ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 9 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în dosarul nr. 2988/2003, a fost condamnat inculpatul B.G. la 2 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), iar în baza art. 33 și art. 34 au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri civile și a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la tâlhărie, constând în aceea că în seara zilei de 31 iulie 2003, în jurul orelor 23,30 – 24,00, fiind sub influența alcoolului a pătruns în locuința părții vătămate C.P., pentru a sustrage bani și bunuri în timp ce cu ajutorul unei lanterne, răvășea lucrurile din șifonier, sertarele de la vitrină și o casetă, a fost surprins de partea vătămată însoțită de fiica sa, iar pentru a-și asigura scăparea și a nu fi recunoscut și-a tras tricoul peste față și a încercat să părăsească camera, a deschis cu forța ușa.

În momentul în care partea vătămată a încercat să-l imobilizeze a îmbrâncit-o, a trântit-o pe scări, lăsând tricoul în mâinile martorei C.L. reușind să fugă. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al celor două infracțiuni, statutul său de recidivist, dar și faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor, le-a regretat, susținând că a fost sub influența alcoolului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul. Parchetul a susținut că s-a făcut o încadrare juridică greșită a faptei de tentativă la tâlhărie și că la data săvârșirii această încadrare era cea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu s-a aplicat greșit o pedeapsă nelegală situată sub minimum special.

În apelul inculpatului, prin apărătorul său, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea ambelor pedepse sub minimul special. Prin decizia penală nr. 273/2004, Curtea de Apel Craiova a admis ambele apeluri, a desființat parțial sentința, a descontopit pedepsele, a înlăturat sporul de 6 luni închisoare și rejudecând, a schimbat încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de tâlhărie din art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) în art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., păstrând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. Pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă majorată de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pe cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța de apel a reținut că, în raport de data săvârșirii infracțiunilor, 31 iulie 2003, potrivit Legii nr. 169/2002, alin. (2) al art. 211 C. pen., a fost renumerotat, în alin. (2) și alin. (2 1 ), diferențiate prin limita minimă a pedepsei, modalitățile, timpul și locul săvârșirii faptelor, iar alin. (3) sancționează tâlhăria care a produs consecințe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. De asemeni, s-a reținut că în raport de pedeapsa pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cuprinsă între 3 ani și 10 luni închisoare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă nelegală sub minimul special.

Inculpatul B.G., în termen, a formulat recurs împotriva deciziei, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., învederând că nu a folosit violența împotriva părții vătămate, astfel că încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la infracțiunea de furt calificat și de violare de domiciliu, iar pedepsele nu au fost just individualizate, cerând reducerea acestora. În subsidiar, s-a solicitat a se reține că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită de cea de tâlhărie, atunci când a fost comisă într-o locuință, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din două fapte în una singură, cea de tentativă la infracțiunea de tâlhărie. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs, dar și potrivit alin. (3) din art. 385 9 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce urmează. Instanțele au stabilit corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, pe care le-au apreciat just, în sensul că în noaptea de 31 iulie 2003, în jurul orelor 24,00, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate C.P., pentru a sustrage bani și bunuri. Avea asupra sa o lanternă, un cuțit, mănuși chirurgicale, precum și alte bunuri personale. Inculpatul a intrat într-o cameră, pe care a găsit-o descuiată, a aprins lanterna și a început să caute în șifonier și într-o vitrină. Fiind surprins de partea vătămată și de fiica acesteia, martora C.L., inculpatul s-a ascuns, apoi pentru a-și asigura scăparea, a împins cu putere ușa ținută închisă de cele două femei.

Acestea au reușit să-l imobilizeze, dar inculpatul le-a îmbrâncit, lăsându-și tricoul în mâinile lor și a fugit. Așadar, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate cu intenția de a fura, a pus în executare hotărârea infracțională, dar nu a reușit să sustragă bunuri, fapta sa rămânând în faza de tentativă. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a folosit violența, îmbrâncind partea vătămată, care a căzut. Această faptă, comisă în timpul nopții și într-o locuință, constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie, fiind prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), așa cum corect a stabilit instanța de apel. Este adevărat că, înainte de a pune în executare sustragerea bunurilor, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, în timpul nopții, violându-i domiciliul, dar în aceste condiții comisă, violarea de domiciliu este absorbită în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, pierzându-și autonomia.

Ca atare în mod greșit atât prima instanță cât și cea de apel au dat o încadrare juridică greșită faptei săvârșite de inculpat, reținând atât tentativa la infracțiunea de tâlhărie cât și violarea de domiciliu, deși aceasta din urmă se regăsește ca circumstanță de agravare în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) (în timpul nopții) și alin. (2 1 ) lit. c) (într-o locuință). A le reține pe amândouă, ca infracțiune, ar însemna, în condițiile de fapt expuse mai sus, o dublă incriminare. În consecință, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpat, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze parțial ambele hotărâri, numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, în sensul expus mai sus, reținând o singură infracțiune și păstrând pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, dat fiind pericolul deosebit de mare al faptei și persoana inculpatului (recidivist).

O astfel de pedeapsă este necesară pentru reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii altor infracțiuni, motiv pentru care al doilea motiv de recurs, vizând reducerea ei, nu este considerat întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 273 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 77 din 9 martie 2004 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei. Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) și de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, în art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul B.G.

la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.