casierie, sume ce au fost scoase cu titlu de retragere aport personal din contul

T. al lui M.C. Prin această modalitate, plata contravalorii autoturismului s-a făcut

cu banii din contul personal al lui M.C.

La data de 09

septembrie 2002, SC C.D. SRL a vândut autoturismul A.D., primit de la SC A. SA,

la SC S. SRL având ca administrator pe M.S., soția inculpatului M.N., cu suma de

50.000.000 ROL.

Totodată, s-a

mai reținut că inculpatul M.N. cu diferite prilejuri i-a contactat pe directorul

D.F.G. Gorj și șeful Gărzii Financiare și alți reprezentanți a unor instituții cu

atribuțiuni de control menționându-le acestora că M.C. este cel mai mare investitor

în zona defavorizată, face lucrări de construcție de o calitate nemaiîntâlnită în

Gorj și că ar fi bine să-l cunoască și ei, deoarece, poate în timp, o să aibă nevoie

de acesta pentru construcția caselor și să aibă grijă de el pentru că îi este prieten.

Încă de la demararea

lucrărilor la imobilul din Târgu-Jiu, denunțătorului au început să-i fie rezolvate,

în mod favorabil cele solicitate.

Astfel, cererea

formulată de SC A. SA, prin care se solicitase eșalonarea datoriilor acestei firme

către stat a fost rezolvată favorabil, la fel ca și problema cu sechestrul asigurător

ce fusese aplicat de către D.G.F.P. Gorj asupra unor active, aparținând SC

R.T.C. SA, pentru recuperarea unor datorii la bugetul de stat, preluate de către

SC A. SA.

Într-adevăr, SC

A. SA a solicitat cu adresa nr. A. din 14 octombrie 1999 la D.G.F.P.C.S. Gorj, înlesnirea

la plata obligațiilor bugetare, în conformitate cu O.G. nr. 11/1996 și O.M.F.

nr. 1283/1998, iar la data de 27 aprilie 1999, D.G.F.P. Gorj a aplicat sechestru

pe o hală în valoare de 1.500.000.000 ROL, aparținând SC R.T.C. SA, pentru recuperarea

unor datorii preluate de SC A. SA. Urmare a intervenției inculpatului M.N., SC

A. SA a beneficiat de eșalonarea plăților iar pe acest considerent, sechestrul asigurător

a fost suspendat iar, în cele din urmă, nu a mai fost valorificat pentru că plățile

au fost făcute, în cadrul eșalonărilor.

Atât SC A. SA

cât și firmele SC E. SRL și SC T. SRL au beneficiat și de alte eșalonări la plata

obligațiilor restante, conform convențiilor încheiate de aceste firme cu D.G.F.P.

Gorj, la data de 26 noiembrie 2002, 12 martie 2003 și 26 martie 2004.

Tot ca urmare

a intervenției inculpatului M.N. la conducătorul instituției, organele de specialitate

din cadrul D.G.F.P. Gorj, au efectuat controale pe linie fiscală, la SC A. SA, după

cum urmează:

- 3 controale

în anul 1999; 4 controale în anul 2000; 3 controale în anul 2001; 3 controale în

anul 2002; 3 controale în anul 2003; și niciun control în anul 2004. La SC E.

SRL s-au efectuat controale pe linie fiscală, la data de 27 aprilie 2001, 28 iunie

2002, 30 septembrie 2002. Cu ocazia acestor controale la cele două firme s-au constatat

obligații fiscale evidențiate și nedatorate, fiind aplicate sancțiuni contravenționale,

nesemnificative.

Urmarea acestor

intervenții,în cele din urmă, U.D. - director al D.G.F.P. Gorj, i-a solicitat, în

schimbul facilităților acordate lui M.C., să-i finalizeze construcția unei case,

proprietatea sa.

În același mod

și în același scop, inculpatul M.N. a intervenit și ia șeful Gărzii Financiare Gorj,

urmare acestor intervenții, controalele efectuate la cele trei firme administrate

de către M.C. au fost nesemnificative - constatându-se existența unor obligații

de plată evidențiate și neachitate, iar sancțiunile contravenționale aplicate, nefiind

substanțiale.

Astfel, în anul

1999, Garda Financiară Gorj a efectuat la SC A. SA, 2 controale, în anul 2000, un

simplu control în anul 2001, alt control în anul 2002, un control la SC A. SA, iar

altul la SC E. SRL, în anul 2003, câte un control la SC A. SA și SC E. SRL, iar

în anul 2004, tot câte un control la aceleași firme.

