ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la data de 7 ianuarie 2004, reclamantul M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1841 din 19 decembrie 2002 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat în detașamente de muncă, în perioadele 25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958 și 30 septembrie 1959 - 30 ianuarie 1960, și în mod eronat pârâta nu i-a luat în considerare aceste perioade, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Prin sentința civilă nr. 56 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.

A dispus anularea hotărârii nr. 1841 din 19 decembrie 2002 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, care să constate că în perioadele 25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958 și 30 septembrie 1959 - 30 ianuarie 1960, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 al Legii nr. 309/2002, fiind îndreptățit la drepturile specifice, conform dispozițiilor art. 2, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că livretul militar al reclamantului certifică executarea de către acesta, a serviciului militar, ca „mână de lucru”, la U.M.

004404 Năvodari și în Detașamentul de muncă Hunedoara, în perioadele 25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958 și 30 septembrie 1959 - 30 ianuarie 1960. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, care a motivat, în esență, că perioada efectuată în unitățile militare, nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare făceau parte din Ministerul Forțelor Armate, și nicidecum din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este întemeiat, sentința instanței de fond fiind într-adevăr criticabilă, sub aspectul administrării în cauză a tuturor probelor necesare stabilirii cu exactitate a situației de fapt. Art. 1 din Legea nr. 309/2002 prevede că „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

În livretul militar al reclamantului, în perioada 25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958, apar două specificații contradictorii, anume U.M. 04404 Năvodari, alături de mențiunea „mână de lucru”, mențiune utilizată în mod curent în cazul celor ce și-au satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Pentru lămurirea acestui aspect și clarificarea locului și modalității în care reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 56 din 23 februarie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.