ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 133 din 30 aprilie 2013, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul P.T.D. a fost trimis în judecată în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.T.D., cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 21 (douăzecișiunu) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav împotriva părților vătămate P.T.

și M.C. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, pedeapsă complementară. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 aprilie 2013 (la zi). În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinței, în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o secure cu coada din lemn, cu lungimea de 1 m, depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj. În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen.următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj în plicuri de hârtie, constituie mijloace de probă și vor rămâne atașate la dosarul cauzei: - plic de hârtie nr. 1, ce conține rest de țigară "W.", găsit lângă laba piciorului drept a victimei P.T., sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 2, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 3, ce conține rest de țigară, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 4, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 5, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 6, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 8, ce conține pachet de țigări "W." gol, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 9, ce conține 6 filtre de țigară, găsite pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 10, ce conține o bluză albă cu imprimeu floral, găsită pe o ladă de haine, aflată în stânga ușii dormitorului în care se aflau cele două victime, ce prezintă urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 12, ce conține o pereche de pantaloni tip "bermude" de culoare verde, ce au fost identificați pe inculpat, prezentând urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - plic de hârtie nr. 13, ce conține un tricou de culoare verde cu dungi verticale de culoare neagră, indicat de inculpat lângă soba din dormitorul situat în partea dreaptă a ușii de acces în imobil, ce prezintă pete de culoare brun-roșcate, cu aspect de sânge, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; - cutie de carton nr. 14 ce conține o pereche de ghete - culoare neagră cu șiret, pe care inculpatul le-a avut în picioare la data de 13 noiembrie 2013, găsită sub o masă în dormitorul din partea dreaptă a ușii de acces în imobil, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; - cutie de carton nr. 15 ce conține 3 pahare din sticlă, o cană și o sticlă PET de 1,5 litri, ridicate de pe masa din dormitorul unde au fost găsite victimele, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română", conform adresei din 04 februarie 2013. În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil marca "N.", de culoare neagră, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română", moștenitorilor părții vătămate M.C. S-a luat act că moștenitorii victimelor nu s-au constituit părți civile în cauză. A fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 840/P/2012 din 04 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.T.D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. S-a reținut, în esență, că la data de 13 noiembrie 2012, profitând de faptul că victimele P.T.

și M.C. se aflau în stare de ebrietate și dormeau, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.I., I.I., C.C., Ș.S., procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire, planșe fotografice, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare medico-legală - autopsie -, coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a reținut următoarele: În fapt, s-a reținut că inculpatul P.T.D. locuia în orașul Ț., județul Gorj, împreună cu mama sa victima P.T., care obișnuia să consume băuturi alcoolice și să întrețină relații intime cu mai mulți bărbați din orașul Ț., aspect de natură să tensioneze relațiile acesteia cu fiul său.

În ziua de 13 noiembrie 2012, inculpatul a fost la muncă în pădure pentru a aduce lemne de încălzit acasă, de unde a revenit la domiciliul său în jurul orelor 17 00 . A mai stat cca. o oră să le spargă și să le aranjeze, după care a urcat în apartamentul în care locuia împreună cu mama sa, unde a găsit-o pe aceasta și pe M.C. întreținând relații intime. A coborât din nou la locul unde avea depozitate lemnele, a consumat două pahare de țuică și după cca. o jumătate de oră a revenit în apartament cu o secure, unde a găsit cele două victime care dormeau, parțial dezbrăcate, în aceeași încăpere.

Pe fondul consumului de alcool, având în vedere conflictele anterioare, relația încordată cu mama sa, afecțiunea purtată tatălui, decedat în urmă cu trei ani și starea de mânie provocată de cele văzute, inculpatul, fără a încerca să trezească cele două victime, a aplicat mamei sale mai multe lovituri cu securea în zona capului, producându-i mai multe fracturi ale oaselor craniului, după care a aplicat mai multe lovituri cu aceeași secure și victimei M.C. S-a mai reținut că, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a lăsat toporul în curte, și-a schimbat obiectele de îmbrăcăminte pe care le purtase și a părăsit locuința, deplasându-se în centrul orașului Ț., după care a revenit la domiciliul său și a dormit în altă cameră a apartamentului până în dimineața zilei de 14 noiembrie 2012. În jurul orelor 8:00, a sunat martorul Ș.S.