Pentru astfel

de intervenții, exercitate din partea inculpatului M.N., la rândul său, N.M. - șeful

Gărzii Financiare Gorj i-a solicitat lui M.C. - administrator la SC A. SA, în schimbul

facilităților acordate, să-i finalizeze construcția unei case.

Tot în realizarea

acelorași promisiuni de natura și în scopul celor arătate, inculpatul M.N. a intervenit

și la conducerea C.N.L. Oltenia, pentru a se accepta încheierea unor contracte de

execuție lucrări între SC A. SA, în calitate de prestator și C.N.L. Oltenia în calitate

de autoritate contractantă.

Ca urmare a acestor

intervenții, în perioada 2001 - 2004, între reprezentanții legali ai SC A. SA și

cei ai C.N.L. Oltenia au fost încheiate contracte de execuție și acte adiționale

la aceste contracte (în total 56 acte), în valoare totală de 163.310.546.952

ROL, exclusiv TVA.

Pentru facilitățile

ce i-au fost acordate de către V.I. - director general la C.N.L. Oltenia, ca urmare

a intervenției inculpatului M.N., M.C. i-a construit o casă și lui V.I.

La data de 09

ianuarie 2003, Consiliul Județean Gorj a transmis la SC A. SA invitația la selecția

de ofertă pentru proiectul „Administrație publică locală la nivel european",

invitația fiind semnată de către M.N., în calitate de președinte al Consiliului

județean.

Astfel de invitații

au primit și alte firme (SC E.R. SRL TG. JIU; SC S. SRL TG. JIU; SC T.E. SRL și

SC A.I.S. SRL București) care aveau ca obiect de activitate lucrări de construcții.

Urmare acestei invitații, SC A. SA a participat la selecția de oferte și a fost

declarată câștigătoare.

La data de 07

februarie 2003, M.N. - președinte al Consiliului Județean Gorj a semnat scrisoarea

către ofertantul câștigător care a fost transmisă către SC A. SA Târgu Jiu, reprezentată

de către N.O.M. - șef birou tehnic ce participase la licitație.

La data de 25

februarie 2003, Consiliul Județean Gorj, în calitate de „autoritate contractantă"-

reprezentat de către M.N. a încheiat cu SC A. SA Târgu Cărbunești reprezentată de

către N.O.M., contractul nr. C1., având ca obiect „amenajarea interioară a obiectivului

„Casa G." demisol. Prețul contractului (excluzând TVA, alte impozite) a fost

în sumă de 675.000.000 ROL.

La data de 01

aprilie 2003, între Consiliul Județean Gorj, reprezentat de către M.N. și SC A.

SA reprezentată de către N.O.M., s-a încheiat un addendum la contractul nr. C2.

din 25 februarie 2003 în care s-a specificat că perioada de execuție a lucrărilor

este de 60 de zile.

La data de 19

mai 2003, Consiliul Județean Gorj, reprezentat de către M.N. a încheiat cu SC

A. SA reprezentată de către N.O.M. un al doilea addendum la contractul nr. C2. din

25 februarie 2003, în care s-a specificat că perioada de execuție a lucrărilor este

de 100 zile de la data prezentării programului derulării lucrărilor, iar suma maximă

pentru care contractantul poate emite facturi intermediare pentru decontarea lucrărilor

va fi de 250 milioane ROL.

La data de 28

mai 2003, s-a încheiat procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.

L1. de către Consiliul Județean Gorj privind lucrarea „Amenajări interioare „Casa

G. demisol", executată în baza contractului nr. C2. din 25 februarie 2003,

finanțat prin programul phare.

Cu privire la

aceasta se reține deci că inculpatul M.N. - președintele Consiliului Județean Gorj,

în scopul de a se ține de promisiunea făcută lui M.C., a favorizat SC A. SA în sensul

că: prin cele două addendum-uri a prelungit perioada de execuție a lucrărilor, de

la 30 zile cât fusese stabilit, inițial, prin contract la 100 de zile; i-a plătit

în avans suma de 248.383.087 ROL, în timp ce lucrările nu erau terminate. Prin aceste

facilități, inculpatul M.N. -președinte al Consiliului Județean Gorj și-a onorat

parte din promisiunile făcute.

