ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din cameră de consiliu, pronunțată în dosarul nr. 3850/2004 la 4
iunie 2004, Judecătoria Vaslui a admis cererea creditoarei M.F. și a dispus
încuviințarea executării silite a sentinței penale nr. 1311/2002 a Judecătoriei
sector 3 București împotriva debitorului B.V.
Apelul
debitorului a fost respins prin decizia civilă nr. 1316 din 10 septembrie 2004
a Curții de Apel Iași.
Pentru
a decide astfel, curtea de apel a reținut că nu este întemeiată critica
apelantului referitoare la faptul că încheierea a fost comunicată la domiciliul
părinților săi și nu la adresa sa din București.
Nulitatea
invocată este una relativă și, chiar dacă încheierea a fost comunicată la un
loc de reședință (casa părinților), debitorul a uzat în termen legal de calea
de atac a apelului, nefiind astfel prejudiciat.
Apelantul
nu a adus argumente care să formeze instanței de apel convingerea că hotărârea
este nelegală, în condițiile în care cerințele legate de existența titlului
executoriu, investit cu formulă executorie și a cererii de executare silită, au
fost îndeplinite.
Împotriva
acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs debitorul.
Recursul
este nul.
Potrivit dispozițiilor art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar
conform art. 303 alin. (1) din cod, recursul se va motiva prin însăși cererea
de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Prin cererea de declarare a recursului, debitorul
arată că decizia Curții de Apel Iași este nelegală și netemeinică, motivele de
recurs urmând a fi depuse în termenul prevăzut de lege.
În această situație, recurentul trebuia să se
conformeze dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. și să depună motivele
în interiorul termenului de 15 zile, socotit de la comunicarea hotărârii.
În ciuda mențiunilor din cererea de recurs, debitorul
nu a depus nici în termenul de declarare a recursului și nici ulterior motivele
de recurs și dezvoltarea lor, ceea ce atrage nulitatea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de debitorul B.S.V. împotriva
deciziei civile nr. 1316 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie
2005.