căruia i-a spus că în dimineața acelei zile revenise la domiciliu din localitatea R. și o găsise moartă pe mama sa. La rândul său, martorul a anunțat organele de poliție. S-a constatat că potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2059/2012 din 21 ianuarie 2013, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, moartea victimei P.T. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și hematomului subdural, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune. Leziunile de violență pe care le prezenta victima P.T. la nivelul capului puteau fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător (muchia toporului), cele de la nivelul cranio-cerebral având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,70 g‰ alcool etilic, moartea acesteia putând data din 13 noiembrie 2012. Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2058/2012 emis la data de 21 ianuarie 2013 de Serviciul de Medicină Legală Gorj, rezultă că moartea victimei M.C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința zdrobirii oaselor cutiei craniene ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune. Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător (muchia toporului), cele de la nivelul cranio-cerebral având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 2,30 g‰ alcool etilic, moartea putând data din 13 noiembrie 2012. Susținerea inculpatului că nu a avut intenția inițial de a omorî cele două victime, a fost înlăturată de instanță, întrucât obiectul vulnerant folosit de inculpat a fost o secure, corp dur idoneu de a produce moartea, chiar folosit atipic destinației sale (tăiere), iar intensitatea loviturilor aplicate a fost deosebit de mare, aceasta fiind demonstrată de leziunile cauzate (zdrobirea oaselor cutiei craniene). De asemenea, instanța a avut în vedere și starea de neputință de a se apăra a celor două victime, care se aflau în stare avansată de ebrietate și dormeau, precum și faptul că inculpatul nu a încercat să le trezească, profitând astfel de această stare.

De altfel, având în vedere alcoolemia ridicată, s-a reținut că este puțin probabil ca victimele, chiar dacă nu dormeau, să se fi putut apăra și reacționa împotriva agresorului. Această stare de neputință a victimelor de a se apăra excede activității inculpatului. În aceeași ordine de idei, instanța a mai reținut că zona anatomică lezată a fost una de importanță maximă pentru organism, capul adăpostind unul dintre cele mai sensibile organe, creierul, esențial pentru funcțiile biologice. În context, instanța a ținut seama și de atitudinea inculpatului ulterioară acțiunii vătămătoare, constând în părăsirea victimelor fără acordarea primului ajutor și fără a anunța salvarea. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi solicitat ulterior intervenția salvării, însă victimele deja decedaseră, s-a reținut ca nefiind relevantă, în condițiile în care organele de poliție au fost apelate de martorul Ș.S.

a doua zi, nefiind dovedită nicio contribuție a sa în acest sens, atitudinea pasivă fiind menținută și ulterior. S-a reținut că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în fața instanței de judecată, prevalându-se inițial de dreptul la tăcere și ulterior a dat declarații detaliate cu privire la activitatea delictuală. S-a mai arătat că, așa cum a recunoscut și inculpatul, în momentul agresiunii cele două victime dormeau, iar în sângele recoltat de la cadavre s-a identificat alcool etilic în valori foarte mari și a profitat de această stare de neputință pentru a le ucide. Față de acest aspect, referitor la încadrarea juridică a faptei reținute în actul de sesizare, instanța a reținut că aceasta este incompletă, întrucât infracțiunea a fost săvârșită profitând de starea de neputință de a se apăra a celor două victime, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen., în art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că moștenitorii celor două victime, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal. În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, în data de 13 noiembrie 2012, profitând de faptul că victimele se aflau în stare de neputință de a se apăra, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar și persoana inculpatului, care provine dintr-un mediu pauper, o familie numeroasă și, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, acesta suferă de tulburare de personalitate de tip impulsiv. Au fost avute în vedere vârsta tânără a inculpatului, dar și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, inculpatul fiind deranjat de comportamentul mamei sale, victima P.T., împreună cu care locuia, acesta producându-i inculpatului o stare de mânie, având în vedere și legăturile puternice de afecțiune pe care le-a avut inculpatul față de tatăl său.