Dat fiind că lucrarea

mai sus amintită a fost de valoarea redusă, M.C. și-a manifestat nemulțumirea față

de M.N. - situație în care acesta i-a promis că îi va da o altă lucrarea la același

obiectiv dar cu valoare mai mare. În acest scop, în luna iunie 2003, inculpatul

M.N. I-a chemat pe M.C. în biroul de la Consiliul Județean, împrejurare în care

I-a întrebat dacă este administratorul și altor firme, în afară de SC A. SA M.C.

i-a comunicat că mai este acționar și la firmele SC E. SA Târgu Cărbunești și SC

T. SRL Târgu Cărbunești - ambele având același sediu în str. B. din Tg. Cărbunești,

la fel ca și SC A. SA Tg. Cărbunești. Cu acel prilej, inculpatul M.N. și-a notat

numele firmelor asigurându-l pe M.C. că îi va trimite invitație pentru cele trei

firme la care este acționar, pentru a participa la o licitație ce va fi organizată

pentru o nouă lucrare la Casa G., finanțată din bugetul Consiliului Județean. Conform

acestei promisiuni, la data de 26 aprilie 2003, Consiliul Județean Gorj a transmis

invitațiile nr. I1., I2. și respectiv I3. la SC A. SA Târgu Cărbunești, SC E.

SA Tg. Cărbunești și SC T. SRL Tg. Cărbunești, pentru a participa la analiza de

ofertă pentru executarea lucrării „reparații la Casa G. - parter". Cele trei

invitații au fost semnate de către inculpatul M.N., în calitate de președinte al

Consiliului Județean, în urma participării, licitația a fost adjudecată de către

SC A. SA

În atare situație,

la data de 01 iulie 2003, Consiliul Județean Gorj, prin M.N., în calitate de achizitor,

a încheiat cu SC A. SA reprezentată de M.C., în calitate de executant, contractul

de execuție de lucrări nr. L1. din 01 iulie 2003, având ca obiect reparații - parter

Casa G. Tg. Jiu. Prețul contractului a fost de 2.288.435.000 ROL exclusiv TVA, iar

durata de execuție a fost de 15 zile lucrătoare de la data predării amplasamentului

către executant.

La data de 01

iulie 2003, deci înainte de începerea lucrărilor, Consiliul Județean Gorj a emis

ordinul de plată 187 pentru suma de 817.000.000 ROL care a fost achitată la SC

A. SA Tg. Carbunești, reprezentând „reparații Casa G. contract - avans". Ulterior

a fost încasată și diferența de preț.

Evident că și

prin plata sumelor în avans, deși acest lucru nu s-a specificat în clauzele contractului

la capitolul „modalități de plată", inculpatul M.N., tot în realizarea aceluiași

scop, i-a acordat aceste facilități lui M.C.

Din declarațiile

inculpatului din timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești cât și la confruntarea

efectuată cu denunțătorul M.C., inculpatul M.N. a negat săvârșirea infracțiunilor.

În esență, inculpatul

M.N. a declarat că nu sunt reale susținerile pe care Ie-a făcut M.C. în sensul că

nu ar fi achitat contravaloarea lucrărilor executate și că în schimbul acestora,

el ar fi intervenit la conducerea D.G.F.P. Gorj, la conducerea Gărzii Financiare

Gorj, pentru a i se stopa sau diminua controalele pe linie fiscală la SC A. SA sau

la alte firme la care susnumitul era acționar sau administrator; că nu este reală

susținerea lui M.C. în sensul că i-ar fi promis că va interveni la conducerea C.N.L.

Oltenia pentru a se încheia contracte de execuție lucrări între această unitate

și SC A. SA, cum de altfel nu este reală nici susținerea acestuia că iar fi promis

că îl va ajuta să încheie contracte de execuție lucrări între SC A. SA și Consiliul

Județean Gorj, în schimbul contravalorii lucrărilor executate la cele 3 imobile

și a valorii autoturismului A.D.

Instanța de fond

a apreciat că susținerile inculpatului M.N. nu pot fi reținute, fiind infirmate

de probele administrate în cauză.

Din probatoriul

administrat a rezultat că materialele folosite la lucrările de renovare-construcții

a celor trei imobile, aparținând inculpatului M.N., au fost evidențiate în contabilitatea

SC A. SA, având valoarea de 1.602.150.080 ROL stabilite prin expertiza contabilă

efectuată la urmărirea penală.

Pentru achiziționarea

materialelor respective s-au folosit atât bani din casieria SC A. SA cât și din

contul personal al lui M.C., fapt dovedit cu documentele contabile care atestă corelația

datelor privind ridicarea sumelor din contul personal al lui M.C. cu data achiziționării

materialelor.

Inculpatul M.N.

nu a achiziționat cu bani personali materiale folosite la lucrările de renovare

și construcții la niciunul din cele trei imobile. Pentru a se masca mita, s-au întocmit

facturi fiscale de către SC A. SA, pe numele lui M.N., în care s-a atestat fictiv

că acesta ar fi achiziționat materiale în valoare de 283.957.065 ROL. Acest fapt

este dovedit cu declarațiile denunțătorului M.C.; declarațiile martorilor A.T.,

S.O.M., B.N., M.A., precum și cu expertiza contabilă (data achiziționării materialelor

coincide cu data scoaterii sumelor din contul personal al lui M.C.).

