ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

aprilie 2002 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

sub nr. 803, reclamanta SC T.P.N. SRL București a solicitat în, contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor, anularea deciziei nr. 23 din 25 martie 2002, emisă în

soluționarea contestației nr. 164 din 12 iulie 2001, formulată împotriva

procesului-verbal de control nr. 350181 din 28 iunie 2002, încheiat de

Administrația Finanțelor Publice a sectorului 1, în ce privește stabilirea

debitului de 1.182.473.178 lei, cu titlu impozit pe profit și majorări de

întârziere în valoare de 971.992.952 lei.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamantă că are ca obiect principal de activitate, producția și

comercializarea de ziare, fiind editorul cotidianului Național, și că în cadrul

contractelor de distribuție încheiate cu societățile specializate le acordă un

drept de retur într-o cotă procentuală din livrare, față de imposibilitatea

antestabilirii cu exactitate a tirajului conform cerințelor cititorilor.

S-a mai arătat în acest sens că în

registre se operează venitul aferent la prețul de vânzare, iar în situația

existenței unor ziare nevândute își diminuează veniturile în mod corespunzător

prin înregistrarea unor cheltuieli de aceeași valoare.

În drept, reclamantul a susținut că

O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, cu modificările ulterioare,

statuează principiul deductibilității cheltuielilor care sunt aferente

obținerii unor venituri, menționând că nu există nici o dispoziție legală care

să califice ca nedeductibile cheltuielile cu returul de ziare.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 696 pronunțată la 26 iunie

2002, a respins acțiunea reclamantei SC T.P.N. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în perioada supusă controlului, respectiv decembrie 1997 –

martie 2001, cu privire la impozitul pe profit, erau incidente dispozițiile

O.G. nr. 70/1994, republicată în 1997, normă fiscală de strictă aplicare și

care, la art. 4 alin. (2), a instituit două condiții alternative pentru

stabilirea caracterului deductibil al cheltuielilor, acelea de a fi aferente

realizării veniturilor și de a fi recunoscute expres de normele legale.

Referitor la O.G. nr. 47/1999,

instanța a reținut că și aceasta cuprinde prevederi care stabilesc că

cheltuielile cu hârtia de ziar și serviciile de tipografie, aferente

publicațiilor ce apar zilnic nevândute, nu sunt deductibile.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

reclamanta SC T.P.N. SRL, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Criticile formulate de recurentă se

referă la faptul că a demonstrat că a înregistrat în contabilitate, cu

respectarea dispozițiilor legale, toate veniturile obținute din vânzarea

întregului tiraj de ziare, inclusiv veniturile aferente ziarelor returnate și

totodată și inaplicabilitatea în speță a art. 4 lit. c) din O.G. nr. 70/1994.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că recurenta, prin motivele

de recurs, redă o altă situație de fapt, contrară celei susținută în faza

administrativă și în fața instanței, aceea că publicațiile returnate de către

distribuitori au fost, însă, vândute prin contracte în regim de comision și că

în atare situație nu sunt aplicabile în speță art. 4 lit. c) din O.G. nr.

70/1994.

Dincolo de neconcordanța dintre

acțiunea prin care a fost învestită instanța și motivele de recurs și care

presupun o altă reglementare juridică legată de contractul de comision, Curtea

constată că potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994, cheltuielile cu

hârtia de ziar și serviciile de tipografie aferente publicațiilor ce apar

zilnic, nevândute, nu sunt deductibile la calculul impozitelor pe profit.

Reiese că prin actul normativ

enunțat s-au instituit reguli de strictă aplicare și fără nici o altă

interpretare, astfel că diminuarea veniturilor din vânzarea publicațiilor

cotidiene cu sumele neîncasate datorită retururilor, echivalează practic cu

nevânzarea acestor publicații.

Cum instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a legii, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

T.P.N. SRL București împotriva sentinței civile nr. 696 din 26 iunie 2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.