ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5672/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 447 din 12 iunie 2003 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul D.G. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. și la 2 (două) luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. Instanța de fond a reținut că la data de 5 octombrie 2002, între frații D.G. și D.D. pe de o parte și F.I., T.D., M.I. și M.I., de cealaltă parte a izbucnit un conflict, participanții lovindu-se reciproc. În urma loviturii primite din partea inculpatului D.G., partea vătămată T.I.

a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale. Împotriva sentinței sus-arătate a declarat apel inculpatul D.G., susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece a fost condamnat pe nedrept. Prin decizia nr. 165 din 20 februarie 2004, Tribunalul Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit de soluția instanței de control judiciar, inculpatul a atacat-o cu recurs, dar prin decizia penală nr. 515/ R din 8 iunie 2004, Curtea de Apel Galați l-a respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii penale, a formulat contestație în anulare inculpatul D.G., solicitând admiterea în principiu a contestației arătând că pe parcursul judecării procesului penal, apărătorul său ales, avocat C.C., nu i-a permis accesul în sălile de judecată, spunându-i că va fi arestat, astfel că nu s-a putut apăra eficient.

Pe fondul cauzei a solicitat ca în rejudecarea recursului Curtea să dispună achitarea sa, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Prin decizia penală nr. 679 din 25 august 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul D.G. Împotriva acestei decizii definitive contestatorul D.G. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și, pe fond, rejudecarea cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen. Totodată a cerut suspendarea executării hotărârii de condamnare până la soluționarea cauzei. Recursul este inadmisibil pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Recursul fiind o cale de atac exercitabilă numai împotriva hotărârilor nedefinitive, date, după caz, de prima instanță sau de instanța de apel, atunci când calea de atac extraordinară este judecată de instanța de recurs, hotărârea dată în această cale de atac nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind inadmisibil recurs la recurs. Astfel, hotărârea dată într-o contestație în anulare de competența instanței de recurs nu este susceptibilă de recurs. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.G. împotriva deciziei penale nr. 679/ R din 25 august 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.