Din analiza sistematică

a probatoriului administrat în cauză, a rezultat cu prisosință că inculpatul M.N.

a intervenit pentru soluționarea favorabilă a problemelor cu care se confrunta M.C.

Faptele săvârșite

de inculpatul M.N. în împrejurările, condițiile, modalitatea și scopul prezentate

mai sus dovedite cu denunțul și declarațiile lui M.C., documente justificative (bonuri

de consum materiale referitor la lucrările de renovare la cele trei imobile aparținând

inculpatului M.N., contracte încheiate între C.N.L. Oltenia și SC A. SA, facturi

fiscale, chitanțe de încasare a unor sume de bani, acte emise de către D.G.F.P.

Gorj privind sechestrul asigurător și cele privind eșalonarea plăților pentru obligațiile

restante, acte de control fiscal întocmite de D.G.F.P. Gorj și Garda Financiară),

documente justificative privind reparațiile și amenajările interioare la casa G.

(invitații de participare la licitație, contracte addendum, procese-verbale de recepție,

facturi fiscale, ordine de plată), documente privind așa-zisa vânzare-cumpărare

a autoturismului A.D. (facturi fiscale chitanțe, dispoziții de plată, registre de

casă, notă contabilă), documente justificative depuse de inculpatul M.N., chitanțe

și facturi în valoare de 689.016.928. ROL achitate către SC A. SA Tg. Cărbunești,

dosar preliminar pentru instalația de gaze naturale, bonuri și chitanțe în valoare

de 97.312.910 ROL pentru alte materiale achiziționate de familia M.N., chitanțe

și facturi în valoare de 48.528.899 ROL privind plata de către familia M.N. în legătură

cu întreținerea muncitorilor, chitanțe și facturi în valoare de 289.200.000 ROL

achitate de familia M.N. firmei SC G.P. SRL pentru hrana muncitorilor, comenzi SC

A. SA Tg-Cărbunești către firma SC S. SRL, expertiză tehnică contabilă, expertiză

tehnică construcții, expertiză tehnică de evaluare a bunurilor mobile, declarațiile

martorilor Ș.H., I.T., V.L.C., I.C., A.V., B.G., B.L., P.I., U.C., B.M., M.R., A.V.,

I.D., A.N., S.I., D.C., C.N., G.M., I.R.M., B.O., C.G., B.P., D.V.G., P.M.D., U.D.,

N.M., V.I., G.B., M.A., S.O.M., A.T., B.N., B.I., U.C., G.C., I.V., S.L.F., C.F.,

T.G.A., C.Ă.G., C.Ă.I., B.U.D., R.I., A.M.C., L.B., N.A., T.I., L.L.E., H.R., M.G.,

N.P., G.V., D.D.I., A.N.I., P.E.I., R.A.N., C.I.N., T.R.P., L.M.P., P.O.I., Ș.I.O.,

B.U.G., R.U.Ș., M.S., P.I.M., Ș.F.L., A.I.O., coroborate cu declarațiile inculpatului

date în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești, întrunesc conținutul

constitutiv al infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000

și luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În conformitate

cu art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în primirea

ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri,

direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană

care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar

pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiunile sale

de serviciu.

Infracțiunea de

trafic de influență se consumă în momentul în care inculpatul prvalându-se de influența

presupusă sau reală pe care o are asupra unui funcționar, a primit ori a pretins

bani sau alte foloase ori a acceptat promisiuni de daruri pentru a-l determina să

facă un act.

Odată cu pretinderea

de bani sau acceptarea de promisiuni, infracțiunea de trafic de influență s-a realizat

(consumat) însă această infracțiune se realizează și prin activitatea ilicită ulterioară,

respectiv primirea banilor pretinși sau promiși, situație în care avem de a face

cu o infracțiune continuată fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C.

pen.

Pentru existența

acestei infracțiuni, este necesar printre altele ca influența de care se prevalează

făptuitorul să se refere la un funcționar ale cărei atribuții sunt de natură să

permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția fiind

suficient ca acesta să aibă numai anumite sarcini concrete de execuție în domeniul

respectiv.

Nu interesează

nici dacă făptuitorul a atribuit sau nu vreun nume funcționarului pe lângă care

a arătat că are trecere ori influență reală sau presupusă și nici dacă numele atribuit

este real sau fictiv.

