Decizia nr. 3394/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva deciziei nr. 1296/2004 a Curții de Apel Iași

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 iulie 2004 Judecătoria Iași a admis cererea formulată de creditoarea B.P.R., agenția Iași, prin lichidator SC R.R.A.L. SRL București și a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de împrumut nr. 127 din 9 august 1999. Instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 269 și art. 376 C. proc. civ. Împotriva încheierii din 7 iulie 2004 a declarat apel debitorul B.S.V. criticând-o pentru următoarele motive: - cererea formulată de creditoare este nulă deoarece nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 112 și art. 333 C. proc. civ.; - încheierea atacată este nulă nefiind motivată; - instanța nu a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 379 alin. (2) C. proc.

civ. care se referă la existența titlului executoriu și a unei datorii certe, lichide și exigibile. Prin decizia civilă nr. 1296 din 8 septembrie 2004 Curtea de Apel Iași a respins apelul reținând că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 269 și art. 376 C. proc. civ. În cadrul procedurii de investire cu formulă executorie instanța nu este obligată a examina stadiul îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, ci doar valabilitatea titlului în sensul prevederilor art. 376 alin. (1) C. proc. civ. Contractul de împrumut nr. 127/1999 încheiat între B.P.R. și B.S.V. constituie titlu executoriu potrivit art. 169 din O.U.G. nr. 97/2000. Debitorul nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că împrumutul a fost rambursat integral sau parțial, iar stingerea parțială a datoriei poate fi invocată de debitor cu prilejul încuviințării executării silite sau ulterior pe calea contestației la executare.

Împotriva deciziei a declarat recurs debitorul solicitând casarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive: - cererea de investire cu formulă executorie este nulă deoarece nu cuprinde mențiunile prevăzute de art..112 și art. 133 C. proc. civ; - decizia este nemotivată; - instanța de apel nu a analizat un motiv de apel respectiv nemotivarea încheierii instanței de fond. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 373 3 C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești poate fi atacată cu recurs doar de către creditor.

Din economia acestui text de lege rezultă că legiuitorul a înțeles să confere doar creditorului posibilitatea de a formula o cale de atac în cadrul procedurii de investire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești, care este o procedură pur formală și anume, de o ataca cu recurs doar încheierea prin care s-a respins cererea de investire cu formulă executorie, debitorul neavând deschisă calea de atac a apelului sau recursului, întrucât, pe de o parte, s-ar tergiversa nejustificat punerea în executare a titlului executoriu, iar pe de altă parte, debitorul are posibilitatea de a formula contestație la executare, potrivit dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. civ. în cazul în care se consideră vătămat prin executare.

Pe cale de consecință, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de debitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de debitorul B.S.V. împotriva deciziei civile nr. 1296 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.