ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 133 din 30 aprilie 2013, Tribunalul Gorj, în baza art. 334

C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b)

C. pen. pentru care inculpatul P.T.D. a fost trimis în judecată în infracțiunea

de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175

alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În

baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a

fost condamnat inculpatul P.T.D., cetățean român, studii 7 clase, stagiul

militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent

deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 21 (douăzecișiunu) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav

împotriva părților vătămate P.T. și M.C. și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani,

pedeapsă complementară.

În

baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 aprilie 2013 (la zi).

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de

la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinței, în vederea introducerii

acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o secure

cu coada din lemn, cu lungimea de 1 m, depusă la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Gorj.

În

baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen.următoarele bunuri depuse la camera de

corpuri delicte a Tribunalului Gorj în plicuri de hârtie, constituie mijloace

de probă și vor rămâne atașate la dosarul cauzei:

-

plic de hârtie nr. 1, ce conține rest de țigară "W.", găsit lângă

laba piciorului drept a victimei P.T., sigilat de M.I. cu sigiliul tip

"Poliția Română";

-

plic de hârtie nr. 2, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul

unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română";

-

plic de hârtie nr. 3, ce conține rest de țigară, găsit pe masa din dormitorul

unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română";

-

plic de hârtie nr. 4, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul

unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română";

-

plic de hârtie nr. 5, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul

unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română";

-

plic de hârtie nr. 6, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul

unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română";

-

plic de hârtie nr. 8, ce conține pachet de țigări "W." gol, găsit pe

masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu

sigiliul tip "Poliția Română";

-

plic de hârtie nr. 9, ce conține 6 filtre de țigară, găsite pe masa din

dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip

"Poliția Română";

-

plic de hârtie nr. 10, ce conține o bluză albă cu imprimeu floral, găsită pe o

ladă de haine, aflată în stânga ușii dormitorului în care se aflau cele două

victime, ce prezintă urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip

"Poliția Română";

-

plic de hârtie nr. 12, ce conține o pereche de pantaloni tip "bermude"

de culoare verde, ce au fost identificați pe inculpat, prezentând urme de

sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română";

-

plic de hârtie nr. 13, ce conține un tricou de culoare verde cu dungi verticale

de culoare neagră, indicat de inculpat lângă soba din dormitorul situat în

partea dreaptă a ușii de acces în imobil, ce prezintă pete de culoare

brun-roșcate, cu aspect de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română";

-

cutie de carton nr. 14 ce conține o pereche de ghete - culoare neagră cu șiret,

pe care inculpatul le-a avut în picioare la data de 13 noiembrie 2013, găsită

sub o masă în dormitorul din partea dreaptă a ușii de acces în imobil, sigilat

de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română";

-

cutie de carton nr. 15 ce conține 3 pahare din sticlă, o cană și o sticlă PET

de 1,5 litri, ridicate de pe masa din dormitorul unde au fost găsite victimele,

sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română", conform adresei din

04 februarie 2013.

În

baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil

marca "N.", de culoare neagră, găsit pe masa din dormitorul unde se

aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română", moștenitorilor părții vătămate M.C.

S-a

luat act că moștenitorii victimelor nu s-au constituit părți civile în cauză.

A

fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 840/P/2012 din 04

februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului P.T.D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și

deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și

art. 176 lit. b) C. pen.

S-a

reținut, în esență, că la data de 13 noiembrie 2012, profitând de faptul că

victimele P.T. și M.C. se aflau în stare de ebrietate și dormeau, le-a aplicat

mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus la decesul

acestora, una din cele două victime fiind mama sa.

Din

analiza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.I.,

I.I., C.C., Ș.S., procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal

de reconstituire, planșe fotografice, raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică, raport de constatare medico-legală - autopsie -, coroborate cu

declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a

reținut următoarele:

În

fapt, s-a reținut că inculpatul P.T.D. locuia în orașul Ț., județul Gorj,

împreună cu mama sa victima P.T., care obișnuia să consume băuturi alcoolice și

să întrețină relații intime cu mai mulți bărbați din orașul Ț., aspect de

natură să tensioneze relațiile acesteia cu fiul său.

În

ziua de 13 noiembrie 2012, inculpatul a fost la muncă în pădure pentru a aduce

lemne de încălzit acasă, de unde a revenit la domiciliul său în jurul orelor 17

00

.

