ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9078/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.L. a chemat în judecată

Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 8373/7367

din 10 octombrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care

i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a interpretat în mod greșit actele

depuse la dosar și, aplicând eronat legislația, a concluzionat că nu

beneficiază de prevederile actului normativ menționat.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 199 din 4 februarie 2004,

a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8373/7367 din 10 octombrie

2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada refugierii împreună cu

familia sa, din orașul Bălți (Basarabia), în orașul Caracal, în anul 1940, așa

cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv decizia de pensionare

IOVR, act al Crucii Roșii Caracal, diploma de absolvire a liceului.

Actul de naționalitate

întocmit la data de 25 noiembrie 1943, de Primăria orașului Bălți, pentru mama

reclamantei, C.T., nu poate fi interpretat decât prin coroborare cu actul nr. 279/223

din 27 mai 1943, eliberat de Primăria comunei Căinarii Vechi - România și din

care rezultă că mama reclamantei a solicitat un certificat de naționalitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în

esență, că reclamanta nu a adus dovezi în sprijinul persecuției etnice.

Un alt motiv de recurs este

acela că prima instanță a dispus acordarea drepturilor începând cu luna iunie

1940, depășind cadrul legal, în sensul că perioada de acordare a drepturilor

are limite imperative (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945).

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs,

urmând a modifica sentința civilă atacată, în limitele perioadei de acordare a

drepturilor prevăzute expres în O.G. nr. 105/1999.

Astfel, prin sentința civilă

nr. 199 din 4 februarie 2004, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a

municipiului București și a obligat pârâta să recunoască reclamantei,

încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

iunie 1940 - martie 1945.

Or, cadrul legal instituit

prin O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000,

stabilește ca perioadă de acordare a drepturilor: 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la inexistența unor dovezi în sensul persecuției etnice,

urmează a fi respins, constatându-se că instanța de fond a soluționat în mod

corect cererea, sub acest aspect.

Declarațiile martorilor L.B.

și S.E., precum și înscrisurile oficiale depuse la dosarul cauzei: decizia de

pensionare IOVR nr. 3233 din 24 ianuarie 1943, eliberată de Casa de Pensii Caracal,

actul aparținând Crucii Roșii Caracal, din 1940, carnetul de identitate nr. 63/21632,

emis de Ministerul de Interne, fac dovada refugiului reclamantei împreună cu

familia, din orașul Bălți (Basarabia), în orașul Caracal din România.

Pentru considerentele expuse,

urmează a se admite recursul declarat și a se modifica hotărârea atacată, în

sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 199 din

4 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2004.