Este necesar ca

influența reală sau presupusă de care se prevalează o persoană, să se refere la

un act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, iar persoana căreia

i se promite intervenția să aibă un interes real-legitim sau nelegitim în legătură

cu actul ce intră în atribuțiunile de serviciu ale funcționarului.

Pentru existența

acestei infracțiuni, nu este necesar ca făptuitorul să fi realizat intervenția promisă

și nici ca funcționarul pe lângă care s-a intervenit, ca urmare a influenței ce

s-a făcut asupra lui, să fi executat sau nu actul care i-a fost solicitat.

În conformitate

cu art. 254 alin. (1) C. pen., infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului

care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se

cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul

de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a se face un act contrar acestor

îndatoriri.

Așa cum s-a arătat,

inculpatul M.N. i-a promis și l-a asigurat pe M.C. că, în schimbul contravalorii

lucrărilor de renovare - construcții, dotare cu mobilier și bunuri electrocasnice,

cât și a contravalorii autoturismului A.D., pe lângă intervenția care o va face

la conducerile D.G.F.P., Garda Financiară și C.N.L. Oltenia, îl va ajuta să se încheie

contracte de execuție lucrări între SC A. SA și Consiliul Județean Gorj, instituție

pe care o conducea.

Împrejurarea că

unul din cele două contracte, respectiv cel din data 25 februarie 2003, în valoare

de 675.000.000 ROL nu a fost semnat de inc.M.N., ci de către C. - vicepreședintele

Consiliului Județean Gorj, nu are nicio relevanță, câtă vreme inculpatul M.N. a

semnat invitația de participare la licitație a SC A. SA; a semnat scrisoarea către

ofertantul câștigător al licitației transmisă SC A. SA, aceasta pe de-o parte, iar

pe de altă parte, inculpatul M.N., în calitate de ordonator de credite, a făcut

plata pentru această lucrare, în condițiile arătate mai înainte (s-a prelungit perioada

de execuție a contractului și s-a plătit în avans suma de 248.383.087 ROL, în timp

ce lucrările nu erau terminate).

Al doilea contract,

cel din data de 1 iulie 2003, în valoare de 2.288.435.000 ROL, a fost semnat de

către inculpatul M.N., în calitate de Președinte al Consiliului Județean Gorj și

ordonator de credite. Și la acest contract, inculpatul M.N. a plătit, în avans,

înainte de începerea lucrărilor suma de 818.000.000 ROL, iar diferența a plătit-o,

înainte de terminarea lucrărilor.

Evident că între

faptele inculpatului M.N. de a fi pretins și beneficiat de contravaloarea lucrărilor

executate, și de primire a autoturismul A.D. și activitatea ulterioară a acestuia

de a-și executa promisiunea făcută, există un raport de cauzalitate. Simpla împrejurare

că inculpatul M.N. și-a realizat promisiunea în anul 2003, nu are nicio relevanță

asupra existenței infracțiunii de luare le mită care s-a consumat în momentul pretinderii

- cererii și apoi al primirii contravalorii prestațiilor făcute și al autoturismului

A.D.

În ceea ce privește

momentul consumării infracțiunii de luare de mită acesta coincide cu momentul în

care autorul pretinde bani sau alte foloase. Această infracțiunea se realizează

și prin activitatea ilicită ulterioară, respectiv primirea banilor pretinși sau

promiși - situație în care avem de a face cu infracțiune unică (este vorba de o

unitate infracțională naturală - nefiind aplicabile prev. art. 41 alin. (2) C.

pen.

În cazul infracțiunii

continuate există o pluralitate de infracțiuni sau inacțiuni separate prin intervale

de timp, pe câtă vreme, în cazul unității naturale există o pluralitate de acte

materiale ce constituie o singură acțiune. Din moment ce, în speță, acțiunea finală

(primirea) are caracter absorbant cu prima (pretinderea), iar pe altă parte, ambele

acțiuni au fost săvârșite în realizarea unei rezoluții și a unei finalități unice,

existența unui interval de timp între pretindere și primire, nu este de natură a

se anula unitatea naturală existentă și a se aplica prevederile art. 41 alin.

(2) C. pen.

La individualizarea

pedepsei și a modului acesteia de executare, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile

părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C.

pen. și persoana inculpatului, atitudinea acestuia pe întreaga perioadă de desfășurare

a procesului penal.

Caracterizând

persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta a avut o atitudine nesinceră,

nerecunoscând faptele pentru care a fost cercetat și s-a sustras cercetării judecătorești,

invocând diferite motive ale absenței sale la unele termene de judecată, între altele

și faptul că trebuia să participe la diferite manifestări culturale în străinătate.