A mai stat cca. o oră să le spargă și să le aranjeze, după care a urcat în

apartamentul în care locuia împreună cu mama sa, unde a găsit-o pe aceasta și

pe M.C. întreținând relații intime. A coborât din nou la locul unde avea

depozitate lemnele, a consumat două pahare de țuică și după cca. o jumătate de

oră a revenit în apartament cu o secure, unde a găsit cele două victime care

dormeau, parțial dezbrăcate, în aceeași încăpere.

Pe

fondul consumului de alcool, având în vedere conflictele anterioare, relația

încordată cu mama sa, afecțiunea purtată tatălui, decedat în urmă cu trei ani

și starea de mânie provocată de cele văzute, inculpatul, fără a încerca să

trezească cele două victime, a aplicat mamei sale mai multe lovituri cu securea

în zona capului, producându-i mai multe fracturi ale oaselor craniului, după

care a aplicat mai multe lovituri cu aceeași secure și victimei M.C.

S-a

mai reținut că, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a lăsat toporul în

curte, și-a schimbat obiectele de îmbrăcăminte pe care le purtase și a părăsit

locuința, deplasându-se în centrul orașului Ț., după care a revenit la

domiciliul său și a dormit în altă cameră a apartamentului până în dimineața

zilei de 14 noiembrie 2012. În jurul orelor 8:00, a sunat martorul Ș.S. căruia

i-a spus că în dimineața acelei zile revenise la domiciliu din localitatea R.

și o găsise moartă pe mama sa. La rândul său, martorul a anunțat organele de

poliție.

S-a

constatat că potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr.

2059/2012 din 21 ianuarie 2013, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj,

moartea victimei P.T. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și hematomului

subdural, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune.

Leziunile de violență pe care le prezenta victima P.T. la nivelul capului

puteau fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător (muchia toporului), cele

de la nivelul cranio-cerebral având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,70 g‰ alcool etilic,

moartea acesteia putând data din 13 noiembrie 2012. Din raportul de constatare

medico-legală (autopsie) nr. 2058/2012 emis la data de 21 ianuarie 2013 de

Serviciul de Medicină Legală Gorj, rezultă că moartea victimei M.C. a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința

zdrobirii oaselor cutiei craniene ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral

produs prin agresiune. Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu

corp tăietor-despicător (muchia toporului), cele de la nivelul cranio-cerebral

având legătură de cauzalitate directă cu decesul. În sângele recoltat de la

cadavru s-a identificat 2,30 g‰ alcool etilic, moartea putând data din 13

noiembrie 2012.

Susținerea

inculpatului că nu a avut intenția inițial de a omorî cele două victime, a fost

înlăturată de instanță, întrucât obiectul vulnerant folosit de inculpat a fost

o secure, corp dur idoneu de a produce moartea, chiar folosit atipic

destinației sale (tăiere), iar intensitatea loviturilor aplicate a fost

deosebit de mare, aceasta fiind demonstrată de leziunile cauzate (zdrobirea

oaselor cutiei craniene). De asemenea, instanța a avut în vedere și starea de

neputință de a se apăra a celor două victime, care se aflau în stare avansată

de ebrietate și dormeau, precum și faptul că inculpatul nu a încercat să le

trezească, profitând astfel de această stare. De altfel, având în vedere

alcoolemia ridicată, s-a reținut că este puțin probabil ca victimele, chiar

dacă nu dormeau, să se fi putut apăra și reacționa împotriva agresorului.

Această stare de neputință a victimelor de a se apăra excede activității

inculpatului.

În

aceeași ordine de idei, instanța a mai reținut că zona anatomică lezată a fost

una de importanță maximă pentru organism, capul adăpostind unul dintre cele mai

sensibile organe, creierul, esențial pentru funcțiile biologice. În context,

instanța a ținut seama și de atitudinea inculpatului ulterioară acțiunii

vătămătoare, constând în părăsirea victimelor fără acordarea primului ajutor și

fără a anunța salvarea.

Apărarea

inculpatului în sensul că ar fi solicitat ulterior intervenția salvării, însă

victimele deja decedaseră, s-a reținut ca nefiind relevantă, în condițiile în

care organele de poliție au fost apelate de martorul Ș.S. a doua zi, nefiind

dovedită nicio contribuție a sa în acest sens, atitudinea pasivă fiind

menținută și ulterior.