Starea de mânie fiind astfel justificată, denotă o periculozitate mai scăzută a inculpatului. Referitor la gradul de pericol social al faptei, instanța a reținut că acesta este unul foarte ridicat, întrucât prin fapta sa inculpatul a lezat cu intenție valoarea supremă a individului, respectiv viața, reacția și modalitatea de acțiune aleasă spontan de inculpat fiind extrem de violentă, acesta folosind obiectul vulnerant (securea) de mai multe ori asupra fiecăreia dintre cele două victime, cu consecința zdrobirii oaselor cutiei craniene și pierderea vieții victimelor. Așa cum s-a arătat în starea de fapt expusă, la momentul producerii faptei, victimele se aflau în stare de ebrietate, P.T. având o alcoolemie de 1,70 g‰, iar M.C.

o alcoolemie de 2,30 g‰ în sânge. Instanța a reținut că inculpatul, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, avea reale dificultăți de a menține relații stabile cu anturajul său, având un grad scăzut de integrare socială, nu are instrucție școlară solidă, absolvind doar 7 clase, nu are un loc de muncă, însă obișnuia să muncească în diverse gospodării pentru întreținerea sa și a mamei sale, banii câștigați dându-i acesteia. P.T.D. este o persoană timidă, introvertită, solitară, nu are antecedente penale, nu are ocupație, are vârsta de 24 de ani, a absolvit 7 clase și pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine relativ sinceră; a mai reținut instanța că din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, a rezultat că inculpatul P.T.D.

prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip impulsiv și păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, însă acesta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Referitor la profilul moral al inculpatului, acesta a fost caracterizat în termeni favorabili de către autoritățile de la locul de domiciliu, așa cum rezultă și din adresa nr. 5159 din 26 aprilie 2013 aflată la dosar, și de către martorii audiați în cursul cercetării judecătorești, reținându-se că acesta era muncitor, nu provoca scandaluri, obișnuia să meargă la muncă cu ziua și nu obișnuia să consume băuturi alcoolice.

În ceea ce privește solicitarea apărătorului inculpatului de a se reține în cauză dispozițiile art. 74 - 76 C. pen., dată fiind recunoașterea faptei, instanța a reținut că atitudinea finală de regret a inculpatului nu poate fi considerată o performanță civică ci, mai degrabă, o stare de normalitate în contextul gravității extreme a infracțiunii comise așa că, această recunoaștere nu poate primi semnificația circumstanței atenuante precizate. Referitor la conduita postfactuală a inculpatului, instanța a reținut că aceasta nu este de natură să impună în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Se observă că acesta, după incident, nu a încercat să acorde ajutor victimelor, și, așa cum a declarat și în fața instanței, nu a anunțat salvarea, întrucât s-a asigurat că cele două victime decedaseră.

Instanța a reținut că semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în prezenta cauză nu își au aplicabilitatea, în raport de persoana inculpatului, deoarece recunoașterea finală nu constă numai în lipsa antecedentelor penale, ce constituie o stare de normalitate, ci și într-o atitudine corectă față de familie și întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul nu a dovedit-o.

Instanța a avut în vedere și a asigurat un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopul acesteia, întrucât o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste corespunzătoare faptei comise și vinovăției inculpatului, reeducarea și reinserția socială a acestuia, în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea unei pedepse de o manieră care să funcționeze ca o forță socială și pedagogică în societate, în consonanță cu dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., așa încât i-a fost stabilită inculpatului o pedeapsă privativă de libertate în cuantum moderat. Aceleași considerente au fost avute în vedere și la stabilirea pedepsei complementare și accesorii ce au fost stabilite inculpatului.

Referitor la pedeapsa complementară, instanța a reținut că în cauză trebuie interzis dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru considerentele ce succed. Având în vedere că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, respectiv omor calificat, instanța a reținut că această faptă relevă fără echivoc că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este viața. Prin urmare, instanța a apreciat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei principale, având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (2) C. pen. În consecință, instanța i-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară, interzicându-i exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Dată fiind pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, instanța a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., interzicându-i acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe toată durata pedepsei principale. Întrucât inculpatul a fost reținut la data de 14 noiembrie 2012 și ulterior arestat, măsură ce a fost menținută până în prezent, instanța, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 aprilie 2013 (la zi). Cu privire la măsura arestării preventive, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acesteia prin încheierea nr. 82 din 15 noiembrie 2012 nu au dispărut și nici nu s-au modificat, în cauză subzistând temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. iar durata arestării preventive este una rezonabilă, în sensul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nelegitimând înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin severă, fapt pentru care în temeiul art. 350 C. proc. pen. această măsură a fost menținută. Ca urmare a condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, instanța, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinței, în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Așa cum s-a arătat în starea de fapt, inculpatul s-a folosit la comiterea omorului de o secure, motiv față de care în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