S-a reținut, de

asemenea, că este de notorietate faptul că inculpatul este cercetat și pentru săvârșirea

altor infracțiuni și că a fost condamnat prin sentința penală nr. 352 din 25

octombrie 2005 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 2288 din

25 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- S.T. Craiova și inculpatul M.N., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara

la data de 03 martie 2008, sub nr. 1395/30/2009, ca urmare a admiterii cererii de

strămutare prin încheierea nr. 324 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În motivarea apelului,

procurorul a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece

instanța a realizat o încadrare nelegală în dispozițiile art. 254 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în loc de dispozițiile

art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

a indicat în mod greșit temeiul legal pentru obligarea inculpatului M.N. la despăgubiri

civile către martorul M.C., în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen., au fost restituite

în mod greșit martorului M.C., atât sumele care au constituit obiectul material

al infracțiunii de luare de mită, cât și sumele reprezentând obiectul material al

infracțiunii de trafic de influență, în speță, se impunea restituirea în baza

art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 doar a sumelor ce reprezentau

obiectul material al infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen.

S-a mai arătat

că hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece în mod greșit nu i s-au

aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară și dispozițiile art. 64

lit. c) C. pen., iar pedepsele aplicate inculpatului sunt greșit individualizate

în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. Inculpatul a invocat următoarele motive

de apel:

dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, care constituie caz de nulitate

absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce atrage desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în temeiul

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., arătând, în esență, că prima instanță în

mod greșit a soluționat cauza fără să-și verifice competența sub toate aspectele,

încălcând astfel norma imperativă cuprinsă în art. 300 alin. (1) C. proc. pen. („instanța

este datoare" subl. n.).

Instanța a admis

cererea pentru efectuarea expertizei medico-legale, înainte de a face aplicarea

art. 300 alin. (1) C. proc. pen. și înainte de începerea cercetării judecătorești.

De asemenea, instanța

de judecată a ignorat și dispozițiile art. 322 C. proc. pen. și nu a dat citire

rechizitoriului, dispunând începerea cercetării judecătorești în condițiile în care

cauza nu se afla în stare de judecată, inculpatul fiind bolnav.

S-a mai invocat

și faptul că prima instanță a inversat ordinea cercetării judecătorești, fără ca

această inversare să fie determinată de buna desfășurare a cercetării judecătorești.

fond a judecat cauza în lipsa inculpatului M.N. la mai multe termene, inclusiv la

dezbateri, caz de desființare a sentinței și de trimitere a dosarului la prima instanță

în vederea rejudecării (art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.). în argumentare s-a

arătat, în esență, că instanța de fond a procedat la audierea martorilor R.U.Ș.,

U.D., P.I.M., V.I., N.M., G.B. și M.C. la termenele de judecată din 09

februarie 2006, 23 februarie 2006, 09 martie 2006, 23 martie 2006 și 08 august 2006,

sub rezerva reascultării, încălcând astfel dreptul inculpatului M.N. de a adresa

întrebări persoanelor ascultate, drept conferit de art. 322 C. proc. pen.

a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate și anume partea vătămată M.C., caz

prevăzut de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În susținerea

acestui motiv de apel inculpatul a arătat că, potrivit art. 24 alin. (1) C.

proc. pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală

sau materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată. În continuarea

acestei norme generale, art. 19 din Legea nr. 78/2000 consfințește calitatea de

parte vătămată a denunțătorului în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție,

precizând expres că „banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru

a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele

dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite părții vătămate

și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia ".

a inculpatului M.N.

S-a arătat că

în cursul procesului au fost administrate numeroase probe care nu sunt nici concludente

și nici utile, ele constând în audieri de martori.

Din actele aflate

la dosar rezultă că fapta inculpatului M.N. de a primi diverse bunuri de la partea

civilă M.C. (constând în contravaloarea lucrărilor de construcție la cele trei imobile

și a unui autoturism marca A.D.), în schimbul facilitării încheierii unor contracte

de execuție de lucrări între Consiliul Județean Gorj și SC A. SA , a fost încadrată

juridic atât ca trafic de influență, cât și ca luare de mită (a se vedea subcapitolul

b al acestor motive de apel). Or, atâta vreme cât se susține că cele două contracte,

încheiate la 25 februarie și, respectiv, la 01 iulie 2003, constituie și infracțiunea

de luare de mită, în mod greșit instanța i-a condamnat pe inculpatul M.N. și pentru

infracțiunea de trafic de influență pentru cele două acte materiale.