S-a

reținut că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în fața instanței de

judecată, prevalându-se inițial de dreptul la tăcere și ulterior a dat

declarații detaliate cu privire la activitatea delictuală.

S-a

mai arătat că, așa cum a recunoscut și inculpatul, în momentul agresiunii cele

două victime dormeau, iar în sângele recoltat de la cadavre s-a identificat

alcool etilic în valori foarte mari și a profitat de această stare de neputință

pentru a le ucide.

Față

de acest aspect, referitor la încadrarea juridică a faptei reținute în actul de

sesizare, instanța a reținut că aceasta este incompletă, întrucât infracțiunea

a fost săvârșită profitând de starea de neputință de a se apăra a celor două

victime, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, din art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen., în art. 174 - 175

alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Sub

aspectul laturii civile, instanța a reținut că moștenitorii celor două victime,

deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu s-au constituit părți

civile în cadrul procesului penal.

În

drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, în data de 13 noiembrie 2012,

profitând de faptul că victimele se aflau în stare de neputință de a se apăra,

le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au

condus la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176

alin. (1) lit. b) C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la

pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost

comisă, dar și persoana inculpatului, care provine dintr-un mediu pauper, o

familie numeroasă și, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică efectuată în cauză, acesta suferă de tulburare de personalitate de

tip impulsiv.

Au

fost avute în vedere vârsta tânără a inculpatului, dar și împrejurările

concrete în care a fost săvârșită fapta, inculpatul fiind deranjat de

comportamentul mamei sale, victima P.T., împreună cu care locuia, acesta

producându-i inculpatului o stare de mânie, având în vedere și legăturile

puternice de afecțiune pe care le-a avut inculpatul față de tatăl său. Starea

de mânie fiind astfel justificată, denotă o periculozitate mai scăzută a

inculpatului.

Referitor

la gradul de pericol social al faptei, instanța a reținut că acesta este unul

foarte ridicat, întrucât prin fapta sa inculpatul a lezat cu intenție valoarea

supremă a individului, respectiv viața, reacția și modalitatea de acțiune

aleasă spontan de inculpat fiind extrem de violentă, acesta folosind obiectul

vulnerant (securea) de mai multe ori asupra fiecăreia dintre cele două victime,

cu consecința zdrobirii oaselor cutiei craniene și pierderea vieții victimelor.

Așa

cum s-a arătat în starea de fapt expusă, la momentul producerii faptei,

victimele se aflau în stare de ebrietate, P.T. având o alcoolemie de 1,70 g‰,

iar M.C. o alcoolemie de 2,30 g‰ în sânge.

Instanța

a reținut că inculpatul, așa cum rezultă din probele administrate în cauză,

avea reale dificultăți de a menține relații stabile cu anturajul său, având un

grad scăzut de integrare socială, nu are instrucție școlară solidă, absolvind

doar 7 clase, nu are un loc de muncă, însă obișnuia să muncească în diverse

gospodării pentru întreținerea sa și a mamei sale, banii câștigați dându-i

acesteia. P.T.D. este o persoană timidă, introvertită, solitară, nu are

antecedente penale, nu are ocupație, are vârsta de 24 de ani, a absolvit 7

clase și pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine relativ sinceră; a mai

reținut instanța că din concluziile raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică efectuată în cauză, a rezultat că inculpatul P.T.D. prezintă

diagnosticul tulburare de personalitate de tip impulsiv și păstrează

capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale, însă acesta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru

care este cercetat.

Referitor

la profilul moral al inculpatului, acesta a fost caracterizat în termeni

favorabili de către autoritățile de la locul de domiciliu, așa cum rezultă și

din adresa nr. 5159 din 26 aprilie 2013 aflată la dosar, și de către martorii

audiați în cursul cercetării judecătorești, reținându-se că acesta era muncitor,

nu provoca scandaluri, obișnuia să meargă la muncă cu ziua și nu obișnuia să

consume băuturi alcoolice.

În

ceea ce privește solicitarea apărătorului inculpatului de a se reține în cauză

dispozițiile art. 74 - 76 C. pen., dată fiind recunoașterea faptei, instanța a

reținut că atitudinea finală de regret a inculpatului nu poate fi considerată o

performanță civică ci, mai degrabă, o stare de normalitate în contextul

gravității extreme a infracțiunii comise așa că, această recunoaștere nu poate

primi semnificația circumstanței atenuante precizate.

