ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la data de 7 ianuarie 2004, reclamantul M.M. a solicitat anularea

hotărârii nr. 1841 din 19 decembrie 2002 și recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a lucrat în detașamente de muncă, în perioadele 25 aprilie 1957 - 31

decembrie 1958 și 30 septembrie 1959 - 30 ianuarie 1960, și în mod eronat

pârâta nu i-a luat în considerare aceste perioade, pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 56

din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.

A dispus anularea hotărârii nr.

1841 din 19 decembrie 2002 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri,

care să constate că în perioadele 25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958 și 30

septembrie 1959 - 30 ianuarie 1960, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută

de art. 1 al Legii nr. 309/2002, fiind îndreptățit la drepturile specifice,

conform dispozițiilor art. 2, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu 1

septembrie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că livretul militar al reclamantului

certifică executarea de către acesta, a serviciului militar, ca „mână de lucru”,

la U.M. 004404 Năvodari și în Detașamentul de muncă Hunedoara, în perioadele

25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958 și 30 septembrie 1959 - 30 ianuarie 1960.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, care a

motivat, în esență, că perioada efectuată în unitățile militare, nu intră sub

incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare făceau parte din

Ministerul Forțelor Armate, și nicidecum din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Recursul este întemeiat,

sentința instanței de fond fiind într-adevăr criticabilă, sub aspectul

administrării în cauză a tuturor probelor necesare stabilirii cu exactitate a

situației de fapt.

Art. 1 din Legea nr. 309/2002

prevede că „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

În livretul militar al

reclamantului, în perioada 25 aprilie 1957 - 31 decembrie 1958, apar două

specificații contradictorii, anume U.M. 04404 Năvodari, alături de mențiunea

„mână de lucru”, mențiune utilizată în mod curent în cazul celor ce și-au

satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Pentru lămurirea acestui

aspect și clarificarea locului și modalității în care reclamantul și-a

satisfăcut stagiul militar, se impune admiterea recursului și casarea sentinței

atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 56 din 23

februarie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2005.