De altfel, s-a

arătat că din declarațiile martorilor U.D., N.M., V.I., G.B., Ș.H. rezultă că inculpatul

M.N. nu a intervenit pe lângă aceștia pentru favorizarea părții vătămate M.C. Mai

mult, au precizat că relațiile lor cu inculpatul s-au circumscris cadrului instituțional

conferit de funcțiile pe care le ocupau în județul Gorj.

Din această perspectivă

nu se poate vorbi despre existența cerinței esențiale a infracțiunii de trafic de

influență, și anume, a influenței reale sau doar presupuse a inculpatului pe lângă

funcționarii menționați.

S-a mai arătat

că, ceea ce a omis instanța să observe este faptul că partea vătămată M.C. nu avea

nevoie de intervenția inculpatului M.N. pe lângă cei cinci funcționari, de vreme

ce chiar Parchetul reține că aceștia au contractat lucrări de construcție cu SC

A. SA. Așadar, U.D., V.I., și N.M. l-au contactat pe M.C. și au încheiat cu acesta

înțelegeri pentru construirea unor locuințe personale, ceea ce face ca hotărârea

instanței de fond să fie lipsită de rigoare.

S-a mai arătat

că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul nu a primit vreun folos necuvenit

de la partea vătămată M.C., reparațiile efectuate de societatea comercială a acestuia

și contravaloarea autoturismului marca A.D. fiind achitate. Litigiul existent între

cei doi, în legătură cu costul exact al lucrărijor de reparații, este unul civil

și nu penal.

În consecință,

pentru lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, a solicitat, admiterea

apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului M.N. în baza art. 11

pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În privința infracțiunii

de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a arătat că situația de fapt

a fost dovedită doar prin declarația părții vătămate M.C.

S-a reținut că

obținerea celor două contracte s-a făcut în temeiul procedurilor legale, că aceste

contracte au fost încheiate în condițiile legii astfel cum rezultă și din recunoașterea

caracterului lor legal de către instanța de fond, care nu a făcut aplicarea

art. 348 C. proc. pen., privind restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii

prin desființarea totală a celor două contracte. Dacă ar fi apreciat că cele două

contracte sunt produsul infracțiunii de luare de mită, prima instanță ar fi trebuit

să le desființeze.

În legătură cu

cele două contracte, respectiv nr. C2. din 25 februarie 2003 și C3. din 01

iulie 2003, pentru a căror încheiere Parchetul a susținut că inculpatul M.N. ar

fi primit mită de la partea civilă M.C., s-a precizat că inculpatul a mai fost trimis

în judecată și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248 și 248 raportat la art. 248

1

C. pen.

Astfel, în rechizitoriul

nr. 1413/P/2004 din 15 martie 2005 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj

(depus în copie), s-a reținut că acordarea contractelor de execuție de lucrări nr.

C2. din 25 februarie 2003 și C3. din 01 iulie 2003 de către inculpatul M.N., ca

Președinte al Consiliului Județean Gorj, SC A. SA Târgu Cărbunești, reprezentată

de M.C., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Or, pentru aceeași

faptă, inculpatul M.N. a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de luare

de mită și trafic de influență, în dosarul de față, dar și pentru infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor publice, în Dosarul nr. 1413/P/2004 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Gorj (acest dosar a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei

Deva sub nr. 3352/221/2006 și soluționat prin condamnarea inculpatului M.N.). Cum

o persoană, pentru aceeași unitate faptică, nu poate fi trimisă în judecată în dosare

distincte, sub încadrări juridice diferite, procurorii au încălcat principiul legalității,

așa cum acesta este reglementat de art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Din

această perspectivă și condamnarea inculpatului M.N. pentru infracțiunea de luare

de mită, care constituie tot o infracțiune de serviciu, ca și cea de abuz în serviciu,

este nelegală. Ministerul Public, prin cele două unități de parchet, a ajuns să-l

trimită pe inculpatul M.N. în judecată atât pentru infracțiunile prevăzute de

art. 254 și 257 C. pen., cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C.

pen., situația de fapt fiind identică.

Pe cale de consecință,

a solicitat achitarea și pentru această infracțiune, în temeiul art. 345 alin.

(1) și (3), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C.

proc. pen., ca efect al admiterii apelului și desființării sentinței, în baza

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În apel, în faza

cercetării judecătorești a fost încuviințată și administrată proba cu martori și

expertiză tehnică în construcții și obiecțiuni la aceasta pentru inculpat, fiind

respinsă proba cu expertiză contabilă ca neflind utilă soluționării cauzei având

în vedere considerentele arătate în practicaua hotărârii precum și faptul că valoarea

materialelor de construcție pretins a fi recuperate nu poate fi stabilită prin expertiză,

ci eventual pe bază de martori, așa cum rezultă din raportul de expertiză, dosar

urmărire penală.