Referitor

la conduita postfactuală a inculpatului, instanța a reținut că aceasta nu este

de natură să impună în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. Se observă că acesta, după incident, nu a încercat să

acorde ajutor victimelor, și, așa cum a declarat și în fața instanței, nu a

anunțat salvarea, întrucât s-a asigurat că cele două victime decedaseră.

Instanța

a reținut că semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în prezenta cauză nu își

au aplicabilitatea, în raport de persoana inculpatului, deoarece recunoașterea

finală nu constă numai în lipsa antecedentelor penale, ce constituie o stare de

normalitate, ci și într-o atitudine corectă față de familie și întreg contextul

relațiilor sociale pe care inculpatul nu a dovedit-o.

Instanța

a avut în vedere și a asigurat un echilibru între criteriile de individualizare

a pedepsei și scopul acesteia, întrucât o judecată echitabilă trebuie să aibă

ca finalitate realizarea unei proporționalități juste corespunzătoare faptei

comise și vinovăției inculpatului, reeducarea și reinserția socială a acestuia,

în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea unei pedepse de o manieră care

să funcționeze ca o forță socială și pedagogică în societate, în consonanță cu

dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., așa încât i-a fost stabilită inculpatului o

pedeapsă privativă de libertate în cuantum moderat. Aceleași considerente au

fost avute în vedere și la stabilirea pedepsei complementare și accesorii ce au

fost stabilite inculpatului.

Referitor

la pedeapsa complementară, instanța a reținut că în cauză trebuie interzis

dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice prevăzut de art. 64

alin. (1) lit. a) C. pen., pentru considerentele ce succed.

Având

în vedere că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, respectiv omor

calificat, instanța a reținut că această faptă relevă fără echivoc că

inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum

este viața.

Prin

urmare, instanța a apreciat că este proporțională și justificată măsura

interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei

principale, având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (2) C. pen.

În

consecință, instanța i-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară,

interzicându-i exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen.

Dată

fiind pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, instanța a aplicat

acestuia și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., interzicându-i

acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe

toată durata pedepsei principale.

Întrucât

inculpatul a fost reținut la data de 14 noiembrie 2012 și ulterior arestat,

măsură ce a fost menținută până în prezent, instanța, potrivit dispozițiilor

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 aprilie 2013 (la zi).

Cu

privire la măsura arestării preventive, instanța a reținut că temeiurile care

au stat la baza luării acesteia prin încheierea nr. 82 din 15 noiembrie 2012 nu

au dispărut și nici nu s-au modificat, în cauză subzistând temeiurile prevăzute

de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. iar durata arestării preventive

este una rezonabilă, în sensul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, nelegitimând înlocuirea acestei măsuri cu una

mai puțin severă, fapt pentru care în temeiul art. 350 C. proc. pen. această

măsură a fost menținută.

Ca

urmare a condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat și deosebit de grav, instanța, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008

a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea

definitivă a sentinței, în vederea introducerii acestora în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare.

Așa

cum s-a arătat în starea de fapt, inculpatul s-a folosit la comiterea omorului

de o secure, motiv față de care în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a

confiscat de la inculpat securea cu coada din lemn, cu lungimea de 1 m, depusă

la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

Totodată,

potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca

următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj în

plicuri de hârtie, ce constituie mijloace de probă, să rămână atașate la

dosarul cauzei: plic de hârtie nr. 1, ce conține rest de țigară "W.",

găsit lângă laba piciorului drept a victimei P.T., sigilat de M.I. cu sigiliul

tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 2, ce conține rest de țigară

găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 3, ce conține

rest de țigară, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime,

sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr.

4, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele

două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic

de hârtie nr. 5, ce conține rest de țigară găsit pe masa din dormitorul unde se

aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română"; plic de hârtie nr. 6, ce conține rest de țigară găsit pe masa din

dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip

"Poliția Română"; plic de hârtie nr. 8, ce conține pachet de țigări

"W." gol, găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două

victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția Română"; plic de

hârtie nr. 9, ce conține 6 filtre de țigară, găsite pe masa din dormitorul unde

se aflau cele două victime, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română"; plic de hârtie nr. 10, ce conține o bluză albă cu imprimeu

