ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9078/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.L. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a interpretat în mod greșit actele depuse la dosar și, aplicând eronat legislația, a concluzionat că nu beneficiază de prevederile actului normativ menționat.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 199 din 4 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada refugierii împreună cu familia sa, din orașul Bălți (Basarabia), în orașul Caracal, în anul 1940, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv decizia de pensionare IOVR, act al Crucii Roșii Caracal, diploma de absolvire a liceului.

Actul de naționalitate întocmit la data de 25 noiembrie 1943, de Primăria orașului Bălți, pentru mama reclamantei, C.T., nu poate fi interpretat decât prin coroborare cu actul nr. 279/223 din 27 mai 1943, eliberat de Primăria comunei Căinarii Vechi - România și din care rezultă că mama reclamantei a solicitat un certificat de naționalitate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu a adus dovezi în sprijinul persecuției etnice.

Un alt motiv de recurs este acela că prima instanță a dispus acordarea drepturilor începând cu luna iunie 1940, depășind cadrul legal, în sensul că perioada de acordare a drepturilor are limite imperative (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945). Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs, urmând a modifica sentința civilă atacată, în limitele perioadei de acordare a drepturilor prevăzute expres în O.G. nr. 105/1999. Astfel, prin sentința civilă nr. 199 din 4 februarie 2004, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - martie 1945. Or, cadrul legal instituit prin O.G.

nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, stabilește ca perioadă de acordare a drepturilor: 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la inexistența unor dovezi în sensul persecuției etnice, urmează a fi respins, constatându-se că instanța de fond a soluționat în mod corect cererea, sub acest aspect. Declarațiile martorilor L.B. și S.E., precum și înscrisurile oficiale depuse la dosarul cauzei: decizia de pensionare IOVR nr. 3233 din 24 ianuarie 1943, eliberată de Casa de Pensii Caracal, actul aparținând Crucii Roșii Caracal, din 1940, carnetul de identitate nr. 63/21632, emis de Ministerul de Interne, fac dovada refugiului reclamantei împreună cu familia, din orașul Bălți (Basarabia), în orașul Caracal din România.

Pentru considerentele expuse, urmează a se admite recursul declarat și a se modifica hotărârea atacată, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 199 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.