În primul ciclu

procesual, prin decizia penală nr. 24/A din 17 februarie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.N. împotriva

sentinței penale nr. 268 din 12 iulie 2007 a Tribunalului Gorj.

În baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Craiova, a fost desființată

sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat

inculpatul M.N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență.

În baza art. 254

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78 /2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a

fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 254

alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

S-au constatat

concurente infracțiunile deduse judecății cu infracțiunile pentru care inculpatul

a fost condamnat prin sentința penală nr. 352 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului

Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 2288 din 25 aprilie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 85

C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată

prin această sentință.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală menționată în pedepsele componente

care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv în pedepsele de:

- 1 an închisoare

pentru art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a),

cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 3 luni închisoare

pentru art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a); art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.;

- 1 lună închisoare

pentru art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen.

Au fost contopite

pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu cele aplicate prin sentința penală

nr. 352 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Gorj în pedeapsa cea mai grea de 4

(patru) ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute, plus pedeapsa complimentară

de 2 (doi) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 6

1

alin. (4), art. 19 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 257 și 255 alin. (5) C.

pen. a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului M.C. suma de 325.784,93

ROL.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 67.100 RON

cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului,

au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat în apel.

Analizând sentința

apelată din prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar

a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul

interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două

faze ale procesului penal din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită.

primul motiv de apel invocat de procuror privind faptul că hotărârea pronunțată

de instanța de fond este nelegală, deoarece instanța a realizat o încadrare nelegală

în dispozițiile art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în loc de dispozițiile art. 254 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Curtea a constatat

că acesta este fondat în parte.

În cauză, la data

săvârșirii faptei, inculpatul nu avea atribuții de constatare sau de sancționare

a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, astfel

încât încadrarea juridică să fie raportată la acest articol, iar în ceea ce privește

alin. (2), prevederile acestuia nu sunt incidente în cauză, inculpatul nefiind trimis

în judecată pentru infracțiunea de dare de mită.

În ceea ce privește

încadrarea faptei în alin. (2) al art. 254 C. pen., Curtea constată că aceasta este

fondată, deoarece în calitate de președinte al Consiliului Județean Gorj și de președinte

al Agenției de Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia, potrivit dispozițiilor

art. 116 alin. (1) pct. 6 lit. c), e) și f) din Legea nr. 215/2001 cu modificările

și completările ulterioare, inculpatul M.N., avea ca atribuții, printre altele și

controlul efectuării serviciilor publice și de utilitate publică de interes județean

precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al județului, controlul organismelor

prestatoare de servicii publice și de utilitate publică, de interes județean înființate

de consiliul județean și subordonate acestuia, controlul realizării activităților

de investiții și reabilitare a infrastructurii județene, iar fapta de luare de mită

a fost săvârșită în exercitarea acestei funcții.

cel de-al doilea motiv al procurorului care vizează faptul că hotărârea pronunțată

de instanța de fond este nelegală, deoarece este greșit indicat temeiul legal pentru

obligarea inculpatului M.N. la despăgubiri civile către martorul M.C., în speță

fiind aplicabile disp. art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire

la art. 257 C. pen., instanța deprim control judiciar a constatat că raportarea

la acest text de lege este fondată cu privire la infracțiunea de trafic de influență,

în cazul căreia legiuitorul a prevăzut o normă specială pentru restituirea sumelor

de bani, față de aceea prevăzută în art. 19 din Legea nr. 78/2000, care este aplicabilă

infracțiunii de luare de mită.

cel de-al treilea motiv de apel privind greșita restituire către martorului M.C.,

atât a sumelor care au constituit obiectul material al infracțiunii de luare de

mită, cât și a sumele reprezentând obiectul material al infracțiunii de trafic de

influență, în speță, impunându-se restituirea în baza art. 6

1

alin.

(4) din Legea nr. 78/2000 doar a sumelor ce reprezentau obiectul material al infracțiunii

prevăzută de art. 257 C. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că

acesta este nefondat.

Astfel, în cazul

infracțiunii de luare de mită există dispoziții exprese de restituire a sumelor

de bani denunțătorului, prevăzute de art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la

art. 255 alin. (5) C. pen.

al patrulea motiv de apel al procurorului, vizează faptul că, hotărârea pronunțată

de instanța de fond este netemeinică, deoarece în mod greșit nu i s-au aplicat inculpatului,

cu titlu de pedeaps