floral, găsită pe o ladă de haine, aflată în stânga ușii dormitorului în care

se aflau cele două victime, ce prezintă urme de sânge, sigilat de M.I. cu

sigiliul tip "Poliția Română"; plic de hârtie nr. 12, ce conține o

pereche de pantaloni tip "bermude" de culoare verde, ce au fost identificați

pe inculpat, prezentând urme de sânge, sigilat de M.I. cu sigiliul tip

"Poliția Română"; plic de hârtie nr. 13, ce conține un tricou de

culoare verde cu dungi verticale de culoare neagră, indicat de inculpat lângă

soba din dormitorul situat în partea dreaptă a ușii de acces în imobil, ce

prezintă pete de culoare brun-roșcate, cu aspect de sânge, sigilat de M.I. cu

sigiliul tip "Poliția Română"; cutie de carton nr. 14 ce conține o

pereche de ghete - culoare neagră cu șiret, pe care inculpatul le-a avut în

picioare la data de 13 noiembrie 2013, găsită sub o masă în dormitorul din

partea dreaptă a ușii de acces în imobil, sigilat de M.I. cu sigiliul tip

"Poliția Română"; cutie de carton nr. 15 ce conține 3 pahare din

sticlă, o cană și o sticlă PET de 1,5 litri, ridicate de pe masa din dormitorul

unde au fost găsite victimele, sigilat de M.I. cu sigiliul tip "Poliția

Română", conform adresei din 04 februarie 2013.

Având

în vedere faptul că telefonul mobil marca "N.", de culoare neagră,

găsit pe masa din dormitorul unde se aflau cele două victime, sigilat de M.I.

cu sigiliul tip "Poliția Română", în conformitate cu dispozițiile

art. 109 alin. (4) C. proc. pen., acesta a fost restituit moștenitorilor părții

vătămate M.C., după rămânerea definitivă a sentinței, întrucât acestea nu au

fost folosite ca mijloace materiale de probă.

Sub

aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:

Întrucât

în actul de sesizare al instanței nu au fost identificați moștenitorii

victimelor, instanța, înainte de citirea actului de sesizare, a stabilit că

moștenitorii victimelor P.T. și M.C. sunt: B.C., U.N., P.D., D.M., P.N., P.S.,

L.V. și M.C. Dat fiind faptul că, până la citirea actului de sesizare al

instanței, moștenitorii celor două victime nu au precizat cuantumul despăgubirilor

civile și nu au depus înscrisuri justificative, deși au fost citați cu această

mențiune, instanța a luat act că aceștia nu s-au constituit părți civile în

cauză.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și

inculpatul P.T.D.

În

apelul formulat de parchet au fost invocate critici sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se

majorarea pedepsei principale aplicate, cât și a pedepsei complementare.

Totodată s-a solicitat interzicerea ca pedeapsă accesorie și complementară și a

drepturilor părintești, precum și a dreptului de a fi tutore sau curator,

motivat de faptul că prin fapta comisă inculpatul a devenit nedemn de a

exercita aceste drepturi. S-a motivat că pedeapsa aplicată de prima instanță

este greșit individualizată, fiind prea aproape de minimul special prevăzut de

lege, astfel că nu corespunde gravității faptei comise de inculpat și urmărilor

produse, fiind suprimată viața a două persoane, din care una era mama

inculpatului.

Inculpatul

a invocat de asemenea critici numai sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei aplicate, solicitând să se aibă în vedere conduita anterioară bună,

lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și împrejurarea că a acționat

sub imperiul unui impuls de moment determinat de comportarea mamei sale,

elemente care trebuie să primească semnificația unor circumstanțe atenuante cu

consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Examinând

hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu,

conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

constatat că este întemeiat numai apelul formulat de parchet, iar apelul

formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Analizând

în mod coroborat probele administrate în faza de urmărire penală și cele

administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut o

situație de fapt corectă, în sensul că în data de 13 noiembrie 2012, pe fondul

consumului de alcool, a unor conflictele anterioare cu mama sa și a stării de

mânie determinată de împrejurarea că a găsit-o pe mama sa întreținând relații

intime cu victima M.C., inculpatul, după ce s-a retras inițial din apartament

și a consumat alcool, a revenit după aproximativ o jumătate de oră înarmat cu o

secure și profitând de situația că victimele dormeau, fără a încerca să le

trezească, a aplicat acestora mai multe lovituri cu securea în zona capului,

provocându-le decesul.

Încadrarea

juridică a faptei a fost corect stabilită, fiind corect reținut că fapta

inculpatului care, profitând de faptul că victimele se aflau în stare de

neputință de a se apăra, le-a aplicat mai multe lovituri cu o secure,

producându-le leziuni care au condus la decesul acestora, una din cele două

victime fiind mama inculpatului, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 175

alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., sub acest aspect

nefiind invocate critici în apelurile formulate.