a confiscat de la inculpat securea cu coada din lemn, cu lungimea de 1 m, depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj în plicuri de hârtie, ce constituie mijloace de probă, să rămână atașate la dosarul cauzei: plic de hârtie nr. 1, ce conține rest de țigară "W.", găsit lângă laba piciorului drept a victimei P.T., sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 2, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 3, ce conține rest de țigară, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 4, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 5, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 6, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 8, ce conține pachet de țigări "W." gol, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 9, ce conține 6 filtre de țigară, găsite pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 10, ce conține o bluză albă cu imprimeu floral, găsită pe o ladă de haine, aflată în stânga ușii dormitorului în care se aflau cele două victime, ce prezintă urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 12, ce conține o pereche de pantaloni tip "bermude" de culoare verde, ce au fost identificați pe inculpat, prezentând urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 13, ce conține un tricou de culoare verde cu dungi verticale de culoare neagră, indicat de inculpat lângă soba din dormitorul situat în partea dreaptă a ușii de acces în imobil, ce prezintă pete de culoare brun-roșcate, cu aspect de sânge, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; cutie de carton nr. 14 ce conține o pereche de ghete - culoare neagră cu șiret, pe care inculpatul le-a avut în picioare la data de 13 noiembrie 2013, găsită sub o masă în dormitorul din partea dreaptă a ușii de acces în imobil, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; cutie de carton nr. 15 ce conține 3 pahare din sticlă, o cană și o sticlă PET de 1,5 litri, ridicate de pe masa din dormitorul unde au fost găsite victimele, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română", conform adresei din 04 februarie 2013. Având în vedere faptul că telefonul mobil marca "N.", de culoare neagră, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română", în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (4) C. proc. pen., acesta a fost restituit moștenitorilor părții vătămate M.C., după rămânerea definitivă a sentinței, întrucât acestea nu au fost folosite ca mijloace materiale de probă. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele: Întrucât în actul de sesizare al instanței nu au fost identificați moștenitorii victimelor, instanța, înainte de citirea actului de sesizare, a stabilit că moștenitorii victimelor P.T. și M.C. sunt: B.C., U.N., P.D., D.M., P.N., P.S., L.V. și M.C. Dat fiind faptul că, până la citirea actului de sesizare al instanței, moștenitorii celor două victime nu au precizat cuantumul despăgubirilor civile și nu au depus înscrisuri justificative, deși au fost citați cu această mențiune, instanța a luat act că aceștia nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul P.T.D. În apelul formulat de parchet au fost invocate critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea pedepsei principale aplicate, cât și a pedepsei complementare. Totodată s-a solicitat interzicerea ca pedeapsă accesorie și complementară și a drepturilor părintești, precum și a dreptului de a fi tutore sau curator, motivat de faptul că prin fapta comisă inculpatul a devenit nedemn de a exercita aceste drepturi. S-a motivat că pedeapsa aplicată de prima instanță este greșit individualizată, fiind prea aproape de minimul special prevăzut de lege, astfel că nu corespunde gravității faptei comise de inculpat și urmărilor produse, fiind suprimată viața a două persoane, din care una era mama inculpatului.

Inculpatul a invocat de asemenea critici numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând să se aibă în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și împrejurarea că a acționat sub imperiul unui impuls de moment determinat de comportarea mamei sale, elemente care trebuie să primească semnificația unor circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat că este întemeiat numai apelul formulat de parchet, iar apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare: Analizând în mod coroborat probele administrate în faza de urmărire penală și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că în data de 13 noiembrie 2012, pe fondul consumului de alcool, a unor conflictele anterioare cu mama sa și a stării de mânie determinată de împrejurarea că a găsit-o pe mama sa întreținând relații intime cu victima M.C., inculpatul, după ce s-a retras inițial din apartament și a consumat alcool, a revenit după aproximativ o jumătate de oră înarmat cu o secure și profitând de situația că victimele dormeau, fără a încerca să le trezească, a aplicat acestora mai multe lovituri cu securea în zona capului, provocându-le decesul.

Încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, fiind corect reținut că fapta inculpatului care, profitând de faptul că victimele se aflau în stare de neputință de a se apăra, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., sub acest aspect nefiind invocate critici în apelurile formulate. Criticile formulate în apelul formulat de parchet și respectiv în apelul formulat de inculpat au vizat numai individualizarea judiciară a pedepsei.

Sub acest aspect, s-a menționat că este de principiu că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de cuantumul adecvat al acesteia, revenind instanței rolul de a asigura un real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului pe de o parte și durata sancțiunii, natura acesteia pe de altă parte.

În speță, pedeapsa principală aplicată de instanța de fond de 21 de ani închisoare, s-a apreciat că nu este în măsură să asigure scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen., fiind prea blândă sub aspectul cuantumului, raportat la gravitatea faptei, determinată nu numai de gradul de pericol social concret dar și de valoarea socială atinsă, care este una fundamentală, fiind suprimată viața a două persoane, din care una era chiar mama inculpatului, modalitatea în care fapta a fost comisă, (prin aplicarea de lovituri repetate, cu o secure, fiecărei victime, loviturile fiind aplicate cu intensitate, în zona capului, în condițiile în care victimele se aflau în stare de neputință de a se apăra), cât și comportarea ulterioară a inculpatului care nu a acordat ajutor victimelor și nu a anunțat serviciul de urgență pentru a încerca înlăturarea consecințelor acțiunii sale.

Astfel, reexaminând în contextul cauzei criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel a avut în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, urmările acesteia și conduita ulterioară a inculpatului, modul în care acesta a acționat, elemente în raport de care instanța de apel a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului la 25 de ani închisoare, această pedeapsă fiind aptă să realizeze atât scopul coercitiv, de exemplaritate, cât și cel educativ, conform art. 52 C. pen.

Solicitarea parchetului de a fi aplicată ca pedeapsă accesorie și complementară și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., respectiv a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, s-a apreciat că nu este justificată în raport de natura faptei comise de inculpat, interzicerea acestor drepturi nefiind justificată și proporțională în raport de fapta comisă, motiv pentru care această critică a fost reținută ca nefondată. S-a reținut că sunt însă întemeiate criticile referitoare la perioada pentru care au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

ca pedeapsă complementară, instanța de apel apreciind că raportat la gravitatea faptei comise de inculpat durata de 6 ani este insuficientă, astfel că se impune majorarea intervalului pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la 6 ani la durata maximă prevăzută de lege, respectiv 10 ani. Solicitarea inculpatului de a se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mic, și respectiv de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, s-a apreciat că este neîntemeiată.

S-a arătat că, orice împrejurare de natură a fi considerată circumstanță atenuantă trebuie analizată și în raport de datele despre fapta comisă, luându-se în considerare pericolul generic dar și concret al acesteia și din aceasta perspectivă se impune a fi subliniat că, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a acționat cu deosebită violență, în condițiile în care victimele nu se puteau apăra, folosind un instrument apt să producă moartea și lovind fiecare din cele două victime într-o zonă vitală, respectiv în zona capului, iar ulterior nu a manifestat nicio urmă de regret și nu a încercat diminuarea consecințelor, cu atât mai mult cu cât una dintre victime era mama sa. Aceste împrejurări conferă faptei un caracter grav și nu justifică o reducere a pedepsei ci, dimpotrivă, impun majorarea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Celelalte aspecte invocate de inculpat referitoare la atitudinea procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale, s-a reținut că nu pot conduce la reținerea acestor împrejurări drept circumstanțe atenuante în raport de cele mai sus reținute însă pledează pentru orientarea instanței de a nu aplica pedeapsa detențiunii pe viață și a aplica totuși pedeapsa închisorii, însă la maximul prevăzut de lege, respectiv 25 de ani închisoare. Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului și în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat sentința penală în parte, în ce privește latura penală.

