ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3385/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.L. SRL

București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor

Publice, Garda Financiară - Comisariatul General, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a municipiului București și Administrația Financiară a sectorului

1, București, anularea deciziei nr. 315 din 19 septembrie 2003, emisă de

Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal încheiat la 26 martie 2003,

de Garda Financiară - Comisariatul General și, pe cale de consecință,

restituirea sau compensarea sumei de 915.997.805 lei, reprezentând diferență T.V.A.

aferentă retururilor mai mari de 15%, în sumă de 682.279.951 lei, și majorări

de întârziere și penalități aferente.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, urmare a unui control efectuat de comisari ai Gărzii

Financiare Centrale, având ca obiectiv verificarea, prin sondaj, a determinării

T.V.A. aferentă retururilor mai mari de 15%, pentru revistele editate în

perioada septembrie 2001 - decembrie 2002, s-a constatat că reclamanta a redus

baza de impozitare în cazul retururilor aferente livrărilor de reviste

facturate anterior, cu valoarea totală a revistelor întoarse, diminuat cu

comisionul distribuitorului și T.V.A., considerându-se că activitatea se

încadrează în „presa scrisă”, termen utilizat în art. 18 alin. (4) lit. a) din

Legea nr. 345/2002.

A precizat că potrivit

Codului C.A.E.N. - poziția 2213, editarea revistelor și periodicelor este o

activitate distinctă de activitatea de presă, invocând în susținerea acestui

punct de vedere, adresa nr. 262884 din 29 mai 2003, transmisă C.R.P., de

Ministerul Finanțelor Publice.

A învederat că activitatea

pe care o desfășoară, nu se încadrează în dispozițiile art. 15 și 27 din O.U.G.

nr. 17/2000, așa cum greșit au apreciat organele de control.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 410 din 26 februarie

2004, după ce, în prealabil, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice București și a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Financiară

a sectorului 1, București, pronunțându-se pe fondul pricinii, a respins

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că activității reclamantei, de editare a anumitor

publicații periodice, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 17/2000 și ale

Legii nr. 345/2002.

A mai reținut că aceste

dispoziții erau aplicabile reclamantei, în raport cu perioada care a făcut

obiectul controlului, neavând importanță că prin intrarea în vigoare a noului

Cod fiscal din 1 ianuarie 2004, dispoziția privind limitarea reducerii bazei de

calcul a T.V.A. în cazul retururilor din presa scrisă, nu a mai fost

reglementată.

A apreciat că retururile

aferente publicațiilor periodice editate de reclamantă, care fac parte din

presa scrisă, sunt deductibile în conformitate cu dispozițiile legale

aplicabile și nu în afara lor, iar aceste dispoziții sunt art. 15 din O.U.G. nr.

17/2000 și dispozițiile Legii nr. 345/2002, care stabilesc că baza de impozitare

se poate reduce în cazul retururilor din presa scrisă, până la un plafon maxim

de 15%.

Cât privește adresa nr. 262884

din 29 mai 2003, a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a considerat că nu

are relevanță în cauză, deoarece se referă în general la deductibilitatea

cheltuielilor efectuate la editarea publicațiilor și la înregistrarea

retururilor în perioada de determinare a profitului impozabil, aceste mențiuni

nefiind aplicabile situației concrete a reclamantei și nici specificului

controlului efectuat în cauză.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen, reclamanta SC C.L. SRL București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, este dată cu aplicarea greșită a

legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate.

Astfel, recurenta-reclamantă

a susținut că, în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice București, deoarece

această autoritate este emitenta somației nr. 277 și a titlului executoriu nr. 99,

pentru sumele deja achitate, pe care le consideră nedatorate și a căror

restituire/compensare o solicită.

A apreciat că instanța în

mod eronat a respins proba cu interogatoriu și expertiză tehnică-contabilă,

aceste probe fiind de natura a clarifica regimul juridic fiscal al retururilor.

A precizat că a depus la

dosarul cauzei, două contracte de difuzare, care, însă, au fost ignorate de

instanță, nefiind analizate, deși acestea stau la baza întregului mecanism

economic și ilustrează elocvent derularea economică a operațiunilor.

Recursul urmează a fi admis,

pentru și în sensul considerentelor de urmează.

Reclamanta SC C.L. SRL

București a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, anularea deciziei

nr. 315 din 19 septembrie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

și a procesului-verbal încheiat la data de 26 martie 2003, de comisari ai

Gărzii Financiare - Comisariatul General, precum și obligarea pârâților la

restituirea sau compensarea sumei de 915.997.805 lei, ca nedatorată.

Pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a municipiului București a emis, la data de 11 iunie 2003,

somația de plată nr. 277 și titlul executoriu nr. 99, cărora societatea

reclamată le-a dat curs, plata fiind efectuată. Prin urmare, actul de executare

a obligației de plată, stabilită prin actele administrative contestate de

reclamantă, a fost emis de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului

București.

In atare situație, instanța

de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, astfel

că motivul de recurs ce privește necesitatea judecării litigiului în

contradictoriu și cu această autoritate, este fondat.

Reclamanta a susținut în mod

constant, atât în faza administrativ-jurisdicțională, cât și în fața instanței

că în mod greșit a fost obligată să achite sumele menționate în actul de

control, care a fost confirmat prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, ca

urmare a încadrării activității de editare reviste, în activitatea de „presă

scrisă”, considerându-se retururile, ca fiind venituri producătoare de valoare

adăugată, iar nu cheltuieli deductibile.

Se constată că, într-adevăr,

acest aspect al regimului juridic al deducerilor din retururi, respectiv,

regimul fiscal al deductibilității nu a fost pe deplin clarificat.

Reclamanta a invocat în

argumentarea susținerilor sale, adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 262884

din 29 mai 2003, adresată C.R.P., care, în opinia sa, a dat o interpretare

corectă regimului juridic al deducerilor din retururi, adresă asupra căreia

instanța de fond s-a pronunțat, fără, însă, ca aceasta să existe la dosarul

cauzei.

Apoi, societatea reclamantă

a prezentat două contracte de difuzare, care pretinde că sunt utile justei

soluționări a pricinii, situându-se la baza întregului mecanism economic și

ilustrând elocvent derularea economică a operațiunilor, care, însă, nu au fost

analizate și asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat.

Totodată, se impunea analiza

situației, în raport și cu acele contracte încheiate de societatea reclamantă

și modul de derulare a operațiunilor economice din aceste contracte, precum și clarificarea

regimului economic și, implicit, a regimului fiscal al operațiunilor de

difuzare desfășurate pe baza contractelor încheiate.

Pentru elucidarea aspectelor

menționate, ca și a altora, pe care instanța le va considera pertinente și

utile cauzei, se impune suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei

expertize tehnice-contabile și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice să depună la dosar, adresa nr. 262884 din 29 mai 2003 și, eventual proba

cu interogatoriu.

De asemenea, se va dispune

citarea în cauză și a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului

București.

In consecință, pentru cele

ce preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.L. SRL București împotriva sentinței civile nr. 410 din 26

februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.