Criticile

formulate în apelul formulat de parchet și respectiv în apelul formulat de

inculpat au vizat numai individualizarea judiciară a pedepsei.

Sub

acest aspect, s-a menționat că este de principiu că atingerea dublului scop

preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de cuantumul

adecvat al acesteia, revenind instanței rolul de a asigura un real echilibru

între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului pe de o parte

și durata sancțiunii, natura acesteia pe de altă parte.

În

speță, pedeapsa principală aplicată de instanța de fond de 21 de ani

închisoare, s-a apreciat că nu este în măsură să asigure scopul pedepsei astfel

cum este definit de art. 52 C. pen., fiind prea blândă sub aspectul

cuantumului, raportat la gravitatea faptei, determinată nu numai de gradul de

pericol social concret dar și de valoarea socială atinsă, care este una

fundamentală, fiind suprimată viața a două persoane, din care una era chiar

mama inculpatului, modalitatea în care fapta a fost comisă, (prin aplicarea de

lovituri repetate, cu o secure, fiecărei victime, loviturile fiind aplicate cu

intensitate, în zona capului, în condițiile în care victimele se aflau în stare

de neputință de a se apăra), cât și comportarea ulterioară a inculpatului care

nu a acordat ajutor victimelor și nu a anunțat serviciul de urgență pentru a

încerca înlăturarea consecințelor acțiunii sale.

Astfel,

reexaminând în contextul cauzei criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel a avut în vedere

gravitatea faptei comise de inculpat, urmările acesteia și conduita ulterioară

a inculpatului, modul în care acesta a acționat, elemente în raport de care

instanța de apel a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale aplicate

inculpatului la 25 de ani închisoare, această pedeapsă fiind aptă să realizeze

atât scopul coercitiv, de exemplaritate, cât și cel educativ, conform art. 52

C. pen.

Solicitarea

parchetului de a fi aplicată ca pedeapsă accesorie și complementară și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., respectiv a

drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, s-a apreciat

că nu este justificată în raport de natura faptei comise de inculpat,

interzicerea acestor drepturi nefiind justificată și proporțională în raport de

fapta comisă, motiv pentru care această critică a fost reținută ca nefondată.

S-a

reținut că sunt însă întemeiate criticile referitoare la perioada pentru care

au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă

complementară, instanța de apel apreciind că raportat la gravitatea faptei

comise de inculpat durata de 6 ani este insuficientă, astfel că se impune

majorarea intervalului pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la 6

ani la durata maximă prevăzută de lege, respectiv 10 ani.

Solicitarea

inculpatului de a se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mic, și respectiv de

a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, s-a apreciat că este

neîntemeiată.

S-a

arătat că, orice împrejurare de natură a fi considerată circumstanță atenuantă

trebuie analizată și în raport de datele despre fapta comisă, luându-se în

considerare pericolul generic dar și concret al acesteia și din aceasta

perspectivă se impune a fi subliniat că, așa cum s-a arătat anterior,

inculpatul a acționat cu deosebită violență, în condițiile în care victimele nu

se puteau apăra, folosind un instrument apt să producă moartea și lovind

fiecare din cele două victime într-o zonă vitală, respectiv în zona capului,

iar ulterior nu a manifestat nicio urmă de regret și nu a încercat diminuarea

consecințelor, cu atât mai mult cu cât una dintre victime era mama sa. Aceste

împrejurări conferă faptei un caracter grav și nu justifică o reducere a

pedepsei ci, dimpotrivă, impun majorarea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Celelalte

aspecte invocate de inculpat referitoare la atitudinea procesuală sinceră și

lipsa antecedentelor penale, s-a reținut că nu pot conduce la reținerea acestor

împrejurări drept circumstanțe atenuante în raport de cele mai sus reținute

însă pledează pentru orientarea instanței de a nu aplica pedeapsa detențiunii

pe viață și a aplica totuși pedeapsa închisorii, însă la maximul prevăzut de

lege, respectiv 25 de ani închisoare.

Pentru

considerentele expuse anterior, având în vedere dispozițiile art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului și în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de parchet,

s-a desființat sentința penală în parte, în ce privește latura penală.