S-a majorat pedeapsa aplicată inc. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., la 25 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. S-a constatat că temeiurile arestării preventive subzistă în continuare și nu s-au modificat, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 30 aprilie 2013 la zi și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerul Justiției, în contul Baroul Avocați Dolj. Împotriva Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curții de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul P.T.D. Inculpatul P.T.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancțiunii aplicate. Față de abrogarea art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, la data de 12 februarie 2014 recurentul a completat motivele de casare și a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal actual în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și sancțiunea aferentă.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanța reține următoarele: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute de noul C. pen. în vigoare. În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 9 pct. 14. C. proc.

pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, urmând a reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

În ceea ce privește efectele abrogării art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și reincriminarea faptei de omor în art. 188 C. pen. și de omor calificat asupra a două sau mai multor persoane în art. 189 lit. f) C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 12 februarie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 24 septembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul calificat și omorul deosebit de grav, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceeași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta. Art. 174 C. pen. "Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi." Art. 175 alin. (1) lit. c) și lit. d) C. pen. "Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: (...) c) asupra soțului sau unei rude apropiate; d) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra; se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi." Art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

"Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: (...) b) asupra a două sau mai multor persoane; se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi." Art. 188 C. pen. Omorul "(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 189 C. pen.

Omorul calificat "(1) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor; f) asupra a două sau mai multor persoane; g) asupra unei femei gravide; h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi." Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor.

Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 175 lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a intrat în vigoare art. 189 C. pen., care cuprinde cu excepția agravanțelor săvârșirii faptei asupra soțului sau unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce îl privește pe P.T.D., acuzația recunoscută de acesta și față de care a și fost condamnat, a constat în uciderea victimelor P.T.

și M.C., prin aplicarea mai multor lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa. Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe P.T.D., omorul săvârșit asupra două victime nu prezintă diferențe între art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 189 lit. f) C. pen. Renunțarea la elementele circumstanțiale ale săvârșirii faptei asupra soțului sau unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra [prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. anterior], care dădeau faptei comise de P.T.D. un caracter calificat, nu afectează existența infracțiunii în forma incriminată în art. 189 lit. f) C. pen.

Legea nouă, care suprimă două condiții ce dădeau faptei un caracter calificat, devine astfel mai favorabilă, deoarece conduce la reținerea formei infracțiunii de Omor calificat și nu de Omor deosebit de grav. Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei Legea nouă, deși suprimă două condiții ce dădeau faptei un caracter calificat prevede aceleași limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 15 - 25 ani închisoare, însă elimină sancțiunea detențiunii pe viață, în speță se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta calificată.

Comparația are loc, în acest caz, între legea veche care sancționează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracțiunii și legea nouă care sancționează aceeași faptă în limitele prevăzute tot pentru varianta agravantă însă prin eliminarea sancțiunii detențiunii pe viață, prin aceasta fiind satisfăcută obligația prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice din Legea nouă. Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche [174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior] și efectele acuzației în legea nouă [art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen.]. Legea veche prevedea sancțiunea detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar legea nouă prevede doar sancțiunea cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Sancțiunea individualizată de instanța de fond și majorată de instanța de apel a fost egală cu maximul prevăzut de lege. Deși limitele de pedeapsă sunt neschimbate, Legea nouă, nu mai prevede sancțiunea detențiunii pe viață, fiind mai favorabilă față de legea veche care prevedea și această sancțiune, astfel că legea nouă va retroactiva. În ceea ce privește agravanța reținută de instanța de fond în urma schimbării încadrării juridice, a faptei de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul P.T.D.

a fost trimis în judecată în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei asupra unor victime în stare de neputință de a apăra, Înalta Curtea apreciază că lipsa stării de veghe la momentul declanșării atacului, în condițiile unei pluralități de victime nu este echivalentă cu atacul în condițiile neputinței victimelor de a se apăra. În sens contrar, instanța supremă a considerat că somnul profund al victimei aflate în stare de ebrietate constituie o stare de de neputință de a se apăra, conform art. 175 lit. d) C. pen. (C.S.J., s.p., Decizia nr. 1405/1997, în Codul penal adnotat, C.H.

Beck, p. 618, punct 23). Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă. Se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut și pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen. Față de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul P.T.D. împotriva Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa în parte decizia recurată și Sentința penală nr. nr. 133 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1693/95/2013, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul P.T.D. și numai sub aspectul aplicării dispozițiilor legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite: În baza art. 334 C. proc.

pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. În baza art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul P.T.D. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.T.D., durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 1a 12 februarie 2014. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul P.T.D., vor rămâne în sarcina statului iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de inculpatul P.T.D. Împotriva Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată și Sentința penală nr. nr. 133 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1693/95/2013, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul P.T.D. și numai sub aspectul aplicării dispozițiilor legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite: În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul P.T.D. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate ca