ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77

din 9 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în dosarul nr.

2988/2003, a fost condamnat inculpatul B.G. la 2 ani închisoare, în baza art.

192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 3 ani și 6

luni închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), iar în baza art. 33 și

art. 34 au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute în total 4 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea

vătămată nu a solicitat despăgubiri civile și a fost obligat inculpatul la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța de fond a reținut

că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu

și tentativă la tâlhărie, constând în aceea că în seara zilei de 31 iulie 2003,

în jurul orelor 23,30 – 24,00, fiind sub influența alcoolului a pătruns în

locuința părții vătămate C.P., pentru a sustrage bani și bunuri în timp ce cu

ajutorul unei lanterne, răvășea lucrurile din șifonier, sertarele de la vitrină

și o casetă, a fost surprins de partea vătămată însoțită de fiica sa, iar

pentru a-și asigura scăparea și a nu fi recunoscut și-a tras tricoul peste față

și a încercat să părăsească camera, a deschis cu forța ușa. În momentul în care

partea vătămată a încercat să-l imobilizeze a îmbrâncit-o, a trântit-o pe

scări, lăsând tricoul în mâinile martorei C.L. reușind să fugă.

La individualizarea pedepsei

s-a avut în vedere gradul de pericol social al celor două infracțiuni, statutul

său de recidivist, dar și faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor, le-a

regretat, susținând că a fost sub influența alcoolului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul.

Parchetul a susținut că s-a

făcut o încadrare juridică greșită a faptei de tentativă la tâlhărie și că la

data săvârșirii această încadrare era cea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., iar pentru

infracțiunea de violare de domiciliu s-a aplicat greșit o pedeapsă nelegală

situată sub minimum special.

În apelul inculpatului, prin

apărătorul său, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea

ambelor pedepse sub minimul special.

Prin decizia penală nr.

273/2004, Curtea de Apel Craiova a admis ambele apeluri, a desființat parțial

sentința, a descontopit pedepsele, a înlăturat sporul de 6 luni închisoare și

rejudecând, a schimbat încadrarea juridică a faptei de tentativă la

infracțiunea de tâlhărie din art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) în art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., păstrând pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare. Pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă majorată de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 și art. 34

C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să

execute pe cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut

că, în raport de data săvârșirii infracțiunilor, 31 iulie 2003, potrivit Legii

nr. 169/2002, alin. (2) al art. 211 C. pen., a fost renumerotat, în alin. (2)

și alin. (2

1

), diferențiate prin limita minimă a pedepsei,

modalitățile, timpul și locul săvârșirii faptelor, iar alin. (3) sancționează

tâlhăria care a produs consecințe deosebit de grave sau a avut ca urmare

moartea victimei. De asemeni, s-a reținut că în raport de pedeapsa pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

cuprinsă între 3 ani și 10 luni închisoare, instanța de fond a aplicat o

pedeapsă nelegală sub minimul special.

Inculpatul B.G., în termen,

a formulat recurs împotriva deciziei, invocând cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., învederând că nu a folosit

violența împotriva părții vătămate, astfel că încadrarea juridică corectă este

cea de tentativă la infracțiunea de furt calificat și de violare de domiciliu,

iar pedepsele nu au fost just individualizate, cerând reducerea acestora.

În subsidiar, s-a solicitat

a se reține că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită de cea de

tâlhărie, atunci când a fost comisă într-o locuință, astfel că se impune

schimbarea încadrării juridice din două fapte în una singură, cea de tentativă

la infracțiunea de tâlhărie.

Examinând hotărârea atacată

în raport de motivele de recurs, dar și potrivit alin. (3) din art. 385

9

C. proc. pen., Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru

considerentele ce urmează.

Instanțele au stabilit

corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, pe care le-au

apreciat just, în sensul că în noaptea de 31 iulie 2003, în jurul orelor 24,00,

inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate C.P., pentru a sustrage bani

și bunuri. Avea asupra sa o lanternă, un cuțit, mănuși chirurgicale, precum și

alte bunuri personale. Inculpatul a intrat într-o cameră, pe care a găsit-o

descuiată, a aprins lanterna și a început să caute în șifonier și într-o

vitrină. Fiind surprins de partea vătămată și de fiica acesteia, martora C.L.,

inculpatul s-a ascuns, apoi pentru a-și asigura scăparea, a împins cu putere

ușa ținută închisă de cele două femei. Acestea au reușit să-l imobilizeze, dar

inculpatul le-a îmbrâncit, lăsându-și tricoul în mâinile lor și a fugit.

Așadar, inculpatul a pătruns

în locuința părții vătămate cu intenția de a fura, a pus în executare hotărârea

infracțională, dar nu a reușit să sustragă bunuri, fapta sa rămânând în faza de

tentativă. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a folosit violența,

îmbrâncind partea vătămată, care a căzut. Această faptă, comisă în timpul

nopții și într-o locuință, constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

fiind prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c),

așa cum corect a stabilit instanța de apel.

Este adevărat că, înainte de

a pune în executare sustragerea bunurilor, inculpatul a pătruns fără drept în

locuința părții vătămate, în timpul nopții, violându-i domiciliul, dar în

aceste condiții comisă, violarea de domiciliu este absorbită în tentativă la

infracțiunea de tâlhărie, pierzându-și autonomia.

Ca atare în mod greșit atât

prima instanță cât și cea de apel au dat o încadrare juridică greșită faptei

săvârșite de inculpat, reținând atât tentativa la infracțiunea de tâlhărie cât

și violarea de domiciliu, deși aceasta din urmă se regăsește ca circumstanță de

agravare în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) (în timpul nopții) și alin.

(2

1

) lit. c) (într-o locuință).

A le reține pe amândouă, ca

infracțiune, ar însemna, în condițiile de fapt expuse mai sus, o dublă

incriminare.

În consecință, Curtea

urmează să admită recursul declarat de inculpat, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze parțial ambele hotărâri, numai sub

aspectul încadrării juridice a faptei, în sensul expus mai sus, reținând o

singură infracțiune și păstrând pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, dat

fiind pericolul deosebit de mare al faptei și persoana inculpatului (recidivist).

O astfel de pedeapsă este

necesară pentru reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii altor

infracțiuni, motiv pentru care al doilea motiv de recurs, vizând reducerea ei,

nu este considerat întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 273 din 1 iunie 2004 a Curții de

Apel Craiova.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 77 din 9 martie 2004 a Tribunalului Gorj, numai cu privire

la încadrarea juridică a faptei.

Rejudecând, în baza art. 334

C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.

20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c), cu

aplicarea art. 37 lit. b) și de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) din același cod, în art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul B.G. la 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.