S-a

majorat pedeapsa aplicată inc. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175

alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., la 25 de ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

S-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., și s-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

S-a

constatat că temeiurile arestării preventive subzistă în continuare și nu s-au

modificat, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol

pentru ordinea publică, s-a dedus în continuare arestarea preventivă a

inculpatului de la 30 aprilie 2013 la zi și s-a menținut starea de arest.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând

onorariu avocat oficiu, sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerul

Justiției, în contul Baroul Avocați Dolj.

Împotriva

Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curții de Apel Craiova a

declarat recurs inculpatul P.T.D.

Inculpatul

P.T.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. cu

privire la cuantumul sancțiunii aplicate. Față de abrogarea art. 175 alin. (1)

lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, la data de 12

februarie 2014 recurentul a completat motivele de casare și a solicitat

aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal actual în ceea ce

privește încadrarea juridică dată faptei și sancțiunea aferentă.

Analizând

calea de atac declarată în cauză instanța reține următoarele:

Conform

art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data

intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de

casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior,

respectiv art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Cazul

de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., când hotărârea este

contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recurentul

a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii pe

care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar

cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei

sancțiuni în limitele prevăzute de noul C. pen. în vigoare.

În

ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport

de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior,

instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr.

2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei

criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de

la art. 385

9

pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să

analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la

posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen.

anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.

În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a

reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în

consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că

înlăturarea textului de lege din art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de

recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la

individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 17 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii

penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă

individualizare a sancțiunii, urmând a reduce proporțional sancțiunea stabilită

de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de

limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate

stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța

de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea

veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

În

ceea ce privește efectele abrogării art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și

art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și reincriminarea faptei de omor în

art. 188 C. pen. și de omor calificat asupra a două sau mai multor persoane în

art. 189 lit. f) C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența

situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai

favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În

cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a

cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai

favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 12

februarie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 24

septembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare

Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează

aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul

calificat și omorul deosebit de grav, a fost abrogat C. pen. anterior și a

intrat în vigoare un alt C. pen.

În

examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent

instanța de recurs urmează să analizeze:

a)

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța

verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea

juridică;

b)

Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii

faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui

criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor

referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de

încadrarea juridică dată faptei.

Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea

încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară

atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o

dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a

consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa

decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și

pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina

incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele

două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare

la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile

ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a

legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă,

trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic

acuzația în legea nouă.

Instanța

va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în

vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi

într-un alt text de lege din aceeași lege, eliminarea unui element de care

depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea

faptei față de acesta.

Art.

174 C. pen. "Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10

la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Art.

175 alin. (1) lit. c) și lit. d) C. pen. "Omorul săvârșit în vreuna din

următoarele împrejurări: (...)

c)

asupra soțului sau unei rude apropiate;

d)

profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra;

se

pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor

drepturi."

Art.

176 alin. (1) lit. b) C. pen. "Omorul săvârșit în vreuna din următoarele

împrejurări: (...)

b)

asupra a două sau mai multor persoane;

se pedepsește

cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea

unor drepturi."

Art.

188 C. pen. Omorul "(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu

închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art.

189 C. pen. Omorul calificat "(1) Omorul săvârșit în vreuna din

următoarele împrejurări:

a)

cu premeditare;

b)

din interes material;

c)

pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la

răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;

d)

pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;

e)

de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o

tentativă la infracțiunea de omor;

f)

asupra a două sau mai multor persoane;

g)

asupra unei femei gravide;

h)

prin cruzimi,

se

pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și

interzicerea exercitării unor drepturi."

Abrogarea

textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este

echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem

înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută

de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are

în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La

01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 175 lit. c) și d) și art.

176 alin. (1) lit. b) C. pen., a intrat în vigoare art. 189 C. pen., care

cuprinde cu excepția agravanțelor săvârșirii faptei asupra soțului sau unei

rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra

toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimis în judecată. În

ceea ce îl privește pe P.T.D., acuzația recunoscută de acesta și față de care a

și fost condamnat, a constat în uciderea victimelor P.T. și M.C., prin

aplicarea mai multor lovituri cu o secure, producându-le leziuni care au condus

la decesul acestora, una din cele două victime fiind mama sa.

Elementul

material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe P.T.D., omorul săvârșit

asupra două victime nu prezintă diferențe între art. 176 alin. (1) lit. b) C.

pen. anterior și art. 189 lit. f) C. pen. Renunțarea la elementele

circumstanțiale ale săvârșirii faptei asupra soțului sau unei rude apropiate și

profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra [prevăzut în art. 175

alin. (1) lit. c) și d) C. pen. anterior], care dădeau faptei comise de P.T.D.

un caracter calificat, nu afectează existența infracțiunii în forma incriminată

în art. 189 lit. f) C. pen. Legea nouă, care suprimă două condiții ce dădeau

faptei un caracter calificat, devine astfel mai favorabilă, deoarece conduce la

reținerea formei infracțiunii de Omor calificat și nu de Omor deosebit de grav.

Caracterul

unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de

individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei

Legea

nouă, deși suprimă două condiții ce dădeau faptei un caracter calificat prevede

aceleași limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 15 - 25 ani închisoare,

însă elimină sancțiunea detențiunii pe viață, în speță se va aplica legea nouă

reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta calificată.

Comparația are loc, în acest caz, între legea veche care sancționează fapta

recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracțiunii și

legea nouă care sancționează aceeași faptă în limitele prevăzute tot pentru

varianta agravantă însă prin eliminarea sancțiunii detențiunii pe viață, prin

aceasta fiind satisfăcută obligația prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea

încadrării juridice din Legea nouă.

Față

de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche [174

- 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior]

și efectele acuzației în legea nouă [art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C.

pen.]. Legea veche prevedea sancțiunea detențiunii pe viață sau închisoare de

la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar legea nouă

prevede doar sancțiunea cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea

exercitării unor drepturi. Sancțiunea individualizată de instanța de fond și

majorată de instanța de apel a fost egală cu maximul prevăzut de lege. Deși

limitele de pedeapsă sunt neschimbate, Legea nouă, nu mai prevede sancțiunea

detențiunii pe viață, fiind mai favorabilă față de legea veche care prevedea și

această sancțiune, astfel că legea nouă va retroactiva.

În

ceea ce privește agravanța reținută de instanța de fond în urma schimbării

încadrării juridice, a faptei de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită

de art. 174, 175 lit. c) - 176 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul P.T.D. a

fost trimis în judecată în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și

pedepsită de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d), 176 alin. (1) lit. b) C.

pen., referitoare la săvârșirea faptei asupra unor victime în stare de

neputință de a apăra, Înalta Curtea apreciază că lipsa stării de veghe la

momentul declanșării atacului, în condițiile unei pluralități de victime nu

este echivalentă cu atacul în condițiile neputinței victimelor de a se apăra.

În sens contrar, instanța supremă a considerat că somnul profund al victimei

aflate în stare de ebrietate constituie o stare de de neputință de a se apăra,

conform art. 175 lit. d) C. pen. (C.S.J., s.p., Decizia nr. 1405/1997, în Codul

penal adnotat, C.H. Beck, p. 618, punct 23).

Conform

art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite

până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și

complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai

favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile

prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se

va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se

va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior,

pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând

a se executa în acest conținut și pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68

C. pen.

De

asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent

în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în

condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Față

de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul P.T.D. împotriva

Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Va

casa în parte decizia recurată și Sentința penală nr. nr. 133 din 30 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1693/95/2013, numai în ceea

ce îl privește pe inculpatul P.T.D. și numai sub aspectul aplicării

dispozițiilor legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În

baza art. 334 C. proc. pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a

faptei din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și art.

176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 188 alin.

(1), art. 189 lit. f) C. pen.

În

baza art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., va

condamna pe inculpatul P.T.D. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 5 ani

pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Se

vor menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu

contravin prezentei.

Se

va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.T.D., durata reținerii

și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 1a 12 februarie 2014.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul P.T.D.,

vor rămâne în sarcina statului iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite,

recursul declarat de inculpatul P.T.D.

Împotriva

Deciziei penale nr. 281 din 24 septembrie 2013, a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează

în parte decizia recurată și Sentința penală nr. nr. 133 din 30 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1693/95/2013, numai în ceea ce îl

privește pe inculpatul P.T.D. și numai sub aspectul aplicării dispozițiilor

legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În

baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din

infracțiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin.

(1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1), art.

189 lit. f) C. pen.

În

baza art. 188 alin. (1), art. 189 lit. f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.,

condamnă pe inculpatul P.T.D. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 5 ani

pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține

restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate ca